10,921 matches
-
sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național” (el însuși a teoretizat asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
divin, Maica Preacurata, răspunde pe deplin idealului eminescian. În același timp, este de înțeles faptul că Eminescu a avut onestitatea de a nu dori să-și afirme o imagine publică de „poet creștin”, în consens cu mărturisirea făcută în corespondența intimă și, totodată, atestată de cea mai mare parte a operei: „Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât 8 Demetrio MARIN, op. cit , p. 114. 36 amor, dar n-o avem, de aceea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
viață: „Îmi pare că ea cură/ Încet repovestită de o străină gură/ Ca și cum n-ar fi viața-mi, ca și cum n ar fi fost./ Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?” Să răspundem noi: este Arheul, un principiu intim al existenței, un El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care află puterea de a-și părăsi meseria și casa pentru a răspunde unei chemări supreme. La fel, Eminescu se simte fericit în lumea de imagini creată de fantazia ce îi guvernează tinerețea. Când îi apare cu claritate menirea sa intimă, aceea de a căuta adevărul, de a-și găsi a doua mea ființă (cum notează în marginea unui manuscris), pe drumul de la durată la eternitate, întregul său laborator poetic devine spectacolul unei căutări dramatice, un fel de purgatoriu. Eul reface
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spectaculosul biografic, aserțiunile xenofobe și antisemite, prezente în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile intime ale textului se sprijină pe dihotomii „tensionate”: „rugăciune” și „ispită”, „lacrimă” și „patimă”, „plâns” și „cântare”, „chemarea” și „tăcerea”, „dragostea” și „moartea” etc. Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național” (el însuși a teoretizat asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
divin, Maica Preacurata, răspunde pe deplin idealului eminescian. În același timp, este de înțeles faptul că Eminescu a avut onestitatea de a nu dori să-și afirme o imagine publică de „poet creștin”, în consens cu mărturisirea făcută în corespondența intimă și, totodată, atestată de cea mai mare parte a operei: „Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât 8 Demetrio MARIN, op. cit , p. 114. 36 amor, dar n-o avem, de aceea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
viață: „Îmi pare că ea cură/ Încet repovestită de o străină gură/ Ca și cum n-ar fi viața-mi, ca și cum n ar fi fost./ Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?” Să răspundem noi: este Arheul, un principiu intim al existenței, un El veșnic prezent în șirul indivizilor. De aceea, în cunoscuta (ca romanță !) Pe lângă plopii fără soț nu trebuie să vedem un amorez 45 zgribulit plimbându-se pe la poarta Cleopatrei Poenaru, cum fabulau biografii, ci doar o verigă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care află puterea de a-și părăsi meseria și casa pentru a răspunde unei chemări supreme. La fel, Eminescu se simte fericit în lumea de imagini creată de fantazia ce îi guvernează tinerețea. Când îi apare cu claritate menirea sa intimă, aceea de a căuta adevărul, de a-și găsi a doua mea ființă (cum notează în marginea unui manuscris), pe drumul de la durată la eternitate, întregul său laborator poetic devine spectacolul unei căutări dramatice, un fel de purgatoriu. Eul reface
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spectaculosul biografic, aserțiunile xenofobe și antisemite, prezente în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile intime ale textului se sprijină pe dihotomii „tensionate”: „rugăciune” și „ispită”, „lacrimă” și „patimă”, „plâns” și „cântare”, „chemarea” și „tăcerea”, „dragostea” și „moartea” etc. Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
legătură cu cauza. Evident că nu redau cele nouă minute și jumătate. Problema este deosebit de sensibilă, mai ales în situația în care cele nouă minute și jumătate din exemplul nostru, care n-au legătură cu cauza, redau discuții despre viața intimă a unei persoane. Sau despre viața pe care un om n-o vrea publică. Și-atunci, această parte din conversație nu este redată scriptic, dar, pe suportul tehnic, există și chestiunea aceea. Este dreptul suveran al judecătorului de-a le
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
chestiunea aceea. Este dreptul suveran al judecătorului de-a le solicita de la Parchet, unde sunt înregistrate toate convorbirile, și pe cele care au legătură cu cauza, și pe cele care n-au, și pe cele care au legătură cu viața intimă. Deci, judecătorul are dreptul de-a le cere și de-a le asculta, adică de-a se convinge că n-am adăugat și că n-am scos nimic. În concluzie, nu aveți motive de nemulțumire în privința relației cu SRI. — Nu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Interviurile lui cu oameni care lucrează în instituțiile anticorupție, dar și cu observatori neutri ai fenomenului fac lumină într-un spațiu închiriat prea des suspiciunilor și prezumțiilor. Cristian Ghinea și interlocutorii lui discută despre rețelele de complici și despre mecanismele intime ale corupției. În același timp, ei salută rolul pe care-l joacă instituțiile anticorupție din Ro mânia și organismele europene, văzând în ele antidotul împotriva unei boli de sistem, a cărei tratare a întârziat nepermis. Cristian Ghinea Eu votez DNA
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Orest, fost colonel (general postmortem) în armata română, decorat de principele Ferdinand în primul război mondial. Ungureanu Constantin, doctor chirurg și om de mare valoare în politica țării. Teofil Sidorovici, în primul război mondial devine președintele tineretului român, mai târziu intim al regelui Carol al II-lea. Nu uită satul din care a plecat și contribuie la dezvoltarea satului prin înființarea unui gimnaziu, a unei tabere de elevi și studenți, mai cu seamă de cercetași și străjeri ce veneau din toată
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
nu era deloc indicat să se dialogheze cu el. În plus, chiar dacă am fi reușit să obținem de la el o recunoaștere a faptei, măcar pe cale verbală, pentru a ne forma cât de cât ceea ce se numește, cum se știe, convingerea intimă, era obligatoriu să probăm respectiva acțiune. Precizez, dacă mai este cazul, că și în activitatea noastră, a organelor de cercetare penală ale fostei Securități, simpla recunoaștere a presupusului făptuitor - neînsoțită, deci, de alte mijloace de probă - nu avea cea mai
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
puteri miraculoase, fiindcă tânărul s-a calmat ca prin farmec și am continuat în liniște discuția. Iar, pentru mine, ancheta luase abia atunci sfârșit. Cu riscul de a fi putut plăti foarte scump dorința de a-mi forma acea convingere intimă, despre care am amintit anterior. Capitolul XVI ATAC IEȘEAN LA...PRIMA DOAMNĂ Niciodată nu am nutrit vreun sentiment de bucurie sau măcar de satisfacție, atunci când cineva pe care îl anchetasem ajungea la pușcărie. Mai ales - sau cu atât mai puțin
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
extrem de severi precum Alexandru Marghiloman 4, Sabina Cantacuzino 5, generalul Radu R. Rosetti 6, Elisabeta Odobescu-Goga7, Elena Văcărescu, Anna de Noailles 8, Elena Suțu și soțul ei Paul Morand 9, Pericle Martinescu 10. Între culpele frecvent evocate au fost legăturile intime dintre cei doi și chiar trădarea interesului național. Dintre biografii cunoscuți ai Marthei Bibescu, Ghislain de Diesbach, cu siguranță cel mai competent, observa că după al Doilea Război Mondial, atunci când eroina sa și-ar fi propus redactarea Memoriilor, aceasta a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pariziană. Eu sunt otrava franțuzească în doză homeopatică"42. Sunt repere esențiale pentru înțelegerea naturii și nivelului raporturilor dintre Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei. O altă temă care poate completa imaginea noastră despre conduita prințesei este atitudinea ei intimă față de tatăl Kronprinz-ului, împăratul Wilhelm al II-lea, și unele gânduri despre Germania. Evocând prima întâlnire din 20 aprilie 1909 și impresia pe care prințul moștenitor a făcuse în mediile aristocratice de la București, Martha Bibescu observa: "Tuturor femeilor care
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pace, când se bucura din plin de măreția sa, și toate acestea din cauza greșelilor sale!"48. Câteva rânduri mai jos, reflectând tot la cabinetul evocat mai sus, prințesa Bibescu făcea aluzie la "afacerea Eulenburg", contele Philippe Eulenburg, confident și prieten intim al împăratului timp de 30 de ani; după o abilă campanie de presă, al cărei protagonist a fost jurnalistul Maximilian Harden, vechi adversar al suveranului, au apărut suspiciuni de relații homosexuale între împărat și consilierul său49. Ea sublinia faptul că
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Halbach, familie de industriași germani, cunoscuți mai ales în domeniul metalurgiei. 71 Posibil Orville Wright sau Wilbur Wright, doi aviatori prieteni cu George-Valentin Bibescu, care au primit concomitent brevete de piloți de la Aeroclubul Franței în ianuarie 1909. 72 Prenumele, pentru intimi, al prințului moștenitor al României, Ferdinand. 73 Soția prințului Wilhelm de Wied, viitor rege al Albaniei, nepotul reginei Elisabeta a României. 74 Fiica prințesei moștenitoare a României, Maria. 75 Ferdinand I, Karl Leopold Maria, principe (1887-1908), apoi primul rege al
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
duce de Grammont (1851-1921), tatăl celui de mai sus. 82 Winnaretta Singer, prințesă Edmond de Polignac (1865-1943), renumită muziciană, al cărei salon din Paris era foarte cunoscut. 83 Prințul Charles-Louis de Beauveau-Craon (1878-1942), cu care Martha Bibescu a avut relații intime în anii 1909-1912. 84 Ducele și ducesa de Rohan, prieteni ai Marthei Bibescu. 85 Celebră prințesă, al cărei fiu, contele Hochberg, a fost logodit cu prințesa Ileana a României (1908-1991), fiica prințului moștenitor Ferdinand și a prințesei Maria. 86 Atentat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
fost martorii unei disperări solitare, unice, de neimaginat și nu e mult de atunci, în timpul ultimei ierni. Singur, a fost nevoit să-și imagineze cum va fi viața departe de acest prieten care a fost, pare-se, sfetnicul, sprijinul, corespondentul intim al gândurilor sale, omul al cărui nume a căzut acum sub loviturile celui mai dezonorant proces, fără ca el, împăratul, împăratul său, să poată face ceva pentru a-l salva, atunci când prietenia violentă cu contele Philippe devenea de nemărturisit în ochii
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
vorbă. Pentru dineu o să te îmbraci la Palatul de Marmură. Te rog să te îmbraci cu una din rochiile acelea frumoase de la Paris, ca să fiu foarte mândru de prietenia noastră. Nu una de mare gală, căci e doar un dineu intim, dar te vreau foarte "chic". Comportamentul lui copilăros, amintirea păpușii de lemn, prestigiul Parisului, toate astea mă amuză... Totuși, sunt încordată. După-amiaza asta, dineul, timpul de după dineu când trebuie să mă arăt, să fiu, să mă fac cunoscută, să cuceresc
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]