9,631 matches
-
dintre marile averi românești). „Mafia țigănească“ ține vedeta În mass-media: răpiri, Încăierări, prostituție... S-au ridicat, cam peste tot În țară, „palate“ țigănești. Nu sunt chiar palate, un soi de case mai mari și foarte bătătoare la ochi. Împodobite cu nenumărate turnulețe, sinteză kitsch de Extrem Orient și Disneyland. Călătorul care, venind dinspre Craiova, capitala Olteniei, ajunge la Strehaia, În inima provinciei, are surpriza de a pătrunde În oraș printr-un Întreg cartier de asemenea palate. De partea cealaltă se află
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Însă mai puțin ideologia conservatoare cât propria lui ideologie) exprimă refuzul modernității și teama de străini. Eminescu visa la o Românie ancestrală și eternă. A scris fără Încetare, dar Își cizela la nesfârșit fiecare vers, așa Încât poeziile se succedă În nenumărate variante, rămase În manuscris. Opera publicată se rezumă la un unic volum de versuri, apărut În 1883 (sub titlul Poezii, tipărit de altfel nu de Eminescu, ci, după Îmbolnăvirea lui, de către Titu Maiorescu; criticul a adunat și a așezat după cum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În Evul Mediu limba lor oficială), Hasdeu a ajuns profesor de filologie comparată la Universitatea din București și director al Arhivelor Statului. Însă granițele strâmte și metodele rigide ale unei profesiuni nu i se potriveau. Deși a descoperit și publicat nenumărate documente și a adus argumente demne de luat În seamă În probleme controversate ale lingvisticii și istoriei românești, el nu a rezistat tentației de a merge mult mai departe, cu mult dincolo de granița pe care profesionistul nu Îndrăznește să o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dintre ele piese istorice În cinci acte și În versuri, cu personaje din istoria românilor dar și a lumii (Isus, Cleopatra, Dante, Sfântul Francisc), cuprinde vreo 30 de titluri, aproape tot atâta cât opera lui Shakespeare! Iorga a scris și nenumărate articole de ziar, Îndeosebi În gazeta Neamul românesc, pe care a condus-o mai bine de trei decenii. A reușit să Îmbine o ideologie naționalist-conservatoare cu un spirit european. A fost nu numai un ideolog, dar el Însuși om politic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rare excepții, nu au existat case cu etaj. Toți bucureștenii locuiau la nivelul pământului; ieșeau din casă direct În curte sau grădină. Bucureștiul a fost, și așa a rămas timp de secole, un mare sat sau un conglomerat de sate. Nenumărate biserici, chiar cele mai mari dintre ele de dimensiuni modeste, și câteva palate ale domnitorilor sau boierilor (le spunem „palate“, dar nu erau În fond decât case mai mari și mai cu grijă construite, departe de monumentalitatea palatelor apusene) dădeau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
altora le place. Ce s-ar putea spune: și turnul Eiffel a părut oribil la Început. Așa că, până la urmă, În palat s-a instalat Parlamentul (părăsindu-și vechiul sediu de lângă Patriarhie). I se spune acum Palatul Parlamentului. Vizitele ghidate — sunt nenumărați turiști care vor să vadă această minune a lumii — fac aproape abstracție de numele lui Ceaușescu, ca și când palatul s-ar fi ridicat de la sine. Câtă ingratitudine! Să dăm cezarului ce e al cezarului: palatul e al lui! Bucureștiul a ieșit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
epicentrul aflându-se În Munții Vrancei (la curbura Carpaților), la circa 150 de kilometri nord-est. Cutremurele vrâncene se propagă În așa fel, Încât principala lor țintă e Bucureștiul. Activitatea seismică e permanentă, iar cutremurele mici sau de intensitate mijlocie sunt nenumărate. La trei-patru decenii, se petrece Însă și un cutremur major, care poate depăși gradul 7 pe scara Richter. Un asemenea cutremur a avut loc În 1802; un contemporan notează: „S-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
contemporană, cu deosebire privitoare la familia regală. Vizitatorul Bucureștiului poate avea și o imagine de ansamblu a țării, concentrată Într-un spațiu restrâns. Îi stă la dispoziție Muzeul Satului, așezat, În aer liber, Între șoseaua Kiseleff și lacul Herăstrău, cu nenumăratele lui case și gospodării țărănești, aduse din toate colțurile României; el oferă imaginea sintetică a civilizației rurale care a fost, până nu de mult, esența Însăși a societății românești. Iar viața țăranului, credințele, obiceiurile și creațiile sale sunt prezente la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trecută, mâna ruptă din cauza pumnilor dați în perete, nopțile lungit în pat numărând până la o mie, iepurele de casă găsit mai târziu, în aceeași dimineață, atârnând spânzurat de un cârlig într-o cămară - și, în sfârșit, imaginile de încheiere ale nenumăratelor rapoarte: steagul în bernă, serviciile memoriale, sutele de buchete și lumânări și jucării care acopereau treptele de la intrarea în școală, mâna însângerată a unei victime pe coperta revistei Newsweek, întrebările ridicate, umerii ridicați, procesele civile intentate, imitatorii, motivele pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
schimb subiectul, în speranța unei reacții mai blânde. - Și cine era tipul care a venit costumat în Patrick Bateman noaptea trecută? am întrebat. Tipul în costumul Armani stropit cu bulion. - Habar n-am. Un student de-al tău? Unul dintre nenumărații tăi fani? Ce-ți pasă? - Păi...nu l-am recunoscut, am bâiguit. Credeam... - Ce credeai? Că-l cunoști? - Nu contează. Am tăcut și m-am gândit o vreme. Și ai aflat până la urmă ce s-a întâmplat în camera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se ofere o a doua șansă “ urmată de „E important dur și convingător“ urmată de „Vino cu noi să te îmbogățești“ urmată de „Dacă nu ești bogat, meriți să fii umilit“. După care reclama se termina. Atât. O văzusem de nenumărate ori și tot nu înțelegeam ce vrea să spună sau ce vrea să vândă. Robby stătea aplecat de umeri și puloverul Hilfiger legat în jurul taliei i se desfăcu și alunecă pe mochetă în timp ce se ridica din pat întinzându-se. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor manuală. În speranța că voi primi În curând vești, vă rog să transmiteți D-nei Dimitriu respectuoase omagii, iar pentru Dvs. aceleași sentimente. Ovidiu Ionescu </citation> <citation author=”IONESCU Ovidiu” loc="București" data =”14.8.1975”> Stimate Domnule Dimitriu, De nenumărate ori am discutat Între noi despre Fălticeni, despre frumoasa Dvs. activitate, mai ales după venirea Dvs. În București, când, plecat fiind, nu am avut plăcerea să vă văd. Datorită cunoștinței cu Dvs., pe lângă partea afectivă, ne interesează tot ce putem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că tăcerea ei ar avea alte cauze. Suntem destul de Îngrijorați de evoluția stării ei și cred că până la urmă vom reuși să o hotărâm pentru o internare În vederea unei intervenții chirurgicale, deși nici nu vrea să audă de așa ceva. Spitalizările nenumărate i-au creat o repulsie pentru spitale și medici. Este o situație grea pe care nu știu cum o vom trece până În final. Revenind la scopul acestor rânduri, aș ruga să reflectați la ceea ce avem de făcut. În așteptarea rândurilor Dv. vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în primul rând - mândria națională a Spaniei -, care își are statuia instalată în fața muzeului. Veronese, Murillo, Botticelli, Rafael, Rubens, Ribera, cei doi Bruegel (bătrânul și fiul), Bosch, Goya, El Greco, Zurbarán ș.a. Sute, poate mii de tablouri fără preț. Sunt săli nenumărate, un labirint de încăperi care îmi evocă biblioteca lui Umberto Eco din Numele trandafirului. Deși este un perfect paralelogram ca formă - aproximativ 200 de metri în lungime și 40 de metri în lățime -, adică o structură clar conturată din exterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sintagme. Am văzut de câteva ori în viața mea fragmente din parada militară de 14 iulie de pe Champs-Elysées, la televiziunea română, încât faptul că trec eu însumi pe acele largi trotuare îmi dă senzația de teleportare... televizată - sunt unul dintre nenumărații omuleți negri ce mișună pe micul ecran, figurant anonim într-o emisiune de actualități la care privește, undeva, departe, o familie reunită la masa de prânz. Magazine de lux, cinematografe, mari restaurante, sedii ale unor cunoscute companii aeriene și, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne spun că am nimerit în zilele Festivalului Montmartre en Europe (9-23 iunie), cu participarea unor artiști plastici din 14 țări ale Europei. Zăbovim mai mult în Place de Tertre - un loc celebru, inima colinei Montmartre, cu multă verdeață și nenumărați pictori: vezi aici enorme expoziții sub cerul liber. Cu siguranță, nu este un profesionalism extrem de ridicat, dar cu asemenea tablouri se fac bani buni aici. Ceea ce le sporește valoarea este locul în care sunt pictate, majoritatea reprezentând chiar colina Montmartre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amuză, dar castelul ne impresionează. Construcția acestuia a început în secolul al XIII-lea, pe la 1270, conceput ca una dintre reședințele Ordinului Teuton. La 1280, aici s-a instalat Marele Maestru al teutonilor, Heinrich von Wilnowe... Atacat, incendiat, asediat de nenumărate ori, castelul a avut cel mai mult de suferit de pe urma „eliberării” din 1945. Wanda-Iadwiga subliniază lucrul acesta de la începutul excursiei, când, la intrare, privim niște panouri cu fotografii și desene înfățișând edificiul în diferite epoci. Frumos și măreț altădată, castelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
domnea la aceste cuhnii, ce trosnet de vreascuri încinse! Urmăresc, cu ochii minții, o calfă mică, transpirând în prima zi în care tatăl său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Sandell să spună că Riga seamănă mult cu Stockholmul, doar că e mai mică. Îl cred, pentru că n-am fost în capitala Suediei, dar am aflat că suedezii, ca și germanii, polonezii și, în mod obligatoriu, rușii, au cucerit de nenumărate ori Riga. Multe clădiri vechi. Surpriza și curiozitatea acestei prime plimbări prin oraș este să constat că valuta națională - latul - e mai puternică decât dolarul. Ca să fiu exact: un dolar era egal cu 0,59 lați. O liră sterlină = 0
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
relațiilor vechi ale satului românesc, ale instituțiilor tradiționale și ale reprezentanților acestora, preotul, notarul, primarul, învățătorul. Acest roman, Setea, a stat vreo patru decenii la loc de frunte în manualele școlare - unde Blaga sau H.P. Bengescu erau interziși! -, a trăit nenumărate ediții, autorul însuși a făcut o prodigioasă carieră politică și financiară. Devenit steril după al doilea roman, s-a „preocupat” de film, o zonă extrem lucrativă și publicitară, unde scrie scenarii false despre „lupta ilegaliștilor”, apoi, când moda politică se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care figura deja cartea mea de povestiri, pe care, cu această condiție, am retras-o. A figura în „planul” singurei edituri naționale era în sine o performanță, el, acest plan, se făcea cu ani înainte și trecea prin ciurul a nenumărate foruri și cenzuri. Deși mi-a publicat romanul, la insistențele lui Geo Bogza, el însuși „pisat” de Nichita Stănescu, față de care avea o mare slăbiciune poetică - Bogza se voia în primul rând poet! -, Gafița, politruc și probabil informator al securității
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe Manolescu, june asistent universitar pe vremea aceea, locuind cu familia la Câmpina -, R.L. nu avea, spuneam, un cronicar unic care să „asume” nu numai cărțile bune, ale unor amici literari, dar să aibe forța de a „doborî în flăcări” nenumăratele cărți-maculatură, semnate adesea de unii scriitori „în vogă” încă și cu „accese” la comitetul central. Pentru „spatele politic” garantam eu, proaspăt „ales” membru „supleant” al c.c. - și unul dintre motivele pentru care am acceptat această ingrată poziție a fost și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cantități apreciabile de alcool, mi-a reziliat, în scris, după ’72, contractul pe care-l semnasem înainte „de plecare”, pentru În absența stăpânilor, sub motivul că „acest roman nu se ridică la nivelul prestigioasei colecții!”. Amintesc doar „una” din nenumăratele șicane și mizerii pe care mi le făceau „partidul”, dar și unii colegi - mă rog, mai mult sau mai puțin! -, în speranța de a „mă aduce pe calea cea bună”, să scriu adică „cel puțin” vreo două-trei rânduri în Scânteia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar de alibi. El nu mă va scăpa de rigorile legii, dar aș minți dacă n-aș mărturisi că am avut nerușinarea să-mi încep călătoria în chiar acea zi a anului 2006, prin câteva lecturi pregătitoare; am consultat ulterior nenumărate cronici și am parcurs, în sfârșit, pe jos sau în jeep, drumurile care au însemnat odinioară pentru un altul căi ale renunțării în lumea asta. Frații noștri mai mari știu din instinct, mai bine ca noi, ce anume ne frământă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Copilul Iisus avea să fie jefuit de Titus, apoi ras de Hadrian, care a construit pe ruinele lui o Aelia Capitolina cochetă și interzisă vechilor ei locuitori. Din fondul romano-bizantin supraviețuiesc foarte puține vestigii, printre care Sfântul Mormânt, reconstruit de nenumărate ori începând cu secolul al IV-lea (ultima renovare datând din anii 1960), cripta Prodomos și absida bisericii Nea din cartierul creștin. Au venit apoi cruciații și lor le datorăm splendida biserică Sfânta Ana, devenită după plecarea lor o madrasa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]