9,544 matches
-
și a caselor parohiale aflate în posesia Bisericii Ortodoxe, aceasta urma să fie stabilită prin comisiile bilaterale de dialog, formate din reprezentanți ai ambelor culte. Aceste comisii nu au reușit să rezolve situațiile conflictuale, cu excepția Banatului, unde și prin bunăvoința mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu s-au găsit soluții convenabile ambelor părți. Biserica Unită cu Roma a solicitat aplicarea principiului de drept restitutio in integrum (repunerea în situația anterioară), cerere cu care Biserica Ortodoxă Română în general nu a fost de acord
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
demn de a fi lider ca și predecesorul său. Marea adunare a clanurilor muntenegrene ("Zbor") se ținea de obicei în fiecare an pe 12 iulie la Cetinje, și orice adult putea lua parte. Muntenegru a devenit o teocrație condusă de mitropoliți, înfloritoare, după ce Petrović-Njegoš au devenit domni-episcopi tradiționali (cu titlul de „vlădică al Muntenegrului”). Republica Venețiană a introdus guvernatori care s-au amestecat în politica Muntenegrului; când republica a fost desființată și urmată de Imperiul Austriac, în 1797, guvernatorii au fost
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
și Dana Giovaninetti, Sergiu Celibidache, Claude Massuard (Franța), Peer Matson (Suedia), David Pagrotski (Marea Britanie), Helga May, R. Kolles, Al. Breban, Maria Beck (Germania). În 2003 Oravitzan a realizat sculptura în lemn de mari dimensiuni de la reședința din Mănăstirea Nicula a Mitropolitului Bartolomeu al Clujului. Un an mai târziu a finalizat iconostasul bisericii ortodoxe „Schimbarea la Față” din Cluj. De-a lungul anilor, asupra operei lui Silviu Oravitzan s-au pronunțat numeroși critici de artă, scriitori, artiști plastici: „Să nu uităm că noi suntem
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
octombrie 379 luă parte la un sinod din Antiohia, care s-a ocupat în mod principal de erezia apolinarismului. Sinodul îi încredințează misiunea de inspector bisericesc în Pont, Palestina și Arabia. În aprilie 380, avu să prezideze o alegere de mitropolit în Sevaste din Armenia Mică. Spre cea mai mare surpriză a sa, votul îl desemnă ca mitropolit și cu toate că protestă și voi să plece în orășelul său, fu reținut în această slujbă aproape cu sila. De-abia după câteva luni
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
erezia apolinarismului. Sinodul îi încredințează misiunea de inspector bisericesc în Pont, Palestina și Arabia. În aprilie 380, avu să prezideze o alegere de mitropolit în Sevaste din Armenia Mică. Spre cea mai mare surpriză a sa, votul îl desemnă ca mitropolit și cu toate că protestă și voi să plece în orășelul său, fu reținut în această slujbă aproape cu sila. De-abia după câteva luni se putu întoarce iarăși în cortul său, în Nyssa. Talentul oratoric și știința teologică ale Sfântului Grigorie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
20 iulie 1994, prin decretul nr. 103 al Congregației pentru Bisericile Răsăritene, a fost numit episcop coadjutor al episcopului Ioan Ploscaru, Episcopul Eparhiei Lugojului. Consacrarea a avut loc la Blaj, la 8 septembrie 1994, prin punerea mâinilor IPS Lucian Mureșan, Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, asistat de către IPS George Guțiu, Arhiepiscop "ad-personam" de Cluj-Gherla și PS Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj. În luna octombrie 1994 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit membru al Consiliului Pontifical
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
fost o poveste de iubire puternică. N-am încetat niciodată să-l iubesc, însă într-o zi nu mi s-a mai părut potrivită, era politică, politică, politică, iar eu aveam nevoie de grijă“. Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul ortodox Damaskinos al Elveției, care participase și la nunta Reginei Ana și a Regelui Mihai din 1948, când era un tânăr diacon. Mitropolitul a participat la toate evenimentele speciale din viața familiei regale precum botezul principesei Margareta și a surorilor
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
potrivită, era politică, politică, politică, iar eu aveam nevoie de grijă“. Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul ortodox Damaskinos al Elveției, care participase și la nunta Reginei Ana și a Regelui Mihai din 1948, când era un tânăr diacon. Mitropolitul a participat la toate evenimentele speciale din viața familiei regale precum botezul principesei Margareta și a surorilor ei, Elena și Irina, care au avut loc tot în Biserica Ortodoxă Grecească din Lausanne. Acesta este și locul unde a avut loc
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
Brâncoveanu) Voievod leat 7200” (1792-1793) ceea ce denotă că la această dată s-au făcut unele lucrări la biserică, probabil de Mihai Cantacuzino spătarul, în memoria stolnicului Constantin Cantacuzino ucis la Mănăstirea Snagov. A fost schit de călugărițe până la 1810 când Mitropolitul Filitis l-a desființat mutând obștea la Țigănești.Cutremurul din 1814 a produs grave stricăciuni bisericii. , cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situată pe o mică insulă din partea de Nord-Vest a lacului Snagov. Vechi centru de spiritualitate
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
de Gheorghe Zugravul. Biserică a fost folosită că necropola domneasca, astfel se mai păstrează pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau călugăriți cu forța pentru același motiv că: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofătul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino. Mănăstirea s-a afirmat că un
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
Mănăstirea s-a afirmat că un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care a instalat o tipografie în 1643. Apogeul cultural a fost atins în timpul lui Constantin Brâncoveanu, cănd stareț al mănăstirii este Antim Ivireanul (1694-1705), devenit mai tarziu mitropolit al Țării Românești. El a tipărit cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavona și gruzina care au dus faima meșterilor de la Snagov în Grecia, Asia Mică și Egipt. Biserică afectată de pe urma cutremurelor din 1977 și 1986 a fost consolidată
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
calendar (iulian), astfel luând naștere mișcarea "stilistă" în rândul românilor. Separarea Bisericii Ortodoxe în Stil Vechi și Nou a avut loc în 1923, când la Constantinopol s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian. Singurul opozant al schimbării, mitropolitul Visarion Puiu, s-a exilat în 1944 în Occident, murind la Paris. Cel mai cunoscut oponent al introducerii noului calendar era ieromonahul Glicherie Tănase. Acesta a fost nevoit să părăsească Mănăstirea Neamț - Schitul Pocrov și să construiască alte lăcașuri de
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România () [Corola-website/Science/303385_a_304714]
-
mai cunoscut oponent al introducerii noului calendar era ieromonahul Glicherie Tănase. Acesta a fost nevoit să părăsească Mănăstirea Neamț - Schitul Pocrov și să construiască alte lăcașuri de cult pentru a putea sluji după calendarul vechi. Ulterior el a devenit primul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, în sânul căreia a fost creată o nouă ierarhie. are o mitropolie autonomă cu sediul la Slătioara în comuna Râșca, județul Suceava. În perioada 1985 - 1992 conducător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România () [Corola-website/Science/303385_a_304714]
-
Ortodoxe Române de stil vechi, în sânul căreia a fost creată o nouă ierarhie. are o mitropolie autonomă cu sediul la Slătioara în comuna Râșca, județul Suceava. În perioada 1985 - 1992 conducător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a fost mitropolitul Silvestru Onofrei. Întâi-stătătorul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi este mitropolitul Vlasie Mogârzan, care este secondat de 10 episcopi. În anul 1992 erau înregistrați circa 32.000 de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România () [Corola-website/Science/303385_a_304714]
-
nouă ierarhie. are o mitropolie autonomă cu sediul la Slătioara în comuna Râșca, județul Suceava. În perioada 1985 - 1992 conducător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a fost mitropolitul Silvestru Onofrei. Întâi-stătătorul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi este mitropolitul Vlasie Mogârzan, care este secondat de 10 episcopi. În anul 1992 erau înregistrați circa 32.000 de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte a Moldovei). În anul 2010 erau înregistrați circa 500.000 de credincioși
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România () [Corola-website/Science/303385_a_304714]
-
domeniul construcțiilor, fiind nemulțumit de meșterii moldoveni. De aici se poate trage concluzia că lucrările de construcție ale mănăstirii au început în toamna anului 1577. Se presupune că sfințirea bisericii a avut loc înainte de 22 februarie 1578, când domnitorul, împreună cu mitropolitul și episcopii, i-au constituit patrimoniul funciar principal, adică i-au dat moșii. Cronicarul Grigore Ureche datează mănăstirea tot din anul 1578: ""Într-acești ani (1578, n.ns.) au zidit Pătru vodă mănăstirea Galata în vale și nu după multă
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Petru Șchiopul s-a căsătorit în secret cu Irina Botezat, care era mama fiului său Ștefan (născut în 1584). Aceasta era o roabă, despre care se presupune că ar fi doica celorlați copii ai domnitorului. La această cununie au participat mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei, episcopul Ghedeon al Rădăuților, marele logofăt Stroici, vornicul Ieremia Movilă (viitorul domnitor) și egumenul Anastasie Crimca (viitorul mitropolit al Moldovei). Domnitorul Petru Șchiopul nu a reușit finalizarea construcției până la scoaterea sa din scaunul domnilor Moldovei, rămânând
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
roabă, despre care se presupune că ar fi doica celorlați copii ai domnitorului. La această cununie au participat mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei, episcopul Ghedeon al Rădăuților, marele logofăt Stroici, vornicul Ieremia Movilă (viitorul domnitor) și egumenul Anastasie Crimca (viitorul mitropolit al Moldovei). Domnitorul Petru Șchiopul nu a reușit finalizarea construcției până la scoaterea sa din scaunul domnilor Moldovei, rămânând neterminată pictura bisericii și construcția zidului înconjurător. În următorii 30 ani, lipsa de râvnă a călugărilor ce ""n'au avut păsare, și
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
și cel al Mariei Amirali din Rodos, soția lui Petru Șchiopul. De asemenea, a fost reconstruită din imaginație o parte din Palatul domnesc de odinioară, păstrându-se unele ruine conservate la nivelul parterului și pivnița. În anul 1990, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, Mănăstirea Galata a fost reînființată, de data aceasta, ca mănăstire de maici. În clădirea Casei domnești funcționează un atelier de croitorie de veșminte liturgice, precum și de broderie. Biserica Galata este un monument reprezentativ al
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
III-lea Ghica (1764-1767 și 1774-1777) a poruncit la 23 iulie 1765 egumenului Mănăstirii Galata să dărâme vechile locuințe, păstrând doar palatul construit de Grigore al II-lea Ghica. Această clădire a ars în 1783. Ulterior, în palat a locuit mitropolitul Leon Gheucă (în decembrie 1788) și apoi și alți mitropoliți ai Moldovei. În casele egumenești a fost amenajat în secolul al XVIII-lea un paraclis cu hramul "Sf. Apostol Iacov". De teama epidemiei de ciumă din anul 1799, domnitorul Alexandru
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
iulie 1765 egumenului Mănăstirii Galata să dărâme vechile locuințe, păstrând doar palatul construit de Grigore al II-lea Ghica. Această clădire a ars în 1783. Ulterior, în palat a locuit mitropolitul Leon Gheucă (în decembrie 1788) și apoi și alți mitropoliți ai Moldovei. În casele egumenești a fost amenajat în secolul al XVIII-lea un paraclis cu hramul "Sf. Apostol Iacov". De teama epidemiei de ciumă din anul 1799, domnitorul Alexandru Callimachi s-a mutat la Galata împreună cu curtenii săi. Între
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
de o deosebită frumusețe și valoare artistică, cum ar fi obiecte vechi de cult, copii fotografice ale documentelor referitoare la trecutul mănăstirii, stampe vechi, portrete ale familiei ctitorului și ale domnilor Moldovei care au avut legături cu mănăstirea, fotografii ale mitropoliților Anastasie Crimca, Dosoftei Barilă, Veniamin Costachi, Leon Gheucă sau Iosif Naniescu, pecețile Mitropoliei Moldovei, Episcopiilor Romanului și Hușilor din 1650, a Rădăuților, precum și hărți ale Iașului din secolul al XVIII-lea sau pecetea orașului Iași din 1652, precum și un fragment
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
populația creștină localnică, în jurul anilor 1330, așezarea monahală cu numele "Mănăstirea călugarilor de la Sf. Sava”. Despre acest așezământ, Episcopul Narcis Crețulescu, egumenul lavrei între anii 1877-1880, ajuns ulterior episcop vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, scria într-un raport înaintat Mitropolitului Iosif Naniescu, la 19 septembrie 1877: Documentele istorice păstrate în Muzeul parohial Episcop Narcis Crețulescu, aflat în curs de amenajare în Turnul Clopotniță, precum și cercetările arheologice din ultimele decenii ale secolului trecut atestă faptul că primul lăcaș de rugăciune al
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Ierusalim, căreia i-a și fost închinată, a jucat un rol deosebit de important în istoria națională a Moldovei. Astfel, la 1402, Mănăstirea „Sf. Sava” din Iași își dovedea capacitatea organizatorică și ecleziastică, aici fiind găzduit domnitorul Alexandru cel Bun împreună cu Mitropolitul Iosif și cu întreaga suita domnească la primirea și închinarea credincioșilor la Sfintele Moaște ale Sf. Ioan cel Nou de Trapezund aflate în drum spre Suceava. Importanța acestui lăcaș ecleziastic este dovedită și de înzestrarea acesteia, în anul 1468, cu
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
influență în viața socială și culturală a Moldovei, cât și în evenimentele vieții bisericești, dovedită prin faptul că la Sinodul din 1595 de la Iași, numele egumenului se afla la loc de cinste printre semnatarii Actului Sinodal, imediat după cele ale mitropolitului și episcopilor participanți. Cinci ani mai târziu, în anul 1600, Mihai Viteazul, printr-un hrisov domnesc, scris și semnat la Iași, la 5 iunie, confirma Mănăstirii „Sf. Sava” dreptul de proprietate asupra caselor dăruite de Petru Șchiopul, ca o răsplată
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]