9,551 matches
-
de bizantini să lupte împotriva bulgarilor, a descoperit în acele zone dobrogene nu mai puțin de 80 de goroduri-cetăți și locuri întărite. În jurul celor mai importante goroduri au apărut și primele formațiuni prestatale, având în frunte diverși conducători locali. O inscripție slavonă, datată din 943 și descoperită lângă comună Mircea Vodă(Constanța), îl menționează pe jupânul Dimitrie. O altă inscripție târzie datată din 992 , descoperită la mănăstirea rupestră de la Basarabi-Murfatlar din Constanța, îl pomenește pe jupânul Gheorghe. Scriitoarea bizantină Ana Comnena
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
și locuri întărite. În jurul celor mai importante goroduri au apărut și primele formațiuni prestatale, având în frunte diverși conducători locali. O inscripție slavonă, datată din 943 și descoperită lângă comună Mircea Vodă(Constanța), îl menționează pe jupânul Dimitrie. O altă inscripție târzie datată din 992 , descoperită la mănăstirea rupestră de la Basarabi-Murfatlar din Constanța, îl pomenește pe jupânul Gheorghe. Scriitoarea bizantină Ana Comnena afirmă că la sfârșitul secolului XI existau trei formațiuni teritoriale dobrogene cârmuite de Tatos, Sestlav și Sată. Din secolul
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
că a scăpat teafăr din cursa ce i-a fost pregătită. Independența Țării Românești față de coroana maghiară devenise un fapt realizat. Basarab a devenit întemeietor de stat, cât și creator al organismului politic, înființat de voievodul Litovoi. În 1352, o inscripție în limba slavonă, descoperită sub tencuiala bisericii domnești din Curtea de Argeș, la Câmpulung a murit marele Basarab voievod, îngropat în biserica mănăstirii de acolo, ce poartă astăzi, numele de Negru Vodă. În nord-estul Moldovei este atestată în perioada secolelor IX-X Țara
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
greutatea de 28,0668 grame, iar titlul de 833,33‰, ceea ce înseamnă că are un conținut de 23,3890 grame (adica 0,752 uncii) de argint fin. Pe avers talerul poartă efigia împărătesei, spre dreapta, cu vălul de văduvă. Circular, inscripția în latină „.” , prescurtare de la „Maria Theresia Dei Gratia Romanorum Imperatrix, Hungarorum Bohemorumque Regina”, ceea ce tradus înseamnă „Maria Terezia, prin grația lui Dumnezeu împărăteasa romanilor, a ungurilor și boemilor regină”. Sub efigia împărătesei este sigla (inițialele meșterilor monetari Schoebl și Faby
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
este sigla (inițialele meșterilor monetari Schoebl și Faby). Versiunile mai timpurii ale MTT poartă alte sigle, existând și variante minore de design, unele dintre ele extrem de greu de identificat de către nespecialiști. Pe revers talerul poartă acvila bicefală (stema habsburgică). Circular, inscripția în latină „”, prescurtare de la „Archidux Austriae, Dux Burgundiae, Comes Tyrolis. 1780 X” ceea ce tradus înseamnă „Arhiducesă a Austriei, ducesă a Burgundiei, contesă a Tirolului, la 1780” Pe muchie, în relief, este inscripția „Iustitia et Clementia”, ceea ce tradus înseamnă „Dreptate și
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
revers talerul poartă acvila bicefală (stema habsburgică). Circular, inscripția în latină „”, prescurtare de la „Archidux Austriae, Dux Burgundiae, Comes Tyrolis. 1780 X” ceea ce tradus înseamnă „Arhiducesă a Austriei, ducesă a Burgundiei, contesă a Tirolului, la 1780” Pe muchie, în relief, este inscripția „Iustitia et Clementia”, ceea ce tradus înseamnă „Dreptate și clemență”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea MTT a fost adus în America de Nord de către coloniștii proveniți din Europa, având paritate 1:1 cu dolarul. Începând cu secolul al XIX-lea MTT a
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
a fost o adevarată monedă națională până în secolul al XX-lea, iar în anii 1930 s-au tipărit și bancnote cu denominațiunea „taler”. În unele regiuni ale Arabiei Saudite, precum și în fostul Muscat și Oman, MTT a fost contramarcat cu inscripții arabe, pentru a fi autorizat în circulația monetară locală. Se cunosc și contramărci aplicate în alte regiuni ale lumii. MTT este acceptat și astăzi de către unii negustori de bazar din țările arabe. MTT se poate achiziționa de la Banca Națională a
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
particular legate de dârzenia apărării dacice, care, conform izvoarelor latine, a aruncat în luptă aproape toată populația de sex masculin a provinciei, lăsând în urma războaielor o populație decimată. S-a ajuns astfel la o reprezentare infimă a numelor geto-dacice în inscripțiile rămase (au fost studiate aproximativ 4 000 de inscripții, dintre care numai 2% conțineau nume de geto-daci, față de aproximativ 30% ca reprezentare a populației autohtone în alte provincii romanizate). În urma acestei colonizări neobișnuite a unei provincii romane (acest fenomen nu
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
latine, a aruncat în luptă aproape toată populația de sex masculin a provinciei, lăsând în urma războaielor o populație decimată. S-a ajuns astfel la o reprezentare infimă a numelor geto-dacice în inscripțiile rămase (au fost studiate aproximativ 4 000 de inscripții, dintre care numai 2% conțineau nume de geto-daci, față de aproximativ 30% ca reprezentare a populației autohtone în alte provincii romanizate). În urma acestei colonizări neobișnuite a unei provincii romane (acest fenomen nu se mai petrecuse niciodată în Imperiu), limba originală a
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
dacice. Specialiștii - istoricii și lingviștii - le consideră în general falsuri moderne. Astăzi se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol. Originea tăblițelor este obscură și controversată. Cei care susțin autenticitatea inscripțiilor de pe ele se împart aici în două categorii: cei care care consideră că tăblițele de plumb de astăzi sunt originalele realizate de daci și cei care susțin că actualele tăblițe de plumb sunt copii ale unor tăblițe dacice orginale de
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
și este greu de crezut că în paralel ar fi avut timp și energie să plăsmuiască sutele de plăci. Cât privește conținutul plăcuțelor și legătura acestora cu ideile hașdeene, lingvista Aurora Pețan, una dintre puținii care au încercat să descifreze inscripțiile misterioase, afirmă: Un altul pe lista de suspecți este istoricul Nicolae Densușianu, care, după 30 de ani de cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora Pețan consideră că „aspectul neindo-european al limbii din tăblițe se potrivește cu ideile sale despre
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
de neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este și argumentul referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
pe care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
cu siguranță valoarea 'i', la fel ca în neogreacă, deoarece apare în variație liberă cu I (iota), dar", susține d-sa, "acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr. aceste două semne se confundau în inscripțiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventă în epoca romană, deci nu este specifică doar epocii recente." Dl. Olteanu contestă însă această argumentare, afirmând că deși unele ezitări între [υ] și [ι] apar și înainte de Hristos, generalizarea pronunției /i/ pentru
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
500 și 2.000) au fost conservate începând din perioada dinastiei safavide (1501-1732), dar datarea și stabilirea provenienței acestor covoare rămân foarte dificile. De asemenea, au fost conservate mult mai multe covoare din perioada dinastiilor Qajar (1786-1925) și Pahlavi (1925-1979). Inscripțiile reprezintă o indicație prețioasă pentru a determina realizatorii, locurile de fabricație, comanditarii etc. În plus, odată ce a fost fabricat un covor și rămâne într-un loc precis, el permite identificarea altor piese de artă care provin din aceeași epocă. S-
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
suprafață a câmpului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de ornamentare sunt desene destinate să completeze decorațiunile câmpului și ale marginii. Întâlnim motivele următoare: Inscripțiile și datele apar pe marginile anumitor covoare și sunt inscripții diverse: versete din Coran, versuri, dedicații, date de fabricație, mențiunea locului de fabricație. Covorul a îndeplinit întotdeauna în Orient o funcție dublă, practică și simbolică, al căror sens se pierde
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de ornamentare sunt desene destinate să completeze decorațiunile câmpului și ale marginii. Întâlnim motivele următoare: Inscripțiile și datele apar pe marginile anumitor covoare și sunt inscripții diverse: versete din Coran, versuri, dedicații, date de fabricație, mențiunea locului de fabricație. Covorul a îndeplinit întotdeauna în Orient o funcție dublă, practică și simbolică, al căror sens se pierde uneori în actualitate. El constituie un spațiu magic unde marginile
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
prin faptul că permiteau arderea victimei sacrificate zeului, un astfel de altar este altarul din orașul antic grecesc Pergamon, de mulți ani expus la un muzeu special din Berlin. În istoria romano-etruscă, pe locurile unde se depuneau cadavrele se făceau inscripții (în cadrul cultului morților), obicei care este preluat mai târziu prin inscripțiile de pe morminte. În creștinism, altarul este cea mai importantă parte din biserică, de obicei având acces în el doar cinul monahal și bărbații cu binecuvântarea acestora. ul ornat este
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
altar este altarul din orașul antic grecesc Pergamon, de mulți ani expus la un muzeu special din Berlin. În istoria romano-etruscă, pe locurile unde se depuneau cadavrele se făceau inscripții (în cadrul cultului morților), obicei care este preluat mai târziu prin inscripțiile de pe morminte. În creștinism, altarul este cea mai importantă parte din biserică, de obicei având acces în el doar cinul monahal și bărbații cu binecuvântarea acestora. ul ornat este alături de o masă ("mensa Domini") care simbolizează „Cina cea din urmă
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
-lea, în locul bisericii de lemn s-a construit o biserică de zid. În pronaosul bisericii se află nouă lespezi funerare, datând din veacul al XVI-lea (1510-1590) și provenind desigur din vechea mănăstire a lui Iațco, dintre care cinci conțin inscripții ce consemnează nume românești, alte două - nume grecești, una - un nume rutean și ultima - un nume nedefinit. În anul 1639, pe locul bisericii lui Iațco, a fost construită o biserică nouă. Mănăstirea de călugărițe din Ițcani a ființat până în anul
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
Se poate de crezut ca Tătăreștii au pornit chiar din locul (valea) Tutoveni (în hrisovul citat mai sus este numit „Tutovinești”), care se află peste deal de Tătărești, spre satul vecin Recea. O lespede de piatră pe un mormânt, cu inscripția: „Здеси покоится прах Стефана Столновского и жены его Ларисы, 1800, Тутовень”, există și astăzi în cimitirul satului și poate constitui un argument că în valea Tutoveni au existat case de locuit. În arhive se găsesc și alte documente istorice importante
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
pe care orașul le obținea din pescuit și exploatarea pădurilor din delta Dunării, și din alte surse, pe care Zalmodegikos le-a reținut pentru o vreme. Deși misiunea era dificilă, cei trei au îndeplinit-o cu succes. După cum reiese din inscripție, orașele grecești din nord-vestul și vestul Mării Negre erau nevoite să-i plătească lui Zalmodegikos un fel de tribut, numit "foros". În schimb, regele geților le garanta pacea și liniștea, apărându-le de dușmani.
Zalmodegikos () [Corola-website/Science/305874_a_307203]
-
Iosif I și Carol al VI-lea. Din 1695 Brâncoveanu poartă titlui de principe al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană cu armoarii proprii, demnitate confirmată în 1706, și se imortalizează în 1713 în medalioane de aur și argint cu inscripții latine asemenea unui suveran independent, atitudine care va scandaliza Înalta Poartă și va contribui, un an mai târziu, la sfârșitul Brâncovenilor. Inscripția "Dei Gratia Sacri Romani Imperii et Valachiae Transalpinae Princeps" de pe un clopot al Mănăstirii Gura Motrului confirmă mândria
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]