12,849 matches
-
largi, șanțuri antitanc. Ascultam zâmbind. Îl zărisem de departe pe Vasile și îmi venise inima la loc. - Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă el. Vasile oprise, după obiceiul lui, cu o mână în șold, și toată fața i luminase: I-am adus bradul, spuse. Brad împărătesc. - Ce e cu dumnealui? întrebă Leopold. - A venit pentru coșciug, îl lămurii. Coșciug pentru Moș. Trage să moară. Are peste nouăzeci de ani... Soldatul ne privea pe rând, nedumerit, încercînd să ghicească ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cobai? întrebă zâmbind. - În anumite cazuri, da, un cobai. Dispunând de informațiile transmise, de domnișoara de la numărul șase, e ușor de înțeles de ce Gestapoul vrea cu orice preț să te răpească. Rămase câtva timp pe gânduri, apoi fața i se lumină pe neașteptate de un mare zîmbet: - Tovarășa dumitale de o noapte, sau mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât o socotea Siguranța. Nu s-a mulțumit să verifice potențialul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcuseră de mult pulbere. Infirmiera îl opri în fața ușii. - S-a deșteptat, spuse. Dar nu deschide ochii. Îi e teamă... Se apropie de ea și îi puse mâna pe frunte. - Veronica! șopti. Deschise brusc ochii și, recunoscîndu-l, fața i se lumină, așa cum nu i-o văzuse niciodată până atunci. Apucîndu-i mâna, încercă să se ridice. - Dumneata ești? exclamă. Pe dumneata te cunosc; te-am întrebat azi-dimineață pe drum... Dar unde e Gertrude? Unde e? repetă privindu-l adânc în ochi. Știuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără grabă, ca să n-o sperie, se îndreptă spre birou și aduse magnetofonul. Continua să vorbească, din ce în ce mai repede, privindu-și mâinile; apoi își apropie ceasul-brățară de urechi și începu să asculte, surprinsă și fericită în același timp. Fața i se lumină, ca și cum ar fi fost gata să râdă. Dar, pe neașteptate, tresări speriată, scânci de mai multe ori și începu să-și frece ochii. Se îndrepta somnoroasă, amețită, spre canapea și când o văzu că se clatină, o prinse în brațe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se va întîmpla apoi cu noi?..." Când fu sigur că doarme profund, trecu în vârful picioarelor în birou și se întoarse cu magnetofonul. Câtva timp nu se auzeau decât mierlele și respirația ei ușor agitată. Apoi figura întreagă îi fu luminată de un mare zâmbet. Rosti, foarte încet, câteva cuvinte, urmate de o tăcere concentrată, anxioasă, parcă ar fi așteptat un răspuns care întîrzia sau pe care nu mai reușea să-l audă. Începu apoi să vorbească, lin, ca și cum ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ascultă și imaginează-ți. Am intrat încet, încet, îndreptîndu-ne spre fund, acolo unde se găsește lada. Și câte nu s-ar fi putut întîmpla! Dumnezeule, câte nu s-ar fi putut întîmpla! O biată lanternă electrică de buzunar. Abia mai luminează, căci o am din timpul războiului, de când eram cercetaș. În orice clipă s-ar fi putut stinge, și am fi rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
entuziasmul general. Ce s-a întîmplat exact, n-a putut afla de la nimeni. Își aducea doar aminte că se retrăsese încet spre colțul din stânga, apucase draperia, apoi, trăgînd-o anevoie după el, începu s-o legene, și faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți, evident, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o pregătire pentru moarte. Cu deosebirea, pentru mine capitală, că spectacolul anticipează revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele... - Ieronim, nu te mai înțeleg... Și i se păru că zâmbetul care-i luminase figura începe să se șteargă, și privirile se pregătesc să se depărteze, gata să se piardă, absente, în gol. - Pentru că dumneata, Oncle Vania, continuă Ieronim cu un alt glas, mai blând și totuși mai solemn, dumneata te în-căpățînezi să reduci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
incapabilă să le înțeleagă esența, rigoarea socială învăluie și așează aceste inevitabile apariții ca repere enigmatice asupra cărora privirea mundanului cotidian nu trebuie să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și activează în noi amintirea unui ev atemporal unde
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și acțiune în care el poate fi ancorat într-un mod nebănuit. În acest sens, desăvârșirile artei ne dăruiesc forța înălțării peste propria limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub impulsiunea chemărilor hipnotice ale frumuseții ce coboară spre a lumina pașii sinelui aventurat în căutarea spiritului. Capodopera sau opera de artă sunt așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
teluric între paradigma care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un mod metaforic se poate spune că ritualul reprezintă inima templului, astrul spiritual ce-l luminează și definește pulsativ, reperul primordial fără de care credincioșii devin simpli vizitatori ai unui muzeu unde experiența religioasă nu este trăită ci doar prezentată. Or, menirea actului ritualic este tocmai respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
toate straturile. Revenind deci, sper să înțelegi că nu te-am contrazis : da, chiar cred că mulțimea noastră poate fi dusă într-o direcție contrară dorințelor ei... — Poate chiar a și început a fi dusă ? Chipul tânărului Ialomițeanu s-a luminat de un zâmbet dulce, insinuant. — He-he, râde Profesorul, punându-și la loc ochelarii pe nas. He-he, n-o lua așa... Nu făceam nicio aluzie la Brătianu ! Nu făceam, te rog să mă crezi, nicio aluzie la momentul actual și nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atât de straniu și de apăsător ! Ai stat până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de nefericit și de îndrăgostit ! O flacără orbitoare, albă îți lumina ciudat mintea, îți părea că ești foarte treaz și la un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe trăgaci ? Așa ceva ai putut gândi în noaptea aceea ! Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l pe un drum ce-l recunoaște, mergând acum pe el pentru prima dată, o depărtare înaltă, el însuși, cel fără trup, plutind, vâslind leneș, ușurat de propria-i greutate... Și ceea ce părea a fi viața lui - un neînsemnat fragment, luminat de o rază întâmplătoare, un colț al uriașei tapiserii pentru care cât trebuie să te dai înapoi ca să poți vedea întregul ? Un înțeles adânc și poate definitiv flutura prin fața pleoapelor lui strânse, pierind derizoriu după spasmul iubirii care avea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care îl tot trăiește de la un timp, s-ar putea opri asupra lui, l ar putea analiza... Numai că el evită să îl privească de aproape. — Dificultățile survenite explică în bună parte... Profesorul s-a întrerupt brusc și, cu fața luminată de zâmbet, cu brațele patetic deschise, iese în întâmpinarea micuței Yvonne, pe care, cu îndrăzneală, Nela o împinge de la spate prin ușa întredeschisă. — ...Hai, mon petit, hai, îndrăznește... Micuța face câțiva pași și apoi, speriată de așa multă lume, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni - o terestră frumusețe eternă... Privirea Profesorului se luminează brusc atunci când coboară asupra Yvonnei : strângând cât poate în pumnișor creionul mecanic, micuța încearcă să-l ducă în dreptul ochiului, așa cum Papa i-a arătat mai adineaori, ca să se uite prin bucățica de geam de la capătul lui. Zadarnic însă, pentru că brațul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
auzi. Poate că, la urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește atât de plăcut când o strângi. Plăcut poate să-i pară și că gesturile ei animă lumea din jur. Așa că le arată tuturor plicul terfelit, cu fețișoara luminată de mulțumire, așa cum călăul ar întrerupe o clipă cazna martirului, arătând mulțimii de credincioși trupul sfârtecat, și toată ființa i s-ar umple - îmbătător alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai nevinovat decât presupuneți... De altfel, ca de obicei... protestează, zâmbitor, acesta. S-a creat o confuzie : domnul Ialomițeanu are impresia că reproșul o vizează pe surioara cu care a antamat o conversație aparte ; de aceea o lucire vicleană îi luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire atentă spre gheridon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă esențialul, așa cum pierzi apa adunată în pumni ! Cât de puțin din ceea ce există în noi reușim să transmitem prin vorbe și cât de puțin din acest puțin este primit ! Totuși vorbim (iată !) mai departe, încredințați că soarele rațiunii ne luminează sufletele... Altfel, ce ar deveni viața noastră dacă am vedea schimbul de cuvinte - așa cum și e ! - ca pe o dificilă transfuzie ? Doar în clipele de mare eșec ne încearcă o asemenea bănuială, pe care la prima ocazie avem din nou
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uși care se închid și se deschid la etaj, câteva note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia plată, stropi de noroi pe manșeta unor pantaloni abia astăzi scoși de la croitor, dar atunci de ce o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de cinci, când m-am coborât, năucit, din trăsură : am auzit uși, strigăte și, pe terasa cu clematite, printre frunzele admirabil colorate, roșu și verde, de iederă, am zărit chipul Sophiei, luminându-se. Elle bondit de joie, comme un enfant. Știau că orașul fusese crud bombardat ; de două ore casa era în alertă și ea mă așteptase pe terasă, cu o broderie în mână, ca altădată. Mi-a ieșit înainte aproape alergând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un loc în garajul subteran al clădirii. Cu mașina putem intra pe o ușă automată. Apartamentul propriu-zis este format din două camere și un living. Afară, este un balcon mare, cu vedere asupra unui grup de pomi care seara sunt luminați de reflectoare. Bucătăria este luminoasă, avem și un crematoriu chiar acolo. Am montat perdele la salon și sufragerie. Le-am luat de aici pentru că trebuiau să fie lungi până la pământ, că avem uși-ferestre. Imediat ce aranjăm, vom face poze cu interiorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ieși pe stradă și te distrezi, că nu cred să existe pe lume oraș mai frumos. îl parcurgem uneori seara cu mașina și nu ne săturăm să privim combinația de lumini și mai ales construcții de piatră (case sau biserici) luminate savant. De Crăciun însă, cum ți-am scris, a fost cea mai mare splendoare, căci aici Crăciunul are o mare importanță. Era splendid, și noi teribil de încântați, Tudor tocmai aflase vestea angajării lui definitive. Acum e perioada soldurilor și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid de parcă cineva i-ar stinge lumina dinăuntru - cine știe, poate o boală, poate o pasiune pentru lucruri nepermise -, Își dă silința să ne facă atenți la vechile direcții ale societății noastre socialiste și la țelurile omului nou care se Întîmplă să fim, dar, așa cum e obișnuit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]