8,224 matches
-
lor. Problema o constituia târgul Dubăsari și alte două sate (Sultan Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie, venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problema judecății Divanului Domnesc, prezidat de patriarhul Samuil de Alexandria, prezent la acea vreme în Moldova. Divanul ia o hotărâre spre împăcarea ambilor ierarhi, astfel: târgul Dubăsari, fund stăpânit de turci, să fie păstrat de mitropolitul Ioanichie, iar cele doua sate de pe granița să fie ale episcopului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
sau românești. Cea mai completă listă este publicată în "Enciclopedia de istorie a României" și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Lista ierarhilor Proilaviei consemnează, după mai sus-menționatul mitropolit "Gavriil", pe
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Lista ierarhilor Proilaviei consemnează, după mai sus-menționatul mitropolit "Gavriil", pe mitropoliții "Nectarie I" și "Antim I" (în jurul anului 1590), "Grigorie I" (la 1621), "Meletie
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilavului, arată că Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de Anania. Tot aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în Țara Românească, unde profesa ca dascăl pentru fii de boieri. Datorită virtuților și cunoștințelor sale, patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe ieromonahul Atanasie la Constantinopol. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, el ocupând trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce care cerea noi taxe
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ani mai târziu, pentru scurtă vreme, și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce care cerea noi taxe, ierarhul a găsit sprijin și ocrotire în Țara Moldovei. Cu învoirea voievodului Vasile Lupu și cu încuviințarea mitropolitului Varlaam al Moldovei, patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, începând din anul 1642 și până prin 1653, când pleacă după ajutoare în Rusia. Un călător contemporan cu patriarhul Atanasie, diaconul Paul de Alep menționează că patriarhul Atanasie avea în grija
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Cu învoirea voievodului Vasile Lupu și cu încuviințarea mitropolitului Varlaam al Moldovei, patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, începând din anul 1642 și până prin 1653, când pleacă după ajutoare în Rusia. Un călător contemporan cu patriarhul Atanasie, diaconul Paul de Alep menționează că patriarhul Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila, oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei. Mitropolitul locului îi încredințase fostului patriarh Atanasie dreptul de a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mitropolitului Varlaam al Moldovei, patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, începând din anul 1642 și până prin 1653, când pleacă după ajutoare în Rusia. Un călător contemporan cu patriarhul Atanasie, diaconul Paul de Alep menționează că patriarhul Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila, oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei. Mitropolitul locului îi încredințase fostului patriarh Atanasie dreptul de a hirotoni preoți și diaconi pentru partea de sud
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Un călător contemporan cu patriarhul Atanasie, diaconul Paul de Alep menționează că patriarhul Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila, oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei. Mitropolitul locului îi încredințase fostului patriarh Atanasie dreptul de a hirotoni preoți și diaconi pentru partea de sud a Moldovei și de a îndruma viața credincioșilor de la Dunăre. Mitropolitul Partenie I a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive ca patriarh de Constantinopol, unde
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
îi încredințase fostului patriarh Atanasie dreptul de a hirotoni preoți și diaconi pentru partea de sud a Moldovei și de a îndruma viața credincioșilor de la Dunăre. Mitropolitul Partenie I a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive ca patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Partenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastică, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
are loc la Târgoviște un sinod local, convocat de domnul muntean Mihnea al III-lea Radu, și care a analizat probleme teologice și pastorale de interes și actualitate la acea dată. S-a păstrat un schimb de scrisori între Partenie, patriarhul de Constantinopol, și domnul Țării Românești referitoare la acest moment. În timpul celei de-a doua păstoriri, probabil la 1665, patriarhul Partenie a întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
probleme teologice și pastorale de interes și actualitate la acea dată. S-a păstrat un schimb de scrisori între Partenie, patriarhul de Constantinopol, și domnul Țării Românești referitoare la acest moment. În timpul celei de-a doua păstoriri, probabil la 1665, patriarhul Partenie a întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul 1667, Partenie ajunge în Țara Românească în nădejdea de a câștiga bunăvoința domnitorului muntean Radu Leon. Peste puțină vreme este
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul 1667, Partenie ajunge în Țara Românească în nădejdea de a câștiga bunăvoința domnitorului muntean Radu Leon. Peste puțină vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai târziu ai Proilaviei, Calinic al III-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfântul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Partenie a părăsit scaunul de la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Radu Leon. Peste puțină vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai târziu ai Proilaviei, Calinic al III-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfântul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Partenie a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Partenie va păstori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Tesalia). A avut parte de o educație aleasă până la venirea sa la Brăila, la 1743, dovedind multă dragoste pentru carte și adunând o importantă bibliotecă. După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat a fi bărbat erudit, apărător al dogmelor ortodoxe, statornic și înalt la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
naștere. Mitropolitul Partenie al II-lea a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente ale Patriarhiei Ecumenice și ales, pentru o scurtă perioadă de timp, la 1806, pe când era mitropolit de Proilavia, ca locțiitor de patriarh ecumenic. În 1810 este numit mitropolit de Drama, în Grecia. După cucerirea Constantinopolului de către turci, bisericile creștine construite pe teritoriul Imperiului Otoman, inclusiv cele de pe teritoriile raialelor aflate sub oblăduirea Mitropoliei Proilaviei, nu au mai avut voie să aibă turle
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Cimitirul era în legătură cu necropola de lângă biserica mitropoliei Proilaviei, reprezentând limita de nord a acesteia. Biserica Veche, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a existat cel puțin de la mijlocul secolului al XVII-lea. Într-un act al Patriarhiei de la Constantinopol, patriarhul Ioanichie ridică la 2 iunie 1641, la rangul de Stravopigie biserica „Sfântul Nicolae” din Ismail, ceea ce înseamnă că în mod cert la Brăila exista o biserică metropolitană, pentru că nu se putea înălța alta în grad, dacă la Mitropolia Proilaviei nu
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
lucrări de teologie, despre Părinții Bisericii și Marea Schisma dintre Est și Vest, cu consecințele sale culturale ce au apărut astfel în cele două Europe. Farrell a realizat prima traducere în limba engleză a lucrării ""Mistagogia Duhului Sfânt"" scrisă de către Patriarhul Photius I al Constantinopolului (în secolul al IX-lea). Cartea include o prefață a Arhimandritului (acum Arhiepiscop) Chrysostomos de Etna. El s-a concentrat pe Sfanțul Maxim Mărturisitorul, publicând ""Liber arbitru la Sfanțul Maxim Mărturisitorul"" (cu o prefață de Timothy
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
și un șarpe și apoi aruncat în mare. În 1022, o puternică armată imperială a pornit către sudul Italiei, împărțită în trei detașamente aflate sub comanda respectiv a lui Henric al II-lea, a arhiepiscopului Pilgrim de Köln și a patriarhului Poppo de Aquileia, pentru a ataca Troia. Deși aceasta nu a putut fi cucerită de la bizantini, toți principii longobarzi au fost aduși sub ascultarea Imperiului romano-german, iar Pandulf de Capua a fost transportat într-o închisoare din Germania. Acest moment
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
al Ierusalimului în 1100, noul suveran părea să nu mai aibă nevoie de o soție armeana, astfel încât Ardă a fost trimisă la mănăstire în jurul anului 1105. În 1112, regele Ierusalimului se află în căutarea unei noi soții. Arnulf de Chocques, patriarhul latin de Ierusalim, i-a sugerat lui Balduin căsătoria cu Adelaida, dat fiind că Roger al II-lea nu era încă suficient de matur pentru a putea conduce Sicilia singur. Balduin a trimis ambasadori în Sicilia și neașteptat de repede
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
prima tinerețe, așa că nu a apărut niciun urmaș. Regele Balduin era condamnat pentru bigamie (dat fiind că Ardă era încă în viață), iar patriahul Arnulf fusese depus. Papă Pascal al II-lea a fost de acord să îl restaureze pe patriarh în 1116, însă în condițiile în care ar fi anulat căsătoria dintre Balduin și Adelaida. Balduin a acceptat, după ce căzuse bolnav și credea că, renunțându-se la acuzația de bigamie, și-ar fi revenit. În 1117, anularea căsătoriei a fost
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
dat fiind că ele fuseseră operate fără consimțământul său, deși la vremea respectivă el nu fusese decât un minor. Disputa dintre Antiohia și Edessa s-a transformat în conflict deschis, cu Josselin aliindu-se chiar cu musulmanii împotriva lui Bohemund. Patriarhul latin de Antiohia chiar a lansat interdictul asupra Comitatului de Edessa. În 1128, vărul său Roger al II-lea al Siciliei a invadat și cucerit Taranto, pretinzându-se moștenitorul de drept al fostului duce de Apulia, Guillaume al II-lea
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
cucerit de către Balduin I cu sprijinul regelui Sigurd I al Norvegiei. El era deja senior de Caesarea, care fusese capturată din 1101 și acordată lui la o dată rămasă necunoscută. Imediat după aceea, s-a căsătorit cu Emelota sau Ema, nepoata patriarhului latin de Ierusalim Arnulf de Chocques, și i s-a acordat și orașul Ierihon, ca și veniturile acestuia, care anterior fuseseră proprietatea Bisericii. El a luat de asemenea parte la asediile asupra Shaizar, care nu a putut fi capturat, și
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
alături de o flotă venețiană care ancorase la Jaffa. Warner a căzut bolnav în timpul pregătirilor și nu a mai putut participa la asediu, ci, după cum Albert de Aachen consemnează, el a fost "transportat la Ierusalim pe o targă." În Ierusalim, noul patriarh latin, Daimbert de Pisa, încheiase un acord cu Godefroy în virtutea căruia Ierusalim urma să devină a posediune a Bisericii. Atunci când Godefroy a murit în 18 iulie, Warner și alții din anturajul său și-au exprimat opoziția față de preluarea controlului de către
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
fiind numit "când cavaler, când conte de Sicilia și Calabria" într-un hrisov datat în 12 iunie 1112. În 1117, mama sa, care între timp se căsătorise cu regele Balduin I al Ierusalimului, a revenit în Sicilia, dat fiind că patriarhul de Ierusalimul declarase acea căsătorie ca fiind invalidă. Roger a simțit această situație ca fiind un act jignitor la adresa mamei sale și a sa proprie, ceea ce poate explica reținerea sa față de plecarea în cruciade. În acea perioadă, Roger s-a
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]