9,005 matches
-
se trage de la ungurescul Kiralyhalma ( Kiraly - împărat; halma - deal), iar în nemțește Konigsberg (dealul regelui). În limba latină satul purta numele „Măgura regia”. Din puținele documente istorice reiese că satul Crihalma există în 1490, cănd fusese dat că feud unui nobil ungur Tetros de Kopan. Satul este deasemenea pomenit și în "„Peregrinul transilvan”" al lui I.C. Drăgușanu în 1835: “ înaintea mea este Țara Oltului, ca o grădină măreață, întinsă, țărmuită de Carpații Fagarașului și de malul ardelean, formând râpă dreapta a
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
Tudor, oferindu-i că răsplată „moșia ei din Crihalma, cu conac, cu boi, cu cai, cu tot ce se află acolo”. La 1490, regele ungur Vladislav da din “feudas regii” ( dreptul regelui asupra pământului) pământul sau din Crihalma că feud, nobilului ungur Tetros de Kopan, din Turda, care neputându-l administra de la distanță îl vinde familiei nobile române Matei Mailat din satul Comana de Jos, sat vecin cu Crihalma, cu 300 de galbeni. Regele confirmă, prin act oficial, în 10.05
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
tot ce se află acolo”. La 1490, regele ungur Vladislav da din “feudas regii” ( dreptul regelui asupra pământului) pământul sau din Crihalma că feud, nobilului ungur Tetros de Kopan, din Turda, care neputându-l administra de la distanță îl vinde familiei nobile române Matei Mailat din satul Comana de Jos, sat vecin cu Crihalma, cu 300 de galbeni. Regele confirmă, prin act oficial, în 10.05.1511, trecerea averii pe numele lui Mailat Matei. În 1537 Ștefan Mailat, da fratelui său Dumitru
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
Bocșa este traversată de Calea ferată Carei-Zalău și Drumul european E81. În izvoarele documentare așezarea este menționată în anul 1349 sub denumirea "Villa Baxa", iar în anul 1854 apare sub numele de "Olah-Baksa" sau "Bocșa Română". "Locuitorii, în mare parte nobili, au avut mult de suferit cu deosebire între anii 1650-1700." În perioada 1660-1692, a făcut parte din Pașalâcul de la Oradea. În 1850, Bocșa avea 903 locuitori, din care 897 greco-catolici, 4 evrei, un romano-catolic și un reformat. Potrivit recensământului din
Bocșa, Sălaj () [Corola-website/Science/301777_a_303106]
-
prima dată cu denumirea actuala în anul 1839. După cum se arătă în monografia Sălajului (1908) de D. Stoica și I.P. Lazăr, Bobota este unul din cele mai vechi sate românești din această parte a județului, locuitorii fiind în cursul anilor nobili și iobagi. Cu o bogată zestre culturală și spirituală, cu tradițiile și obiceiurile ei, la care se adaugă frumusețile și resursele naturale ale zonei, localitatea poate fi un punct turistic interesant. O problemă încă nerezolvata în acest sens este reprezentată
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
aparținător se distinge de timpuriu o ramură a familiei Bánffi, cu rezidența în localitatea Nușfalău. În contrast cu aceste linii generale din istoria regională, în Cizer apare devreme un conflict local de interese între stăpânul cetății, de o parte, și o familie nobilă cu origini în localitatea Cehăluț, de cealaltă parte. Această familie și-a disputat și a obținut cu intermitențe posesia asupra Cizerului vreme de mai mult de două secole, timp în care o ramură a sa și-a luat numele de
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
În 1341 drepul de proprietate asupra "„satulului românesc Cizer”" părea să fie de o bună vreme exercitat de magistrul Donch, stăpânul cetății Valcău, însă acest drept a fost contestat de nobilul János fiul lui Péter din Cehăluț. Se pare că nobila familie a obținut câștigul de cauză, deoarece în 1395 satul se afla în posesia ei. În acel an, Chyseri Balogh András, nobil cu origini din Cehăluț, a dat zestre un sfert de sat fiicei sale Elena . Satul a fost întărit
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
atestare documentară a satului apare abia în anul 1437, respectiv în actul Unio Trium Nationum din timpul răscoalei de la Bobâlna. La curtea grofului Banfy de la Căpâlna se aduna așa zisă ”Dietă” a Transilvaniei, compusă din reprezentanții celor trei națiuni privilegiate, nobilii unguri, sașii și secuii și fac legământ de unire frățească la 14 septembrie 1437 împotriva turcilor, chipurile, dar și a iobagilor români. În actele încheiate la această ”Dietă”, numele de Căpâlna apare cu atributul de orășel ”Somesovaros, opidum” - probabil în
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
funți de unt, 50 dinari, la Răteag și Dej ofițerilor: 5 miorițe, ovăz în preț de 1 florin și 66 dinari. În perioada 1590-1843 satul este dat prin donații succesive către nobili mărunți, nu mai puțin de 31 de proprietari nobili de origine maghiară. Satul este iobăgit până în 6 iunie 1848 când are loc desființarea iobăgiei în Transilvania. Satul Căpâlna aparține de comuna Gâlgău. Cu o suprafață de 75,31 km, comuna Gâlgău este așezată în zona Culoarului Someșului, intrând în
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
politică a nobilimii din Transilvania. 1437 Prima atestare documentară apare în actul Unio Trium Nationum din timpul răscoalei de la Bobâlna. La curtea grofului Banfy de la Căpâlna se aduna așa zisă ”dietă” a Transilvaniei, compusă din reprezentanții celor trei națiuni privilegiate, nobilii unguri, sașii și secuii și fac legământ de unire frățească la 14 septembrie împotriva turcilor, chipurile, dar și a iobagilor români. În actele încheiate la această ”dietă” numele de Căpâlna apare cu atributul de orășel ”Somesovaros, opidum” probabil în tentativa
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
50 dinari, la Răteag și Dej ofițerilor: 5 miorițe, ovăz în preț de 1 florin și 66 dinari. 1590-1843 În acest răstimp satul ajunge să fie dat prin donații succesive către nobili mărunți, nu mai puțin de 31 de proprietari nobili de origine maghiară. Satul este iobăgit. Au loc defrișări masive pentru extinderea suprafețelor agricole lucru care a redus substanțial suprafețele de pășunat. Gospodării țărănești au împânzit locurile și urmele trudei lor de veacuri se mai văd și azi prin răzoarele
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
deținându-i Gyorghy Bánffy. La acea dată, numărul caselor din Marin era de 60, numărul familiilor de 66, iar totalul populației era de 436 de persoane. În legătură cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: În 1808 au fost recenzați membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy (13 vechi și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
asigură necesarul familiei. Dintre speciile de pomi fructiferi, prunul deține în mod categoric locul întâi. Marinul a fost multă vreme cunoscut prin producția mare de țuică de prune. Practic, satul ni se înfășișează ca o imensă livadă de prun. Soiurile nobile de viță de vie sunt cultivate doar sporadic, predominând hibrizii producători direcți. Conform datelor furnizate de A.P.I.A. Crasna (ing. Aurel Hosu) structura culturilor în anul 2008 a fost următoarea: în extravilan - arabil: 645,37 ha; fânețe - 64,02
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
2008. Versantul sudic, către lacul Suhaia, are deasemenea valori ridicate ale pantei, 6-11 grade, fiind străpuns de văile scurte, Siliștea și Adâncata. Acest versant a fost amenajat în anii 1960 cu terase ce au fost plantate cu viță de vie nobilă, zona fiind cunoscută de localnici sub numele de “terasări”. Către lacul Suhaia, în anumite locuri sunt prezente rupturi de pantă (maluri abrupte) cu înălțimi de 4-10 m. Lunca se desfășoară în partea de vest, sud-vest, pe o suprafață de cca.
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
cu timpul consilier apropiat și senator imperial al țarului. După refugiul domnitorului, un alt membru al familiei, rămas în țară, pe numele Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir, care a fost și el domnitor al Moldovei în două rânduri, continuă nobila tradiție a familiei Cantemir de ctitor al acestei mănăstiri prin donații de moșii și odoare bisericești. În această mănăstire s-a găsit și un pomelnic al ctitorilor care în decursul anilor au adus îmbunatățiri acestui sfânt lăcaș. Pomelnicul datează din
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
nr. 5, "Ruină". Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac. Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți ("Frâu Karl Druschki" etc.), hibrizii Thea ("La France 1867", "White Christmas", "Matterhorn", "Mount Shasta", "J.F.Kennedy", "Mme. Caroline Testout", "Mary Maryweather", "Diamond Jubilee", "Peer Gynt", "Caprice", "Sutter's Gold", "Kardinal", "Crimson Glory", "Erotika", "Ernest H. Morse", "Eminence
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
bogați din regiunea Flamand unde se și găsește orașul Lille. Familia de Gaulle este o familie care se intinde pe mai multe generații. Se presupune că aparținea nobilimii militare franceze, fapt ce nu este confirmat sau stipulat în Registrul familiilor nobile din Franța. Din partea mamei lui Charles, familia a avut strămoși irlandezi (McCartan, Iacobini, care se ascundeau în Franța după Renumita Revoluție), scoțieni (Fleming) și germani (Kolb, din Moșia Baden). Unul din strămoșii veritabili ai lui era, probabil, Richard de Gaulle
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie, iar tatăl atunci când Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereții, după cum singur spune în opera sa "„La Vita Nuova”", este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adorație, Beatrice devine simbolul angelic al grației divine, pe care o va cânta
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
sud cu Lobodaș, iar la sud-vest cu Aiton. În partea de vest se învecinează cu satul Gheorgheni și Pată, iar la nord-est cu Cojocna și Căra. În anul 1346 satul Boju, alături de Pată și Rediu, erau parte integrantă a moșiei nobilului ungur Chech de Rediu. Conform unei statistici din 1720 satul se întindea pe o suprafață de circa 700 iugăre, din care circa 600 erau arabile, diferența reprezentând fânețe naturale. În anul 1900 statisticile consemnează extinderea satului, suprafața fiind de 3381
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
iar cantitățile de produse disponibile pentru vânzare participa la schimbul de produse în târguri. În afara nevoilor proprii, țăranii au fost obligați secole la rând să susțină prin munca lor nu numai statul și biserica, dar și costisitoarea viața a familiei nobilului proprietar al domeniului pe care trăiau. Creșterea animalelor a fost dintotdeauna o ocupație de bază a locuitorilor din Mănăstireni. După cum iși amintesc localnicii mai în vârstă, gospodăriile familiale nu aveau, în general mai mult de doua vaci cu lapte. Sătenii
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
La începutul colectivizării din 1961 s-au început și lucrările de amenanjare a unei culturi de vită de vie, în partea de sud - est a satului, în zona numită " Dealul Lutului ", pe o suprafață de circa 50 hectare de vită nobilă, în baza unui credit de la Bancă Agricole . În timpul operațiilor de terasare săteanul Simon Dănilă a găsit, într-o cană de cositor, un important tezaur monetar aflat în prezent la Muzeul din Gherla. Tezaurul a fost îngropat în jurul anului 1706 - 1710
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
destrămat toate cutumele și morala proverbială a dobridorenilor a dispărut. După decembrie 1989 s-a încercat cu timiditate reînnodarea tradițiilor culturale cu mijloace noi Unul dintre monografii Dobridorului, incitat de opinia unanimă a sătenilor că se trag toți din „vița nobilă” a Fraților Lungulești, a verificat improbabila ipoteză. Genealogiile celor mai importante familii - Lunguleștii, Măgurenii, Negrețeștii, Popeștii, Dinuleștii, Zamfireștii ș.a. - au putut fi reconstituite foarte precis pe bază de documente. Acestora li s-a putut adăuga obiceiul bizar al dobridorenilor de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
București și doresc confraților mei arheologi ca să lucreze și ei în același zel pentru îmbogățirea și înfrumusețarea Muzeului Națiunii Române căci numai prin aceste sacre obiecte ne vom putea recomanda luminata și Europei civilizate că suntem fii acelei brave și nobile națiuni Române”. (Cf. Alexandru Păunescu, Cele mai importante documente și fotografii scanate din arhiva Muzeului Național de Antichități<-i>, Arhive digitale de arheologie, Dosarul 1/1865, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, 2003). Craiova: un inel de argint cu bronz, fragmente
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
au fost majore și zeci de minore. Toate au avut ideologii foarte diferite și baze electorale, și-ar putea conveni abia în orice problemă majoră. Nu a fost nici o considerație serioasă de a restabili o monarhie, si, desi marile familii nobile poloneze au continuat să aibă numele lor menționate în ziare, a fost cea mai mare parte în paginile societății. După ce a fost adoptată Constituția, Piłsudski a demisionat din funcție, nemulțumit de rolul limitat al executivului. Dar el a continuat să
A Doua Republică Poloneză () [Corola-website/Science/298584_a_299913]
-
Tiberius se retrăsese cinci ani. La moartea lui Tiberius în 37 d.Hr., Caligula l-a succedat pe bunicul și stră-unchiul sau adoptiv. Există câteva surse de supraviețuitori de pe timpul domniei lui Caligula, deși el este descris ca un conducător nobil și moderat în primele șase luni ale domniei sale. După aceasta, sursele se concentreze asupra cruzimii lui, extravagantei și perversiunii sexuale, prezentându-l că un tiran nebun. În timp ce fiabilitatea acestor surse a fost tot mai mult pusă sub semnul întrebării, este
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]