8,512 matches
-
în fapt. Aici suntem în fața unuia dintre miturile societății moderne: autoritatea acceptată exclusiv în virtutea competenței și a raționalității. Teoriile actuale ale deciziei indică faptul că, în problemele complexe, cunoștințele disponibile nu sunt, de multe ori, suficiente pentru a reduce complet incertitudinea, de a funda decizii optime. Doar într-o asemenea situație, deciziile ar putea fi acceptate numai în virtutea raționalității și competenței lor. Competența, în condițiile cunoașterii actuale, nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalităților sale. Ele sunt expresia „abuzului” făcut de indivizi într-o poziție socială, pe care colectivitatea nu-l poate contracara decât în mod incomplet. La aceste explicații se poate adăuga însă și o alta, din perspectiva discutată în acest capitol: incertitudinea caracteristică produselor decizionale în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
socială, pe care colectivitatea nu-l poate contracara decât în mod incomplet. La aceste explicații se poate adăuga însă și o alta, din perspectiva discutată în acest capitol: incertitudinea caracteristică produselor decizionale în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea modalități de reducere extracognitivă a incertitudinii (Zamfir, 1977). Un exemplu de asemenea consecințe negative: incertitudinea face dificilă realizarea consensului. Ea este o sursă independentă a disensului în cadrul sistemelor sociale.Imposibilitatea de a realiza consensul, în condiții limitate de cunoaștere, generează, pentru sistemele sociale, nevoia găsirii unor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea modalități de reducere extracognitivă a incertitudinii (Zamfir, 1977). Un exemplu de asemenea consecințe negative: incertitudinea face dificilă realizarea consensului. Ea este o sursă independentă a disensului în cadrul sistemelor sociale.Imposibilitatea de a realiza consensul, în condiții limitate de cunoaștere, generează, pentru sistemele sociale, nevoia găsirii unor mijloace extracognitive de realizare a acestuia. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale, nevoia găsirii unor mijloace extracognitive de realizare a acestuia. Din acest motiv, în anumite cazuri, în formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de asemenea tip de explicație în care „forma” proceselor cognitive este invocată drept factor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în anumite cazuri, în formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de asemenea tip de explicație în care „forma” proceselor cognitive este invocată drept factor explicativ. Modul cel mai sistematic de a invoca acest factor îl găsim într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
măsură nerealizat. Desigur că pentru a avea o explicație completă este nevoie să luăm în considerare și alți factori. În fine, autorii argumentează teza că una dintre sursele puterii în organizații o reprezintă pozițiile a căror funcție o constituie reducerea incertitudinii. Teoria lui Michel Crozier (1964) a birocrației se fundează tocmai pe invocarea unui asemenea factor de tip cognitiv. Pentru a explica caracteristicile tipice ale modelului birocratic (rigiditatea și ritualul, printre altele), Crozier recurge laexaminarea tipului de raționalitate ca una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se referă, în mare măsură, la un asemenea fenomen. Psihanaliștii au sesizat de mult că există un transfer de sentimente și atitudini de la pacient la terapeut; un transfer pozitiv - speranța în soluționarea problemei sale -, dar și un transfer negativ - teama, incertitudinea în legătură cu efectul intervenției. Rezultatul transferului negativ poate fi întreruperea comunicației și a cooperării cu terapeutul, sabotarea activității acestuia, mergându-se până la încercarea de discreditare a lui. Sindromul incertitudinii. Spre deosebire de sistemele biologice, sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pozitiv - speranța în soluționarea problemei sale -, dar și un transfer negativ - teama, incertitudinea în legătură cu efectul intervenției. Rezultatul transferului negativ poate fi întreruperea comunicației și a cooperării cu terapeutul, sabotarea activității acestuia, mergându-se până la încercarea de discreditare a lui. Sindromul incertitudinii. Spre deosebire de sistemele biologice, sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare, căutând, în funcție de condiții, structura cea mai potrivită. Odată cu apariția deciziei ca element central al mecanismului de funcționare și de schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
biologice, sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare, căutând, în funcție de condiții, structura cea mai potrivită. Odată cu apariția deciziei ca element central al mecanismului de funcționare și de schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de dificilă: problema incertitudinii. Incertitudinea este o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare, căutând, în funcție de condiții, structura cea mai potrivită. Odată cu apariția deciziei ca element central al mecanismului de funcționare și de schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de dificilă: problema incertitudinii. Incertitudinea este o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de dificilă: problema incertitudinii. Incertitudinea este o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace de cunoaștere, incertitudinea provoacă o rigiditate structurală, ca o reacție de apărare. Schimbarea înseamnă o destabilizare a sistemului, iar aceasta implică riscul dezagregării. Atitudinea conservativă poate fi interpretată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace de cunoaștere, incertitudinea provoacă o rigiditate structurală, ca o reacție de apărare. Schimbarea înseamnă o destabilizare a sistemului, iar aceasta implică riscul dezagregării. Atitudinea conservativă poate fi interpretată, de aceea, ca o reacție de apărare împotriva riscurilor pe care le presupune schimbarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rigiditate structurală, ca o reacție de apărare. Schimbarea înseamnă o destabilizare a sistemului, iar aceasta implică riscul dezagregării. Atitudinea conservativă poate fi interpretată, de aceea, ca o reacție de apărare împotriva riscurilor pe care le presupune schimbarea în condiții de incertitudine. De regulă, această rigiditate structurală este însoțită și de o altă tendință care, pe de o parte, reprezintă o reacție de apărare împotriva efectelor distructive ale incertitudinii, dar, pe de altă parte, are și numeroase consecințe funcționale: instituirea unei certitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reacție de apărare împotriva riscurilor pe care le presupune schimbarea în condiții de incertitudine. De regulă, această rigiditate structurală este însoțită și de o altă tendință care, pe de o parte, reprezintă o reacție de apărare împotriva efectelor distructive ale incertitudinii, dar, pe de altă parte, are și numeroase consecințe funcționale: instituirea unei certitudini subiective artificiale (Zamfir, 1978). Rigiditatea structurală este însoțită de o rigiditate cognitivă. Incertitudinea referitoare la soluțiile de adoptat în faza de decizie are o mulțime de consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care, pe de o parte, reprezintă o reacție de apărare împotriva efectelor distructive ale incertitudinii, dar, pe de altă parte, are și numeroase consecințe funcționale: instituirea unei certitudini subiective artificiale (Zamfir, 1978). Rigiditatea structurală este însoțită de o rigiditate cognitivă. Incertitudinea referitoare la soluțiile de adoptat în faza de decizie are o mulțime de consecințe negative pentru sistem: paralizarea deciziei, tendința de reîntoarcere mereu în faza de examinare a alternativelor și de schimbare a deciziei, în loc de a acționa ferm pentru implementarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
faza de examinare a alternativelor și de schimbare a deciziei, în loc de a acționa ferm pentru implementarea unei soluții, disens și conflicte care pot destrăma sistemul. Din acest motiv, ca o reacție de apărare, există tendința sistemelor sociale de a substitui incertitudinii obiective o certitudine subiectivă. Sistemele investesc o „plusvaloare” considerabilă în cunoștințele lor fragile, conferă o autoritate cognitivă cvasiabsolută mecanismelor lor de decizie, obținând prin aceasta un consens ridicat. O asemenea soluție la problema incertitudinii generează însă o intoleranță structurală față de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tendința sistemelor sociale de a substitui incertitudinii obiective o certitudine subiectivă. Sistemele investesc o „plusvaloare” considerabilă în cunoștințele lor fragile, conferă o autoritate cognitivă cvasiabsolută mecanismelor lor de decizie, obținând prin aceasta un consens ridicat. O asemenea soluție la problema incertitudinii generează însă o intoleranță structurală față de orice cunoștință care ar putea submina certitudinea subiectivă, artificial instituită. În mod special, sistemul devine opac la explorarea alternativelor, la evaluarea lor critică, cu un feedback evaluativ asupra eficienței funcționării. „Ignoranța structurală” despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vorbea Goulder sau „iluziile necesare” analizate de Marx își au sursa, în mare măsură, aici. Societățile preindustriale se caracterizează printr-o notă marcată de conservatorism nu pentru că au atins moduri optime de organizare în raport cu condițiile, ci ca rezultat al sindromului incertitudinii, al tendinței de a evita incertitudinea și pericolul care ar fi decurs din explorarea alternativelor și din recurgerea la schimbare. Asemenea tendințe pot fi detectate în cele mai diverse situații. Este cazul conservatorismului religios: colectivitatea care caută să-și modifice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de Marx își au sursa, în mare măsură, aici. Societățile preindustriale se caracterizează printr-o notă marcată de conservatorism nu pentru că au atins moduri optime de organizare în raport cu condițiile, ci ca rezultat al sindromului incertitudinii, al tendinței de a evita incertitudinea și pericolul care ar fi decurs din explorarea alternativelor și din recurgerea la schimbare. Asemenea tendințe pot fi detectate în cele mai diverse situații. Este cazul conservatorismului religios: colectivitatea care caută să-și modifice sistemul religios riscă să fie aglutinată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diverse situații. Este cazul conservatorismului religios: colectivitatea care caută să-și modifice sistemul religios riscă să fie aglutinată, pierzându-și caracterul distructiv. Societățile globale manifestă adesea dificultăți în explorarea sistemului de interese care presează spre menținerea statu-quo-ului, dar și din cauza incertitudinii în legătură cu riscurile implicate de o orientare mai fermă spre schimbare. Sindromul luptei. S-a văzut mai înainte că interesele grupurilor și chiar ale persoanelor nu sunt invariante în raport cu modul de organizare a sistemelor. De aici, o largă diferențiere a atitudinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se teme că celelalte părți ar putea fi avantajate și/sau vor încerca să utilizeze intervenția sociologului ca o nouă armă pentru promovarea intereselor sale. Starea de conflictualitate reprezintă, din acest motiv, o sursă importantă a rigidității sistemelor sociale. Sindromul incertitudinii și sindromul luptei sunt două tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sursă importantă a rigidității sistemelor sociale. Sindromul incertitudinii și sindromul luptei sunt două tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu, este utilizat frecvent de către ideologia burgheză ca o modalitate de apărare a statu-quo-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]