8,467 matches
-
obârșiile pe versantul vestic al vf. Țarcu. Mai la nord urmează pârâiele Armenis, Ilova, Bolvășnița și Sebeș. Bistra își are obârșiile sub vf. Custurii și Dealul Negru, izvorând din lacul Bistra, aflat la 1900m altitudine. În drumul său primește apele pârâielor Lupu, Bucovița, Marga și cele ale Bistrei Mărului. Regiunea nord-estică a munților este drenată de pârâul Zeicani și de afluentul lui, Zlatina, ce își poartă apele spre depresiunea Hațeg. În văile și căldările glaciare există mai multe lacuri. Astfel, în
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
Sebeș. Bistra își are obârșiile sub vf. Custurii și Dealul Negru, izvorând din lacul Bistra, aflat la 1900m altitudine. În drumul său primește apele pârâielor Lupu, Bucovița, Marga și cele ale Bistrei Mărului. Regiunea nord-estică a munților este drenată de pârâul Zeicani și de afluentul lui, Zlatina, ce își poartă apele spre depresiunea Hațeg. În văile și căldările glaciare există mai multe lacuri. Astfel, în căldarea glaciară Oboroacele, se află Iezerul Țarcu, la 1950m, cubărit între grohotișuri. Taul Pietrele Albe și
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
peșterii depășeste 47.000 m. În cei 50 de km de galeri pot fi găsite aproape toate formele endocarstice cunoscute. Accesul în peșteră se face la cel mai jos nivel, acolo unde întregul debit de apă iese la suprafață. Urmând pârâul amonte, pe o galerie largă și înaltă apar formațiuni gigantice, scurgeri parietale și stalactite (Torpila). Înalțimea galeriei scade și curînd devine inaccesibilă dar numeroase galerii fosile pot fi urcate în etajele superioare. Sunt trei etaje dinstincte formate din galerii, săli
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
scurgeri parietale, cristale, gips... Se diferențiază Labiritul Racoviță, fiind cel mai încurcat sector de peșteră din țară sau Galeria Hipodrom, ca o galerie de metrou. Galeriile s-au dezvoltat pe patru nivele, dintre acestea cel inferior este activ, pe aceasta pârâul subteran o modelează continuu prin acțiunea ei corozivă și erozivă , iar celelalte trei nivele superioare sunt fosile. Galeriile principale sunt:Galeria Activă, Etajul I, Etajul II, Galeria Albă, Galeria Roșie, Galeria cu Lacuri. Galeriile laterale sunt: Galeria 7 Noiembrie, Galeria
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
una de abur, o fabrică de rachiu de drojdie, o fabrică de pâslărie, o fabrică de lumânări de seu și o fabrică de lumânări de ceară. În anul 1896 s-a construit abatorul pentru tăiat vite pe malul drept al pârâului Burdujeni. La 22 martie 1907 s-a obținut un hectar de teren din partea Ministerului de Agricultură și Domeniilor necesar pentru piața iarmarocului de vite. În 1911 se dă în funcție fabrica mezeluri și bacon. La 1 martie 1931 se pune
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer. este formată dintr-o galerie unică, cu o lungime totală, de
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli. Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mănăstirea
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
de mai multe ori până acum. Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 m și lățimea între 1-8 m, în timp ce înălțimea variază între 1,5-2 m. Sălile Decebal(în
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
m înălțime. Alte săli: "Sala Hades". Din Sala Urșilor se deschide o galerie de 2 m înălțime denumită Fundul Peșterii, care, mai de mult, conținea numeroși stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt așezate în așa fel încât dau impresia unui altar de biserică. poate fi vizitată până la încăperea Altarului, suprafața accesibilă turiștilor de 400 m. Turiștii pot vizita peștera zilnic, între orele 8
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
la nimic. Ca pedeapsă pentru minciuna spusă de Oache („E o minciună de îngheață apele”) zâna a înghețat apa izvorului făcând ca broscuței să-i înghețe picioarele în apă. După un timp, surorile Maria și Mirabela au ajuns pe malul pârâului căutându-și mingea. Văzând broscuța prinsă în gheață, Maria vrea să o elibereze spre împotrivirea Mirabelei care insistă să plece acasă. Apar mai multe broscuțe vesele care dansează pe gheață în jurul lui Oache, topind gheața din jurul său, pentru ca fetițele să
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
-și croiască un defileu prin îngustimile căruia își strecoară apele. Eroziunea diferențiată a creat în acest mozaic litologic o alternanță de strîmtori și mici depresiuni apărute mai ales la confluența Oltului cu afluenfii săi. La ieșirea din defileu, la vărsarea Pîrîului Sărat, Oltul își lărgește valea cu 2-4 km în mica depresiune a Racoșului care urmărește cursul Oltului pe aproximativ 16 km. Aici au luat ființă localitățile Racoș, Mateiaș, Dopca. Munții Vârghișului constituie sectorul cel mai puțin impunător, mai jos și
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
și o limită nordică care începe de la Merești, trece la nord de cheile Vîrghișului, îndreptîndu-se apoi spre confluența dintre rîurile Cormoș și Valea Fierarului (după Al. Roșu - Geografia Fizică a României). Spre sud culmile au înălțimi reduse (600-800 m) (vârful Pârâu Fântânii - 847 m, vârful Chingii - 815 m, vîrful Tipia Racoșului - 820 m), atingînd 900-1.000m doar către nord (vârful Ascuns - 988 m, vârful Merca - 1.002 m și vârful Dugău 1.011 m). Relieful părții vestice este format din culmi
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
maghiarilor. aparțin părții central-estice a Carpaților Orientali. Forma lor dreptunghiulară este orientată de la NE spre SV. Suprafața este de 700 Km². Din punct de vedere administrativ se așează pe teritoriul județelor Covasna și Bacău. Partea nordică este delimitată de valea pârâului Uz, respectiv de lacul de acumulare Poiana Uzului, care despart de Munții Ciucului. Hotarele estice sunt delimitate de cursul râului Trotuș. Perimetrul sud-estic îl constituie râul Oituz, despărțind de Munții Vrancei. Partea sudică de leagă direct de munții Brețcului prin
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
văi adânci de corpul principal al Nemirei: Cernica, Caraslăul Mare, Jiroș etc. În Vest, între afluenții din dreapta Apei Roșii (Bărzăuța) apar: Culmea Chiliașca, Dealul Țiganca, Vârful Iahoroș și altele. Cele mai mari desprinderi din corpul Nemirei se află între văile Pârâului Negru și Pârâul Lemnia, o creastă orientată N-S, precum și între văile Apei Line și a Apei Roșii, numită Creasta Bărzăuței. Munții Nemira sunt determinați de pânzele de șariaj ale flișului interior și cel exterior. Primul este reprezentat prin etajele
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
corpul principal al Nemirei: Cernica, Caraslăul Mare, Jiroș etc. În Vest, între afluenții din dreapta Apei Roșii (Bărzăuța) apar: Culmea Chiliașca, Dealul Țiganca, Vârful Iahoroș și altele. Cele mai mari desprinderi din corpul Nemirei se află între văile Pârâului Negru și Pârâul Lemnia, o creastă orientată N-S, precum și între văile Apei Line și a Apei Roșii, numită Creasta Bărzăuței. Munții Nemira sunt determinați de pânzele de șariaj ale flișului interior și cel exterior. Primul este reprezentat prin etajele senonian-daniene, din cretacic
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
Etimologia cuvântului provine de la poporul turcic al Uzilor de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au adăpostit ceva timp pe această vale. Mai târziu aceștia s-au asimilat cu secuii din zona Ciucului. Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa. Pârâul Bărzăuța (Apa Roșie): este cel mai lung afluent din dreapta Uzului (20 km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a multor specii de relicte din epoca glaciațiunii, astăzi ocrotite de lege. Pârâul Dofteana cu Ciungetu și Doftenița: este cea mai lungă vale, având cca. 25 km lungime, fiind bogată în zvoare sulfuroase, slab carbogazoase. Pe locul unor vechi fabrici de cherestea (Talianu, Argintărie, Strigoi) au apărut mici zone de agrement, cu case
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
al coloniștilor Uzi, scena multor evenimente istorice (Batu Han - 1241, Matia Corvin - 1466, Ștefan Báthory - 1567, Mihai Viteazul - 1600, tătarii - 1717, Generalul Bem - 1849, Primul și Al Doilea Război Mondial etc. este actual cel mai circulat pas din Carpații Orientali. Pârâul Negru: cel mai lung afleunt al Oltului din Județul Covasna. În aria Nemirei predomină climatul caracteristic al munților cu înălțimi mijlocii. Versanții vestici sunt mai umezi și mai reci față de cei estici. Se consideră ca Nemira este partia vânturilor, 40
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
174 m) pompează apă în galeria sud-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Vidruța. La 6 km în amonte de barajul Petrimanu se gaseste captarea gravitațională Galbenu, creată pe cel mai important afluent al Lotrului-Latorita, în aval de confluenta cu pârâul Galbenu. Un baraj de 60 m înălțime în dublu arc, din beton, realizează un volum util de 1,8 mil m³. De la priză de apă a barajului apă se scurge gravitațional pe galerie subterană spre lacul Vidra (se întâlnește cu
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
1,8 mil m³. De la priză de apă a barajului apă se scurge gravitațional pe galerie subterană spre lacul Vidra (se întâlnește cu apă pompata de stația de pompe Petrimanu în galeria sud-gravitațională). Stația de pompe Jidoaia este situată pe pârâul Voineșița colectând apele din ramură Nord gravitațională, barajul de 50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,3 mil m³. Două grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
est, valea pitorească a Timișului, cu salba ei de stațiuni climaterice, îi separă de Piatra Mare, cu care se aseamănă totuși atât de mult în unele particularități ale peisajului. Spre sud sînt despărțiți de Masivul Bucegi prin cursul superior al Pârâului Mare (Valea Ghimbavului), iar în sud-est valea largă a Râșnoavei (afluent al Prahovei) îi separă de culmea prelungă a Clăbucetului Baiului. Între aceste limite Munții Postăvaru au o suprafață de aproximativ 173 km. Denumirea lor provine de la numele unui proprietar
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
a grupei nordice a Carpaților Orientali, între paralelele de 47°08'30" și 47°29'10" latitudine nordică și meridianele 24°36'10" și 25°08'40” longitudine estică. Limita septentrională corespunde văii superioare a Someșului Mare (între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Ciotina etc. = pîraile zonelor despădurite). Multe din apele curgătoare poartă numele masivelor din care izvorăsc (Chicera, Muntelui, Măgura, Tomnaticul etc.) sau au semnificație zoo-geografică (Ursoaia, Lupului, Cioroiului. Cerbul etc.) Numeroase sînt hidronimele cu semnifucații în antroponimie (Bucur, Marta, Măria, Strugarului, Pîrîul lui Ioniță etc.) și mai puțin frecvente cele care reflectă litologia (Ilva, Glodului, Illvețul, Iliuța Calului, Colbul), cu precădere argiloasă. Caracterele fizice și chimice ale apelor sînt oglindite de numele a numeroase rîuri (Sărata, Borcutului, Secu, Slatinii, Izvorul Alb etc.
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
cea mai mare parte transversal față de cele trei axe hidrografice principale orientate est-vest: Someșul Mare. care își adună apele de sub Vf. Omul (1932 m) și Vf. Cociorbii din Munții Suhardului marchează limita dintre Munții Rodnei și Munții Bîrgăului, iar prin pîrîul Măria (S=46 km2; L=10 km) granița față de Suhard; Ilva (S = 410 km2; L = 41,7 kmn), care prin Ilișoara își are obîrșia sub Măgura Calului din apropiere de Piatra Fîntînele, împreună cu afluentul său Leșu - aproape paralele - drenează partea
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]