9,707 matches
-
Formio, austriecilor li s-au acordat pământurile italiene ale Republicii Venețiene, iar francezii și-au exprimat acordul în privința anexării Arhiepiscopiei de Salzburg. Aceste achiziții însă au avut un mare preț, deoarece austriecii trebuiau să se alăture brutalului mod în care francezii reorganizau granițele și instituțiile antice. Austriecii au sacrificat autoritatea lor morală și constituțională din Germania prin acceptarea noii așezări teritoriale într-un congres, la Rastatt. Cancelarul austriac (ministrul de externe), baronul Johann Amadeus Thugut (1734-1818), a rămas un oponent înverșunat
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
au precedat dizolvarea (1806) Sfântului Imperiu Roman și în 1804 Francisc al II-lea a preluat titlul de Francisc I, împărat al Austriei. În 1805, Marea Britanie, Austria, Suedia și Rusia au format A Treia Coaliție, pentru a-i învinge pe francezi. Atunci când Bavaria s-a alăturat Franței, austriecii, cu o armată de 80 000 de oamenii sub generalul Mack, au invadat prematur, pe când rușii, comandați de Kutuzov, încă mărșăluiau prin Polonia. Forța bavareză, compusă din 21 500 de oameni sub generalul
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
au îndreptat înspre sud-est, o mișcare ce trebuia să-l izoleze pe Mack și să taie liniile de aprovizionare austriece. Comandantul austriac și-a schimbat linia frontului, plasându-și flancul stâng la Ulm și pe cel drept la Rain, însă francezii au continuat înaintarea și au traversat Dunărea la Neuburg. Pe 20 octombrie, nefericitul general austriac Mack, încercuit la Ulm de către francezi, a capitulat cu cei 30 000 de oameni care mai rămăseseră din cei 80-90 000 cu care invadase Bavaria
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
austriac și-a schimbat linia frontului, plasându-și flancul stâng la Ulm și pe cel drept la Rain, însă francezii au continuat înaintarea și au traversat Dunărea la Neuburg. Pe 20 octombrie, nefericitul general austriac Mack, încercuit la Ulm de către francezi, a capitulat cu cei 30 000 de oameni care mai rămăseseră din cei 80-90 000 cu care invadase Bavaria cu câteva săptămâni înainte. Câteva zile mai târziu, trupele austriece din Italia sub comanda arhiducelui Carol au fost nevoite să se
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
căsătorie de una dintre dinastiile principale ale Europei, precum și să obțină un moștenitor. Austria a fost forțată să se alieze lui Napoleon în Campania din Rusia (1812), însă în 1813 s-a alăturat din nou unei coaliții formate împotriva împăratului francezilor; un general austriac, Karl Philipp de Schwarzenberg, a fost numit comandant al forțelor aliate. Congresul de la Viena (1814-1815) nu i-a returnat Austriei fostele sale posesiuni din Olanda și Baden, însă i-a permis anexarea Lombardiei, Veneției, Istriei și Dalmației
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
19 franci noi, sau 5 franci și 19 centime. Acest franc nou a fost uneori denumit "franc Pinay" sau mai rar "franc de Gaulle". Din 1963, francul nou a fost denumit pur și simplu: « franc ». După introducerea francului nou, mulți francezi au continuat să se exprime, când era vorba de sume de bani, în franci vechi. De exemplu, premiile la loterie erau deseori anunțate în centime de franci, echivalente cu francul vechi. Joaquin Jimenez a desenat unele dintre ultimele monede în
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
Cuvier și determină formarea unui curent francez numit "transformaționism", care ulterior a influențat și școala britanică de anatomie comparată. Printre reprezentanții cei mai de seamă se numără anatomistul Robert Grant. Acesta a fost adeptul concepțiilor lui Étienne Geoffroy Saint-Hilaire, anatomist francez aflat în dispută cu colegul său Cuvier în privința unității regnului animal. Robert Grant, devenit o autoritate în anatomie și în domeniul reproducerii nevertebratelor marine, dezvoltă ideile lui Lamarck și ale lui Erasmus Darwin privind transmutația și evoluționismul, și, având ca
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Infrasunetele au fost utilizate de armata SUA în Primul Război Mondial pentru a localiza artileria; frecvența tunurilor era diferită de frecvența exploziilor, făcând astfel ca cele 2 surse să poată fi diferențiate. Unul din pionierii în cercetarea infrasunetelor a fost francezul Vladimir Gavreau, născut în Rusia ca Vladimir Gavrosky. Interesul său în infrasunete s-a aprins în laboratorul lui la mijlocul anilor 1960, când el și asistenții săi de laborator au experimentat durere la nivelul timpanului și echipamentul de laborator se mișca
Infrasunet () [Corola-website/Science/314534_a_315863]
-
ei cu scopul de a-și defini cu precizie "națiunile". În ambele țări, procesul de precizare a limitelor identității naționale a implicat conflicte armate intra- și / sau inter-etnice. Un alt exemplu este constituit de Indochina franceză: decupajul administrativ făcut de francezi și purtând numele de "Indochina franceză" nu ar fi putut duce la crearea unei singure țări deoarece, în ochii independentiștilor, aceasta ar fi fost slăbită de multiplele sub-decupaje făcute fie de coloniști anteriori (sub administrația franceză, regiunea Vietnamului își păstra
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Paris, Noti Constantinde încearcă să capteze bunăvoința presei franceze. El este surprins când a primit prima scrisoare cu antetul agenției și a văzut ca i s-a dat numele „Agence Radio-Orient” - Rador. Denumirea a dat naștere unor interpretări ironice din partea francezilor, care îl intrebau pe Constantinde daca este o agenție „rat d'or” (șobolanul de aur) sau „rat dort” (șobolanul doarme). Au existat și reclamații, deoarece directorul agenției franceze „Radio” a acuzat că i s-a furat numele. Începuturile erau foarte
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
Mihnea Berindei sub titlul „La gréve des mineurs roumains en 1977. Un témoignage” (în: L’Autre Europe). 22 de mineri protestatari au reușit să trimită în numele altor 800 o scrisoare („Scrisoarea minerilor din Valea Jiului” finalizată pe 18 septembrie 1977) ziarului francez Libération, care a publicat-o în 12 octombrie 1977. O variantă prescurtată a acestei scrisori a fost publicată și în revista "Lupta" din 22 martie 1987. Există și o a doua scrisoare a minerilor din Valea Jiului, apărută în 1984 în
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
unul din cele mai vechi instrumente, ea fiind întâlnită la sumerieni și egipteni cu circa 3.000 ani i.C. De-a lungul timpului, harpa a suferit mai multe modificări de formă, cea actuală fiindu-i dată în 1801 de francezul Sebastien Erard. În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele șapte pedale ale harpei pentru a extinde tonurile accesibile instrumentului. Harpa este un instrument diatonic (7 note per octava), nu cromatic (12 tonuri pe octava). Harpa celtica este acordată deseori
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
a refugiaților de Franța și la cel de încetățenire în țările de azil. „”Enquêtes sur l’identité de la « nation France » de la Renaissance aux Lumières” este cel de-al patrulea volum de articole publicat de Myrian Yardeni. El tratează despre identitatea francezilor prin prizma raportului cu trecutul lor și cu scrierea istorică. Unul din articole este consacrat metamorfozei laice a conceptului de popor ales: „Conștiința de popor ales în naționalismul francez din veacurile al XVI lea - al XVIII-lea ” Într-un alt
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
administrat teritoriul pe care la folosit inițial pentru comerțul cu aur și fildeș și mai târziu pentru comerțul cu sclavi. La 1 august 1669, compania a subînchiriat administrația aventurilor Gambiei. În 1684, compania regală africană a preluat administrația. În 1695 francezii au capturat fortăreața James după o bătălie cu marinarii englezi. Fortăreața a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori în confictele dintre britanici, francezi și pirați. La 13 iunie 1750 compania de comerț din Africa și-a asumat administrația
Insula James () [Corola-website/Science/314627_a_315956]
-
a subînchiriat administrația aventurilor Gambiei. În 1684, compania regală africană a preluat administrația. În 1695 francezii au capturat fortăreața James după o bătălie cu marinarii englezi. Fortăreața a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori în confictele dintre britanici, francezi și pirați. La 13 iunie 1750 compania de comerț din Africa și-a asumat administrația Gambiei. Între 25 mai 1765 -11 februarie 1779, Gambia a făcut parte din British Senegambia. Terenurile aflat în amele părți ale guri de revărsare a
Insula James () [Corola-website/Science/314627_a_315956]
-
măsură să încadreze corect ruinele. Texier a documentat și schițat ruinele de lângă stânca sacrală numită pe turcește Yazılıkaya (Iazîlîkaia), devenită celebră prin scena așa-zisei «procesiuni a zeilor». În deceniile următoare, locurile au fost vizitate de alți cercetători, între care francezul E. Chantré, care a făcut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich Barth și Otto Puchstein. Primul cercetător care a avansat ipoteza că este vorba de capitala hitită Hattușa a fost asirologul berlinez, expert în scrierea cuneiformă, Hugo Winckler
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
Masséna unei forțe austriece, aflate sub comanda generalului Hiller. În urmă bătăliilor de la Abensberg și Eckmühl, armata austriacă a fost tăiată în două, de o parte și de alta a Dunării, forța lui Hiller fiind împinsă la sud de fluviu. Francezii lui Masséna cuceresc rapid Passau și Linz și se dirijează către podul de la Mathausen, la confluenta râului Traun cu Dunărea. Generalul austriac, încercând să treacă fluviul pe aici, se lovește de trupele lui Masséna, pe 2 mai, confruntarea având loc
Bătălia de la Ebersberg () [Corola-website/Science/314679_a_316008]
-
masacru, atunci când luptele se mută pe străzile orașului mistuit de flăcări. Sosirea diviziei Molitor îl obligă pe Hiller să se retragă spre Enns, putând apoi să traverseze Dunărea la Krems. Ca atare, rămășițele forței austriece s-au putut retrage iar francezii au înregistrat pierderi majore, mai ales în ceea ce privește divizia Claparède, care a pierdut nu mai puțin de 2,100 de oameni. Napoleon a calificat bătălia drept „o prostie”.
Bătălia de la Ebersberg () [Corola-website/Science/314679_a_316008]
-
Regele Frederick cel Mare al Prusiei, i-a vândut lui William V toate proprietățile sale din Olanda. Fiul lui William V, care a devenit mai apoi Regele Willem I, și-a stabilit reședința la Oude Hof în 1792. Dar după ce francezii au invadat Olanda în 1795, în timpul războaielor Revoluției Franceze, el și familia sau au fost forțați să se mute în Anglia. Oude Hof a devenit proprietate a Republicii Batave și prin urmare proprietate a statului, statut pe care îl are
Palatul Noordeinde () [Corola-website/Science/314706_a_316035]
-
să o ignore. Ceva umbrea totuși această victorie și nimeni n-o știa mai bine decît Pius. Lupta pe plan spiritual fusese, poate, cîștigata, dar războiul împotriva lumii seculare fusese pierdut. Nu era numai o metaforă. Lupta era reală, iar francezii, retragîndu-se din fața armatei prusace în august 1870, părăseau Romă în ziua de nouăsprezece. Numai armata de patru mii de oameni a generalului Kanzler mai stătea între integritatea ultimu¬lui papa-rege și armata națională italiană, de pește șaizeci de mii de
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Grand Siècle, preia mult din modul de organizare al curții: o anume rigiditate și multă grandoare, firești pentru momentul de maximă expansiune. Din acest motiv arhitectura este solemnă, deseori pompoasă, caracteristici care nu reușesc să-i anuleze calitățile. Faptul că francezii și alte țări monarhice au optat pentru clasicism, nu-și găsește încă justificare în organizarea unei fastuoase curți regale. Motivele evoluției arhitecturii de acest gen, nu numai în Franța, spre clasicism sunt altele: slaba influență a contrareformei într-o țară
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
de categorii de coloane care ofereau mai puține podoabe, adică cele ionice și chiar cele dorice. Mai târziu coloanele dorice dispar, chiar și canelurile și ornamentele de la bază, ajungându-se la ,une rude simplicité’’ (o simplicitate severă) după cum o numeau francezii. Ansamblele vaste de clădiri clasice, pentru spitale sau cămine se desfășoară în jurul a numeroaselor curți interioare, centrale, în axul căreia este amplasată capela, iar plasarea arhitecturală este conformă stilului auster „Grand Siècle”. De asemenea chiar și în cazul arhitecturii private
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Un număr mare de soldați westfalieni au pierit în Campania din Rusia (1812); Gărzile westfaliene au atacat eroic însă fără succes Reduta Raevski în Bătălia de la Borodino. În septembrie 1813 cazacii ruși au înconjurat Kassel, i-au înfrânt complet pe francezi și au reocupat orașul. Până pe 1 octombrie cazacii cuceriseră întreg regatul, însă trei zile mai târziu Jérôme s-a întors cu soldați francezi și a reușit să captureze Kassel. Electorul de Hessa-Kassel (sau Hessa-Cassel) a sosit curând după ce cazacii au
Regatul Westfaliei () [Corola-website/Science/313528_a_314857]
-
cazacii cuceriseră întreg regatul, însă trei zile mai târziu Jérôme s-a întors cu soldați francezi și a reușit să captureze Kassel. Electorul de Hessa-Kassel (sau Hessa-Cassel) a sosit curând după ce cazacii au început să asedieze din nou orașul. După ce francezii au pierdut Bătălia națiunilor pe 19 octombrie 1813, rușii au dizolvat regatul și l-au adus la starea din 1806 (deși Kaunitz-Rietberg și Stolberg-Wernigerode nu au fost recreate). Stema reflectă teritoriile încorporate. Primul sfert arată calul argintiu al Westfaliei, al
Regatul Westfaliei () [Corola-website/Science/313528_a_314857]
-
Joseph a fost numit rege al Spaniei în august 1808, curând după invazia franceză. A părăsit Neapole fără tragere de inimă și a ajuns în Spania chiar la începutul revoltei acesteia împotriva dominației franceze și al Războiului peninsular, în care francezii au fost în cele din urmă alungați de către armatele spaniole și britanice. După ce s-a retras cu majoritatea armatei sale în nordul Spaniei, a încercat să abdice de pe tronul spaniol în schimbul celui neapolitan; Napoleon s-a opus acestui plan și
Joseph Bonaparte () [Corola-website/Science/313536_a_314865]