10,258 matches
-
și vei fi tratată ca atare. Nu meriți să fii soția unui Opfingen, vei fi amanta lui, da, pentru așa ceva ești destul de bună! și apoi vei potoli pofta slugilor mele, așa cum s-a Întâmplat cu slujitoarea ta. Ha, Ha, ha, izbucni el Într-un râs plin de răutate. „Nu pot să spun că oamenii mei n-au avut o noapte plăcută. Mititica era plină de farmec. Cu atât mai mult trebuie să fie stăpâna ei! Ministerialul se apropie cu pași mari
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
face cu răbdare. Până și În Biblie răb darea e trecută printre cele mai Înalte virtuți. Las-o Încă puțină vreme să mai fiarbă acolo sus și ai să vezi cum o să-ți mănânce din palmă... Am s-o ucid, izbucni ministerialul. Am s-o necinstesc ca pe cea mai ticăloasă târfă și apoi o azvârl oamenilor mei, s-o siluiască până la moarte. Am să-i arăt ce Înseamnă să mă disprețuiască! Îi aruncă lui Adalbrecht o privire de gheață și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să mă disprețuiască! Îi aruncă lui Adalbrecht o privire de gheață și adăugă: Nimeni să nu Îndrăznească să mi râdă În față, Înțe legeți, nimeni! Auzind aceasta, stăpânul de pe Stouff se ridică sprinten și puse mâna pe spadă. — Potoliți-vă, izbucni Otto, cu o voce dură care-i făcu pe cei doi adversari să-l privească surprinși. Potoliți-vă! Nu, zău, credeam că am de-a face cu bărbați În toată firea, nu cu niște scutieri nevârstnici și nechibzuiți ca doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
copila lui, dar Bodo... Iertați-mă că Îndrăznesc să vorbesc astfel. O cinstesc ne spus pe prințesă, e o domniță nobilă și frumoasă ca un În ger... Bogatul negustor avea lacrimi În ochi și tăcu de tea mă să nu izbucnească În plâns. — Nu de la rănile acestea i se trage primejdia, vorbi cu ton mult mai blând ciudatul călugăr. Sunt răni sufletești care dor mult mai tare...Cu voia Domnului, fiul dumitale se va tămădui. Dar Îl pasc alte primejdii. Durerea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu putea să-și aducă fiul la Curte? — Nu știu. În orice caz, dacă a știut vreodată, a păstrat taina cu sfințenie. Cum ți-am spus, un pretendent la tron ar fi Încurcat rău lucrurile! Ce conflicte ar fi putut izbucni! Cine știe care ar fi fost soarta lui Bodo și chiar a tronului francilor! Istoria trebuie să-și urmeze cursul! Nu cred că e Înțelept să Încerci a-i schimba făgașul. Asta duce totdeauna la nenorociri și cataclisme, murmură călugărul. Jupâne Urs
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
crinilor din grădina de la castel. Nici o clipă nu se Întrebase cum de se petrecuse o asemenea minune. Când Bodo era cu ea, totul devenea posibil. Îi simțea respirația fierbinte și buzele care-i sărutau cu gingășie fruntea, obrajii, gura. Adelheid izbucni În plânsul acela binefăcător care ușurează inima. Printre lacrimi, se auzi spunând: De ce m-ai lăsat atâta timp singură, Bodo? Doar știi că nu pot să trăiesc fără tine! Spune-mi că știi și tu, așa cum știu și eu... Bodo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată, izbucniră chiote de război. Facle se aprinseră și oșteni Înarmați până În dinți răsăriră de peste tot. Tânărul prinț Împreună cu ai săi traseră săbiile și se aruncară În luptă. Erau luptători Încercați și armele lor do borau totul În jur. Dar dușmanii erau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
păr țile se apropia puzderie de țărani, cu coasele sclipind amenințător În soare. — Câinii blestemați, nici măcar nu se mai ascund! Atât de siguri sunt de victorie! Le sticlesc cuțitele În soare, iar ei se bucură că ne au În mână! izbucni Eglord. — Încă n-au pus mâna pe noi, urlă furios Adalbrecht. Se aplecă peste parapetul zidului și țipă: — N-o să puneți mâna pe noi, mișeilor! Nimeni nu poate cuceri cetatea mea, o să vedeți! Da, Conrad, hai mai aproape, ca să vezi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Jim Bradbury, „Fulk le Réquin and the Origin of Plantagenets“, În Studies in Medieval History.ă Cum numai una dintre aceste soții murise, 236 și pe celelalte le repudiase Fulko, căsătoria sa cu Bertranda nu era recunoscută de Biserică. A izbucnit un mare conflict. Regele și noua sa soție au fost Învinuiți de adulter și amenințați cu excomunicarea de către papa Urban II. În acest scop, Hugo de Dié, episcop alsacian și legat al papei În Franța, a convocat un conciliu la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părerea: auzisem că un milion și opt sute ar fi destul. Ultimul preț al meșterului: patru milioane. George, hotărât zicea că mai mult de trei nu dă, fiindcă nu-i unul dintre ăia plini de bani. Replica m-a făcut să izbucnesc în râs: "Asta văd și eu, că doar ați venit cu bicicletele - zice hoțomanul. Să știi că amândoi avem mașini, mersul pe bicicletă este o plăcere pentru noi, a răspuns George. Nu știu cât a fost de convins Poșoarcă de ăsta, dar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ucigători. Dar apropierea păsărilor metalice aducătoare de suferințe se auzea de departe, așa că părinții își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul de pe pământ. Nu știai dacă în secunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și alte lumi, alte locuri, apoi să se întoarcă și să povestească iar și iar, ca în filmul ei. N-am spus cum se numește filmul? "Aici, Nora Iuga". Când l-a văzut prima dată, în sala de spectacol, a izbucnit în lacrimi de emoție. Chiar și ea. Undeva, cândva, după miezul nopții, într-un tren, spre nicăieri, în cușeta de dormit, vorbind despre atâtea, i-am ascultat inima Norei... Emil Manu merge după trandafiri. Merge și Ion Caraion Joi. Stabilisem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
16 ani George Washington a devenit topometru. La vârsta de 29 de ani a luat comanda unui district militar În Virginia. În 1755, după ce a exterminat o trupă franceză stabilită pe fluviul Ohio, devine comandantul milițiilor din Virginia. Când au izbucnit neînțelegerile cu englezii a fost numit, În 1775, general șef al armatei americane, iar În 1781, termină războiul prin capitularea generalului englez Cornewallis. Independeța 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 144 țării fusese proclamată la 4 Iunie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele ale lui Gheorghe Calciu și Traian Popescu, primul izbucnind în plâns în momentul în care i s-a cerut să bată pe altcineva, iar cel de-al doilea refuzând pe motiv că nu este în stare să facă așa ceva. Alții invocau starea fizică deplorabilă în care se aflau, susținând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
medical, unde Calciu acorda consultații alături de alți studenți mediciniști, și l-a prevenit că a fost anchetat pentru un proces în care Țurcanu va fi acuzat pentru torturi. Implicat în al doilea proces, cel al lui Vică Negulescu, Calciu a izbucnit acuzând Securitatea și Partidul Comunist de înscenare, dând peste cap planurile autorităților, alături de Iosif V. Iosif. După proces, a fost închis în Casimca Jilavei, într-o celulă cu Marcel Petrișor, Constantin Oprișan și același Iosif, salvând viața primului și făcând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu o funie, fiind lovit la cap, la față, pe spate, în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: 'Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în pușcărie din cauza ta, mă? Ori îți faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraș, după alții de-alde tine'. Măgirescu recunoaște că s-a prăbușit fizic și psihic, ajungând în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că a ajuns la un acord cu autoritățile comuniste chiar din primele momente. Totuși, nu există mărturii că ar fi fost alături de Bogdanovici la primele încercări ale acestuia, cu toate că fuseseră prieteni (fără să fie clar dacă între cei doi a izbucnit o ceartă ori existau resentimente din cauza arestărilor), ci doar că s-a alăturat lui Țurcanu în martie 1949, după condamnările din urma proceselor. La Pitești a ajuns cu al doilea transport din Suceava, cel din septembrie 1949, dar, cu toate că a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani de detenție. A fost torturat în cel de-al treilea lot din camera 4-spital, fiind introdus în celulă pe 19 ianuarie 1950. Fire sensibilă, total dezorientat de brutalitățile și absurditățile cerințelor agresorilor, care reclamau renunțarea la vechile credințe, a izbucnit: Spuneți-mi, vă rog, fiindcă nu știu cu ce să înlocuiesc acele valori morale. Nu știu încotro s-o apuc. Pe ce m-aș putea bizui, ca să reiau vreodată un alt stil de viață, câtă vreme pe mine însumi nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
după ce bătăile au fost interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în picioare; striga din când în când după nevastă și copil, apoi izbucnea în plâns. Cum torturile încetaseră la Gherla, a fost scos la muncă în ateliere, dar a fost în continuare șicanat de Avădanei, care i-a cerut în 1952 să își rescrie autodenunțurile. Revoltat, Timaru i-a arătat rănile supurânde, refuzând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bolnav de TBC și internat în infirmeria din Gherla, în iunie 1955 a fost transferat la Aiud, apoi la Jilava, pentru a fi martor într-un proces. Profitând de prezența soției și a copilului de 7 ani în sală, a izbucnit: Sînt unul din supraviețuitorii așa-zisei reeducări, sunt unul din cei care au trecut prin camera morții și camera chinezească, dumneavoastră nu știți prin ce chinuri trec deținuții, sunt chinuiți și omorâți. Am scăpat din camera morții, dar acum sunt
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de adăugat că, la asemenea presiune, majoritatea celor din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
clitoris. Puneam și puțină frișcă'. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă 'demascarea' erau obligați de agresori să inventeze orgii sexuale, deseori incestuoase. O victimă exasperată de torturi a început să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a luat-o prin surprindere pe Jenea și i-a sărutat mâna... O alta, fără motiv aparent a început să plângă. În acele momente - am gândit eu - întreaga ei viață, toată tinerețea i s-a derulat prin fața ochilor și... a izbucnit în plâns!... E greu să-ți păstrezi spiritul veșnic tânăr și să suporți, în același timp, haina grea a senectuții. Este o idee pe care o accepți cu dificultate. Atunci mi-am amintit de calendarele din portofel și le-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a fost mereu însoțită de sabia cenzurii. Numere întregi au fost oprite de la difuzare. Pagini după pagini au apărut cârpăcite cu plasturii: „CENZURAT!” Uneori cu explicații ale redacției, alteori cu tăcerea în care am citit lehamitea. „Ce e cenzura?” - a izbucnit la un moment dat gazeta care le-a răspuns limpede cititorilor: ”Un lung prilej pentru tăiere. Creionul roșu aleargă în dreapta și-n stânga deasupra coloanelor de ziar pentru a tăia la întâmplare, după fantezie, și duhul cenzorilor... Deși..., motiva publicația
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poartă la butonieră „zvastica” cu funde tricolor. Primul jurat se ridică grav, profund emoționat și începe să dea citire verdictului. Când pronunță sacramentala formulă „Pe onoare și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor” și când zice primul „Nu” sala izbucnește în ropote de aplauze și aruncă cu flori peste jurați și magistrați. Entuziasmul durează câteva minute. Președintele restabilește din nou liniștea. Primul jurat dă citire emoționat întregului verdict, prin care comisia de jurați răspunde „Nu” la toate întrebările. Președintele dă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]