8,741 matches
-
și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi și echilibriști. Experiența istorică ne arată că de la omul moral, valoros și jertfelnic ne vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări otrăvite, dar am stat drepți și neclintiți în demnitate. Legionarul nu este un ins izolat, singuratic, ci un soldat al oștii creștine, al unei puteri înalte care îi poruncește să nu părăsească câmpul de bătălie. El reprezintă neamul și istoria lui și are o misiune încredințată lui de Dumnezeu. El s-a angajat liber
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am intrat în panică. Asta a făcut din mine un animal bănuitor, înclinat să fie tot timpul în gardă. Practic, de la unsprezece ani, viața mea a fost o lungă apărare agresivă, o pândă, care a accentuat dramatic cusurul meu de ins nesociabil și dificultatea de a-mi găsi prieteni. 8. Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Așa e și viața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul doar câte un ins fără căpătâi, câte un târâie-brâu pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine mai mare, pentru mentalitatea din Lisa, decât trândăvia. Clopoțelul de deasupra ușii, la Nica lui Laie, care-și deschisese cârciuma chiar la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai iese de la Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-i fi dăruit ceva ce nu a mai cunoscut îi creează lui însuși „o stare de bine” cu totul rară, în care sunt excluse îndoielile, suspiciunile, neîncrederea. Trecut, prezent și viitor se topesc în fluxul vital ce îi poate crea insului o senzație de plutire de nedescris, ca un fel de întoarcere, crede P.H.L., la „fericirea organică” a existenței intrauterine. Este „gustul paradisiac” al dragostei, deși, constată Profesorul, aici este o contradicție în termeni: dragostea cuplului primordial „se realizează” nu în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-ar putea spune că P.H.L. înclină să facă din Domnul R. un personaj ușor „sofisticat”, un ins care, fiind trecut „dincolo” de tinerețe, are un comportament special în relația cu femeia. Maturizarea intelectuală îl face mai „analitic”, fiind tentat să pună în cumpănă tot mai multe posibile cauze, interpretări și consecințe ale oricărui gest uman. Celălalt (în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nevoie de a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că și dragostea ce unește bărbatul și femeia ar putea avea puteri asemănătoare. Condiția minimă ar fi ca bucuria pentru binele celuilalt să pună în umbră propria plăcere trupească. Iar iubirea să poată deveni oricând jertfă. La scara puterii fiecărui ins în parte. Domnul R. și-a dat seama că Teodora, deși creștin practicant, nu este bigotă. Nu o crede capabilă să facă rugăciuni de iertare pentru satisfacția simțită în brațele bărbatului iubit. Însă a ghicit că își dorește mai mult
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe bucurie, dar și pe durere; se consolidează pentru timp îndelungat ori se destramă repede din tot felul de cauze. Dar fiecare cuplu își „consumă” experiența ca și cum ar fi singurul cuplu din lume. Bucuria, ca și durerea, îl însingurează pe insul uman, îl întoarce în el însuși. Oare din cauza impresiei de moment, că bucuria aceea și durerea aceea îi aparțin lui și numai lui? S-ar putea ca această limitare să explice atât măreția, cât și mizeria ființei umane. Pentru că există
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sufletul masculin este mai fragil în fața unor încercări ale vieții (comparativ cu femeia). Asumarea unor responsabilități nu decurge totdeauna firesc, ca izvorând din substanța propriei ființe. O anume nestatornicie, tentația de a fugi din calea provocărilor grave apar adesea la inșii a căror rațiune cedează ușor în fața instinctului de conservare. De aceea, și mai ales în contextul relației cu sexul opus, se va fi vorbit de „egoismul” bărbaților, prin contrast cu statornicia, generozitatea și capacitatea de sacrificiu ale femeii. Chiar etimologia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sau dușman, fără alegere. Și dorința de a studia omul ca fenomen unic, de o complexitate inepuizabilă, și aplecarea spre bârfa de cea mai evidentă vulgaritate au la origine instinctul social. Chiar și când se dorește unic, exemplar, superior etc., insul uman trebuie să se vadă tot alături de ceilalți... Nu știu în ce categorie mă înscriu, în calitatea mea de „comentator”, dar mărturisesc că, de la început, întâmplările relatate de P.H.L. m-au reținut și m-au făcut tot mai curios. Atracția
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și în alte cazuri, ideea naturalistului Häckel se adeverește: ontogenia repetă filogenia. Nici omenirea n-a ajuns la mari descoperiri până n-a dobândit conștiința morții. Omul adamic trăia într-un timp etern. Vârsta paradisiacă are corespondent în copilăria fiecărui ins uman - o etapă scurtă în care este cu adevărat fericit: zilele sunt nesfârșite, toate lucrurile par încremenite în lumină, părinții, frații și prietenii există lângă tine pentru totdeauna și nimic nu amenință cotidiana bucurie de a fi, pe care o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru Pruncul Isus. Copilul nu este doar o ființă nouă; el reprezintă totodată resurecția părții noastre de umanitate, a fondului spiritual dornic să se împlinească în lumina Bunătății Supreme. Orice nou-născut garantează „nemurirea” speciei, după cum nașterea lui Isus, mărturisită de insul încreștinat, îl face pe acesta din urmă să dobândească viața cea adevărată, viața veșnică. P.H.L. face serioase eforturi de a-l extrage pe Domnul R. din mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se trezi descoperiți (la propriu și la figurat!) în fața „destinului implacabil”. Deși îmbrăcați în mantii princiare sau regești, unii inși precum Ghilgameș, Oedip sau Hamlet au „realizat” că sunt mai goi decât alții, adică îmbrăcați în al doilea „costum al lui Adam”, confecționat din materiale la fel de perisabile. Drept care au intrat într-o „panică” istorică, exprimată în poeme și tragedii. Așadar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
convenit „formula” unei implicări minime?... Dacă e să țin seama de unele îndoieli și ezitări ale Profesorului, naratorul ar putea avea dreptate. Ca și atunci când pune altă întrebare, mult mai importantă: ce înseamnă „liniștea” sau confortul personal la care năzuiește insul în diferite împrejurări ale vieții? Apărarea de „gura lumii”? Evitarea unei anume violări a vieții intime nu este o formă de „fugă de ceilalți”, lipsă de curaj și chiar de responsabilitate? Apărarea unui secret (cu orice preț) nu este tot
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care nu toți adulții o iau în seamă, adesea nu știu să o protejeze și să o „conserve” pentru mai târziu. „- Cât de târziu?” Să zicem, la vârsta când copilul de ieri ajunge să se întrebe cine există cu adevărat: insul care se mișcă pe coaja pământului, târând după el cortegiul pestriț de suferințe și bucurii, ori umbra lui proiectată pe pânza ireală a tuturor fericirilor trăite întru spirit? „Se înțelege - își spune Profesorul - nu orice copil ajunge adult întrebător, răspunzător
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
face plata, să-l plătească și ei pe Lucache cu o ciolăneală de să-i țină minte. Se înserase bine când au plecat flăcăii de la Cioabă, aproape că era întuneric afară. Pe Lucache îl așteptau nu mai puțin de doisprezece inși ca să-l snopească. Lucache a mers pregătit la masă, având la el un băț lung și destul de gros din lemn de pădureț, cu multe cioturi ascuțite, numai la capătul de care-l ținea cu ambele mâini neavând cioturi. Când el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai departe." Presupune oare Machiavelli că dintre doi oameni la fel de valoroși și de înțelepți într-ale guvernării, o întreagă națiune îl va prefera pe uzurpator în locul principelui legitim? sau vrea să spună: dintre un suveran lipsit de virtuți și un ins care, plin de îndrăzneală și foarte capabil, îi fură celuilalt tronul? Ci prima supoziție nu poate fi nicidecum cea a autorului nostru, căci ea vine în contradicție cu cele mai elementare noțiuni ale bunului simț; predilecția ce ar manifesta-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care el ajunge să-și mărească puterea este o nedreptate. La ce ne-am putea aștepta din partea unui om care începe cu o crimă, dacă nu la o guvernare violentă și tiranică? Ar fi la fel ca în cazul unui ins care s-ar căsători și s-ar vedea înșelat de soție chiar în ziua nunții: nu cred că așa ceva ar prevesti, pentru tot restul vieții, lucruri bune în privința virtuții noii sale soții. Machiavelli își pronunță singur condamnarea în acest capitol
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de poezii și citește cu asiduitate - și-a adus aminte cel întrerupt la vorbă. Nu numai 11 volume are scrise și răspândite Vasile Fet escu, și, nu numai de poezie. Ci o întreagă literatură educativ pedagogică și moralizatoare, de la eseuri ins pirate de la orele de clasă sau de la călătorii în mijloace de transport ale elevilor, până la cugetări, aforisme și poeme care fac deliciul interesaților. Nu i rând din „opera” lui Vasile Fetescu să n-o fi citit împreună înainte de a fi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Lapte ș etc. Dicționarul Literar se vrea o gazdă și a Societăților ori Asociaților care s-au ocupat și de literatură în zonă. Sfârșește prin a individualiza și găzdui la pag. 458 doar „Academia Bârlădeană”, față de care amănuntele din cupr ins le întâlnim la p.23-25 dar cu erori. Academia... nici într-un caz nu și-a încetat activitatea după 1950. În „Memorialistică” G.Tutoveanu din „Acta Mus ei Tutovenis”, III, Bârlad, 2008, dar și în „Bârlad, oraș de veche tradiție
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
marii donatori ai instituției no astr e de acum trei ani, când ne-a făcut cunoscut donația de 5 milioane lei, prin testamentul său olograf cu data de 22 decembrie 1929, completat cu un codicil din 11 august 1931, a ins tituit Academia Română legatară universală asupra întregii sa le a veri, lăsând ca legate particulare două rente viagere în sumă totală de lei 150.000 anual, un legat de 100.000 lei și un imobil în Bârlad testat unei surori a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
micuți. 15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cîștigat pe fratele tău. 16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
al neamului nostru. Ei bine, un astfel de specimen mi-a fost dat să cunosc în persoana unui amic căruia nu i se putea reproșa nimic, și asta începând cu cele cinci progenituri ale Societății de Asigurări unde lucra nevastăsa. Insul își vedea liniștit de slujbă, de plimbatul câinelui, de gunoi și aprovizionare când, subit, avu prima criză instigatoare. Oprit în fața ușii blocului îl luă de guler pe vecinul de dedesubt întrebându-l de unde are miliardul pe care l-a pierdut
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]