8,131 matches
-
affirmation: la tautologie n’est elle pas cet état inouï où se retrouvent, toutes valeurs mêlées, la fin glorieuse de l’opération logique, l’obscéne de la bêtise et l’exploration du oui nietzschéen!”* O figură, așadar, a tautologiei și a neputinței limbajului de a exprima totul. O neputință ce exprimă, totuși, o stare de fascinație, un refuz care sacralizează obiectul. Alecsandri n-are această sacră reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și nu părăsesc aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cet état inouï où se retrouvent, toutes valeurs mêlées, la fin glorieuse de l’opération logique, l’obscéne de la bêtise et l’exploration du oui nietzschéen!”* O figură, așadar, a tautologiei și a neputinței limbajului de a exprima totul. O neputință ce exprimă, totuși, o stare de fascinație, un refuz care sacralizează obiectul. Alecsandri n-are această sacră reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și nu părăsesc aproape niciodată sfera abstracțiunii. Cuvintele dematerializează imaginea. Ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Acțiunea lui este de a se lamenta. Ieșirea este de a nu ieși din acest lung, insuportabil „pustiu de jale”... Există, adevărat, o soluție: moartea, insă moartea nu vine. Salvarea e a trăi În insuportabilul care durează, a trăi exaltînd neputința de a trăi: „Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară! Și de sînt și de am viață, dar lumea ce-mi folosăște CÎnd a ochilor mei lume din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
afirmînd că nu mai poate crea În jurul lui o galaxie de lumi, omul Îndrăgostit implantează, În acest timp, În jurul lui universuri noi (acelea ale imaginației). E vorba, În fond, de figura, deja semnalată, a preterițiunii: discursul ce se scrie din neputința de a-l scrie... A exprima inexprimabilul este, În esență, pariul poetului erotic. Văcăreștii, Conachi folosesc În chip curent acest subterfugiu. Nu afirmă ei tot timpul că n-au cuvinte, n-au instrumente să Înregistreze ceea ce văd, ceea ce simt? Atoposul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însuși este o petrecere și un instrument de seducție. Voi arăta mai tîrziu cît de complexă este retorica amoroasă a Încercatului amant. Să reținem pentru moment că, În războiul lui pasional, Conachi introduce și arma subtilă a literaturii, sub forma neputinței de a-și scrie pasiunea, de a trece năcazurile În literatură... Slabă viclenie: poetul nu face decît să scrie istoria propriei pasiunii. Am putea zice că tema lui unică este aceea cu care Încep marile epopei: CÎnt amorul și armele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
narativă, cât și rolul de personaj implicat pe scena vieții literare; în cazul celălalt e vorba despre o literatură de atmosferă, paseist-lirică, "subiectivă", "personală" în sens îngust, mărturisind refugiul în mit și atemporalitate, regresiunea panteistică ce dizolvă eul de unde și neputința "diferențierii" estetice în raport cu modelul imuabil (paseist-folclorizant) prescris de psihologia rasei. Prin însuși faptul că ilustrează etapa afirmării conștiinței de sine a literaturii noastre, grație unei personalități exemplare (a criticului făuritor de canon), memorialistica lovinesciană e mai puțin o împlinire firească
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
după aceea, pentru simplul motiv că exegeții l-au raportat mereu (am spus-o de nenumărate ori) la formula total inadecvată a literaturii mimetic-autenticiste. Mihail Sebastian, spre exemplu, reproșa cărții stilul de "eseu psihologic" și construcția "total defectuoasă", iar criticului-prozator "neputința de a crea oameni"10 (de parcă Lovinescu ar fi mizat pe asemenea lucru!), pe când Șerban Cioculescu vorbea despre "o autobiografie ușor trucată", unde interesante ar fi doar unele scene din copilărie, cu raportări "la pitorescul local și la psihologia deficienței
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Nu întâmplător, cum "sentimentul" și "sensibilitatea" poetului nu rezonează decât la stimulii dureroși, activați în registru tragic, creativitatea eminesciană va fi asimilată, firesc, unei trăiri masochiste, care-și găsește satisfacția numai în suferință ("Poezia lirică fără durere nu se poate"; "neputința de a fi fericit forma, negreșit, elementul esențial al conștiinței lui"). Iar concepția aceasta "doloristă" nu-i o "invenție" lovinesciană. O regăsim și la alți exegeți, care invocă nu doar "realitatea" operei, ci și unele mărturii ale poetului însuși, precum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
G. Călinescu, eminescologul en titre al momentului, care consideră că Mite (în genere, romanele inspirate de viața lui Eminescu) reprezintă un evident regres estetic în raport cu literatura anterioară a criticului. Motivul principal al presupusului "eșec" l-ar constitui, în opinia recenzentului, neputința "de a ieși din sine" și "de a crea fictiv", adică lipsa de pătrundere psihologică: "Neîncrezător în sublimitatea altora, d. Lovinescu a găsit totuși o ființă în care trebuia să aibă încredere, și aceasta era propria persoană. Când, prin urmare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asemeni, aceeași "eroare psihologică" inadmisibilă, în opinia sa, într-un context în care romanul românesc învățase deja "lecția" monologului interior: "Eminescu a fost fără doar și poate un oniroman. [...] A-l prezenta sub acest aspect nu ni se pare cu neputință. A socoti însă că, într-unul din decisivele momente ale iubirii pentru Veronica, Eminescu poate să-și retrăiască viața pas cu pas, ca pe un curs de biografie celebră, ni se pare cu totul o eroare psihologică. Pe care, mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
finalmente anulată de tirania clișeului atotputernic, ce transformă omul într-o făptură anonimă și lipsită de "personalitate" (în sensul "plin", romantic, al cuvântului). Romanul lovinescian trebuie citit, așadar, dincolo de caracterul deseori ilizibil al "narațiunii" în sine, ca o dramă a neputinței de a vorbi (și trăi) autentic, câtă vreme literatura, incapabilă de a mai atribui existenței un sens, se mulțumește să-i prescrie doar niște reguli. Poetica romanului lovinescian se bazează, după convingerea Ligiei Tudurachi, pe exploatarea posibilităților de expresie și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de confuzii frecvente și substituiri de cuvinte sau chiar sintagme, deformări de litere sau grafeme, plasarea defectuoasă în spațiul paginii a grafemelor, neînțelegerea completă a celor citite sau scrise, lipsa de coerență logică a ideilor în scris și, în final, neputința de a dobândi abilitățile corespunzătoare vârstei, ale dezvoltării psihice și instrucției.” Dislexia și disgrafia sunt tulburări specifice vârstei școlare mici. Acest specific provine și din faptul că învățarea limbajului scris se sprijină nu atât pe funcții psihice gata formate, cât
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
eclipsele de Soare și de Lună, cometele, asteroizii și meteoriții, sunt semne și avertismente divine, prevestitoare de cataclisme și mari nenorociri: cutremure, războaie, secete, ploi abundente, călduri excesive, epidemii (ciumă, tifos exantematic) etc. Frica față de dezlănțuirea stihiilor de tot felul, neputința explicării cauzei și esenței lor, coincidența întâmplătoare a cutremurelor de pământ cu diferite fenomene cerești s-au reflectat în numeroase legende, superstiții și credințe, care persistă și în prezent în popor. Studiind fenomenele care preced sau însoțesc catastrofele terestre, oamenii
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
legat de o anumită greșeală, eroare, făcută de un individ la locul de muncă și care are repercursiuni negative asupra activității. Sigur că apare sentimentul de autoînvinovățire, de furie, frustrare și căderea pe panta neîncrederii în forțele proprii și a neputinței de a mai realiza ceva folositor în activitate. Aici intervine rolul terapiei cognitive, a terapeutului, anume de a-l scoate pe individ din matricea activității depuse, a-i oferi alternative și a-i demonstra că puterea de a depăși momentul
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
Herodot (V, 3) se oprește ciudat tocmai aici. Fiindcă el justifică, anticipă, prevestește, într-un fel, din plin, fantasmagoricul... imperialism românesc, visat în transă de mulți, inclusiv de E.M. Cioran. și ce mai spune Herodot? Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. În acest punct, tăcere totală, de gol istoric ! Dacă este permisă elogierea tracismului spiritualist, de ce nu ne-am explica, măcar în parte, și o anume lipsă de vocație
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
concepută ca simplă disciplină academică, nu mai dă satisfacție. Sunt formulate noi obiective și imaginate noi metode. Se desprind, în mare, două categorii de noi orientări și direcții. Ambele preocupări au un caracter ideologic manifest. Ar fi fost și cu neputință ca, într-o perioadă de mari tensiuni și confruntări ideologice, literatura comparată să rămână în continuare neutră, o disciplină academică oarecare, oscilantă și neimplicată. Simplul studiu istoric al relațiilor literare internaționale, al influențelor și izvoarelor, al circulației temelor și tipurilor
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
este complex. Totuși, după părerea lui, a fi excesiv de clar înseamnă a sacrifica densitatea operei de dragul unei plăcute transparențe. Sceptic întrucâtva, conștient de limitele actului critic, își spune că, uneori, în fața operei mari trebuie să și taci, mărturisind, de pildă, neputința de a scrie despre Mihai Eminescu. Dă cât poate mai mult cuvântul scriitorului, se lasă călăuzit de citatul semnificativ, încât textul critic este, pe mari porțiuni, punerea în pagină a dezvăluirii de sine a autorului avut în vedere, demers completat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
modest; și limbajul scriitorului „occidental” semăna Într-un chip straniu, halucinant aproape cu cel al scriitorilor de la noi, din anii debuturilor mele, atunci când se dezbăteau la nesfârșit problemele „situației” scriitorului față de indiferența publicului, sau dezarmarea lui față de exploatarea editorului sau neputința lui față de nepăsarea Statului, sau problema anarhiei care domnea chiar În S.S.R., etc. etc. Omul se lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În domeniul atât de Însemnat al pedagogiei au apărut câteva lucrări importante cum sunt: Pedagogia de Carrov, Pedagogia preșcolară de Ienușina sau Opere pedagogice alese de Macarenco. (Ă). Vom stărui ceva mai mult asupra traducerilor literare (Ă). E firește cu neputință de enumerat sau chiar de cercetat pe grupe toate traducerile literare sovietice din ultimii 5 ani. (Ă). În această privință, după cum e și firesc, rolul principal l-a avut Editura Cartea Rusă. Au realizat Însă - cu lipsurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
2 - n.n.) este aceasta: Înfățișând caracterul nedrept al războiului fascist, autorul uită să ne arate caracterul drept al Marelui Război pentru Apărarea Patriei Socialiste, care s-a contopit cu lupta pentru eliberarea popoarelor de sub călcâiul fascist. (Ă). Așadar, lipsurile observate (neputința eroilor pozitivi de a fi adevărați revoluționari ai societății În care trăiesc, construcția defectuoasă a subiectului etc.) și explicate prin neurmărirea consecventă a creșterii În luptă a forțelor proletariatului Împotriva burgheziei, se referă nu numai la lupta pe plan național
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda omul nou al vremii noastre. (Ă). În literatura noastră actuală, chipul personajului negativ e mai adânc oglindit decât al eroului pozitiv. Cauza nu este alta decât «neputința de a vedea, de a cunoaște, de a ști», despre care vorbea Gorki. De asemenea, În proza și poezia noastră Întâlnim foarte mulți bătrâni sau eroi ce se comportă ca niște bătrâni. Cu ocazia campaniei electorale, poeții noștri au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin părțile locului pornesc ca un singur om În căutarea bandei de chiaburi care rătăcește prin codri, urmărită de chipul și cuvintele neînvinsului activist». E ușor de văzut cum toată risipa de adjective și toată Încercarea de exprimare lirică ascunde neputința de a dovedi În termeni clari afirmația că indignarea poporului e redată cu multă vigoare. Ocolirea punctului esențial merge uneori atât de departe Încât criticul vorbește de chestiuni exterioare dacă nu chiar străine lucrurilor discutate. În articolul Progrese În nuvelistica
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1991), B. pare a intra într-o nouă vârstă lirică, în care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa de gheață și Nostalgii secrete, dezvăluie un poet ce „își contemplă neputințele și căderile” cu amară luciditate, într-o lume derutată de angoase și frică, unde ființa și-a pierdut de mult puritatea originară. Șansa de salvare nu poate veni decât tot dinspre cuvânt și poezie. Volumul aduce un spor vizibil în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
adolescența, moartea bate pasul pe loc, dar mortalitatea rămîne puternică. În total, *speranța de viață la naștere este de ordinul a 25 de ani. O igienă publică și privată încă rudimentară, o alimentație prea des insuficientă în cantitate și calitate, neputința medicinii, aceștia sînt principalii factori de mortalitate (document 1, p.167). Crizele demografice. Totodată, această schemă medie acoperă o realitate cu contraste mai bine marcate. La intervale mai lungi sau mai scurte, în cursul cărora numărul deceselor este inferior celui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XIV-lea se consideră într-adevăr "locotenentul lui Dumnezeu pe pămînt": el ia ca emblemă soarele, Nec pluribus impar ca deviză și face din curte cadrul unui veritabil cult închinat suveranului de o nobilime domesticită și redusă astfel la neputință. Deși conduce și decide singur, el nu se poate evident lipsi de colaboratori. Are grijă să îi aleagă nu din familia regală, înaltul cler și marea nobilime, decît cu rare excepții, ci îi alege dintre magistrați recent înnobilați care îi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]