15,863 matches
-
să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu, săracu, n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă... patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Ce fel de popor e acela care votează în favoarea propriilor foști (de ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă..., patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Costache: (cu adevărat bulversat) Octav, eu trebuie să plec... (dar nu știe cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nimănui (se așează pe un scaun) Gh. P. doi:...Știu ... știu... (se urcă și el pe scenă) n-ai făcut, adică, poliție politică... (aplecat asupra lui Gh. P. unu, presant) ai scris, cum se spune, despre străini..., posibili dușmani ai patriei socialiste..., ai scris numai de bine... n-ai făcut rău nimănui... Da de unde știi tu cît rău ai făcut cu notele alea de relații..., cum le zici tu...? Gh. P. unu: Păi... știu... pentru că atunci cînd le scriam... mă gîndeam
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a spus: "Fiule, eu am iertat multe păcate... dar faptele tale..., eu aș vrea să te iert dar... dacă nici acum nu-mi vine valetul..." I-am spus că-mi pare rău... că regret... că o făceam pentru popor, pentru patrie... mi-a spus că ce am făcut eu... ține de Dumnezeu. "Negociază cu Dumnezeu", mi-a spus... Asta e! Sursa dublă: Ți-a intrat valetul? Plutonierul: Pe dracu'... l-am tras eu din cărți... un furtișag nevinovat. Dosar nr.: Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dorință a celor ce urmau să fie împușcați... Plutonierul: (violent) Nu e adevărat! (dintr-o răsuflare) Eu îi preluam pe cei anchetați și, în biroul meu, le trăgeam cîte un glonț în ceafă. (paroxistic) Eram în misiune...! Eu îmi apăram patria de bandiții de burghezi și moșieri... de capitaliști... și primeam pentru fiecare cîte 500 de lei... și ăștia impozabili...! Obiectiv nr.: Mă, iadul o să te mănînce... cum spune Trimisul... Trimisul lui Dumnezeu: (cu toată forța) Lăsați-l în pace! (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
au nevoie pentru a putea menține viteza și intensitatea cerute la locul de muncă. Trebuie să realizați că, în calitate de lider, sunteți atât combustibilul, cât și frânele organizației dumneavoastră. Viteza liderului va fi viteza echipei. Mulți ani am trăit în Indianapolis, patria faimoasei curse Indy 500. În fiecare an, entuziasmul depășește orice imaginație în timp ce mașina de limitare a vitezei dă ocol pistei, urmată de mașinile de concurs, incredibil de rapide, care așteaptă să prindă o viteză năucitoare. Dar atât timp cât mașina de limitare
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
credea că revin pe pământ sub formă de lari și manes, erau Larentalia și Compitalia. Sărbătorile de primăvară importante erau Rosalia sau Rosaria, ținută între 24 și 26 mai, ca sărbătoare a trandafirilor cult cu rădăcini în Tracia sau Frigia, patria trandafirilor și Floralia, închinată zeiței Flora, zeița florilor la romani.43 În Dacia romană, coexistau divinitățile autohtone Dacia,Terra, Dacia, Genius Daciarum, Dii et Deae Daciarum cu zeii romani Jupiter, Optimus Maximus, Junona, Minerva, Mercur, Apolo, Diana, Venus, Marte, Liber-Libera
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Poeme", E. P. L., 1963; "Parabola focului", E. P. L., 1967; "Clopotul nins", Editura Eminescu, 1971; "Secțiunea de aur", Editura Eminescu, 1973; Starea lirică", eseuri, Editura Eminescu, 1975. Formula poetică a lui Vasile Nicolescu este claritatea, înclinată spre clasicism, și atunci când elogiază patria, și când comunică sentimente intime. Elementul primordial, focul heraclitian, este invocat obsesiv, ca un simbol al purificării și al transformărilor permanente. Vasile Nicolescu este un intelectual, universul poeziei sale include elemente livrești, transmise însă cu emoție. Poetul închină un imn
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt invocați alături de Munții Carpați, ce-au stat și stau de strajă țării. Sunt invocați Decebal, capete de voievozi, Tudor, tragicul sol al sfintei măști, precum și cei osândiți la Doftana, ostașii de rând ai partidului. și iată-l făcând portretul patriei: "Ești drum sădit cu lună/ și-mprejmuit cu soare/ săpat cu munții prin veacuri/ cu veșnice izvoare." Pe Nicolae Dragoș îl refuză deocamdată marile idei și rămâne un modest poet. Nicolae Ioana "Templu sub apă", poezii, E. P. L., 1967; "Moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scuturau coama în vânt?... Dar în ultima clipă simt,/ atingându-le umărul,/ cum intru prin ei în iarba sălbatică,/ și iarăși ating stelele, frunza, merele." Nina Cassian "Ce-a văzut Oana", Editura Tineretului, 1952; "Tinerețe", versuri, Editura Tineretului, 1953; Florile patriei", versuri, Editura Tineretului, 1954; "Versuri alese", E. S. P. L. A., 1955; "Bot Gros, cățel fricos", Editura Tineretului, 1957; Dialogul vântului cu marea", motive bulgare, versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Prințul Miorlau", Editura Tineretului, 1957; "Vârstele anului", versuri, E. S.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și răscolitor al maselor și își cântă prietenul de odinioară căzut în război"1. De asemenea, Federico Garcia Lorca, simbol al "conștiinței intelectuale angajate", cum îl numește Dan Grigorescu, își dedică opera în ton melodic, meridional cu inflexii folclorice (romancero), patriei și umanității. Istoria și împrejurările sociale au smuls imnuri de adeziune la problematica majoră a epocii unor poeți ca Rafael Alberti, Giuseppe Ungaretti, Salvatore Quasimodo, W. H. Auden, Jorge Guillén etc. La noi, M. R. Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Maria Banuș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la efortul general al poporului: "Pâinea țării trece și prin mâinile mele,/ Prin palmele cu degete fără inele/ ce scrijelează cuvintele sângerând,/ ca părinții, prin veacuri, cu plugu-n pământ." Ceea ce apare la Ion Brad ca motiv permanent este veacul și patria: "La cumpăna veacului, sus,/ La cântecul încă nespus." Urmând o lungă tradiție, cunoscută în opera cronicarilor și a Școlii Ardelene, poetul cântă originea noastră romană, unitatea și continuitatea neamului pe teritoriul de astăzi: "Decebalus per Scorilo", "Tabula traiana", "Terra mater
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și mormintele mâncând." Există o modificare a sensibilității publicului larg la poezia civică "Repetabila povară" este traducerea fidelă a spiritului epocii, o dezbatere lirică pe care A. Păunescu o realizează estetic, integrând-o patosului cetățenesc al perioadei noastre. Poeții cântă Patria și Partidul din perspectiva actualului: "Tulburătoarea mea materie/ partid,/ ești tu,/ din tine m-am născut/ pe mine însumi și mă pot cunoaște,/ în tine mă întorc/ și conștiință sunt din conștiință"(Gr. Hagiu). După 1960, nu se mai scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sugerează N. Dragoș, parafrazând "Meșterul Manole": "Var și cărămidă, nouă meșteri mari/ trunchiul mi-l râvnește zidul nesupus/ munți și păsări fie clipei lăutari/ înălțați zidirea tot mai sus, mai sus". Participarea la evenimentele cotidiene și la marea sărbătoare a patriei apare la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a poeziei noastre civice de după august 1944; poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cortegii de zile: România/ și să vorbim în fiecare dimineață cu istoria mărturisindu-i că n-am vrea nicicând/ să fim în altă parte, decât aici, la Dunăre/ și la Carpați..." Sau iată un imn de mare ținută lirică închinat patriei: "Tu patria mea,/ ce mai adâncă ești decât adâncul/ Și mai frumoasă decât frumusețea zilei/ copiii din grădina ta să se iubească/ de dragul lor, al soarelui și-al lumii" (Ion Iuga). Istoria reprezintă forța creației care dă certitudini. Nicicând poate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zile: România/ și să vorbim în fiecare dimineață cu istoria mărturisindu-i că n-am vrea nicicând/ să fim în altă parte, decât aici, la Dunăre/ și la Carpați..." Sau iată un imn de mare ținută lirică închinat patriei: "Tu patria mea,/ ce mai adâncă ești decât adâncul/ Și mai frumoasă decât frumusețea zilei/ copiii din grădina ta să se iubească/ de dragul lor, al soarelui și-al lumii" (Ion Iuga). Istoria reprezintă forța creației care dă certitudini. Nicicând poate nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spune poetul, trecând printr-un proces de înseninare. Universul se transcendentează și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
purta un chip mereu inedit, deși se va supune trecerii timpului știu eu cum te-au lucrat durerile și lipsa mea/ ce ți-a mai luat și ce ți-a mai fi dat zeița vârstelor". În fond totul este esențial. "Patria, femei, toate esențiale, și plătit cu moartea și viața/ nici Walt Whitman n-a plâns mai mult/ Iertați-mă". Ceea ce încarcă substanța lirică este aglomerarea de fapte, întâmplări, imagini, fără legătură, într-un amalgam straniu. Iubita se ivește zugrăvită pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvăluie cititorului ideile exprimate: noi iubim, cineva, altcineva, astfel și nu altfel, "noi", care venim cu un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în toată firea, oameni într-un moment istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
politica, exprimată în negație. În această categorie se numără poeme ca "Trădătorilor de țară", "Clovnul politic", "Tiflă". Verbul este tăios, iar atitudinea tranșantă, neconcesivă. Nu v-a fost milă nici măcar de mame, Ați aruncat idei în pușcării,/ Voiați să moară patria de foame/ și dacă ați mai putea, ați mai voi". Al doilea mod al lirei lui Adrian Păunescu este lauda, lauda țării sau a bărbaților "de bine" pe care istoria i-a reținut pentru faptele lor și cărora poetul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Contemporanul 1976, nr. 3. "Poporul meu, pragul meu"... (Aurel Rău "Micro-poeme), Contemporanul 1976, nr. 9. Această țară, una, milenară (Ion Brad "Templul dinafară"), Contemporanul 1976, nr. 12. "Versuri" (Toma George Maiorescu "Călărețul albastru"; Nicolae Prelipceanu " Întrebați fumul"; Ion Iuga "Cămașa patriei") Contemporanul 1976, nr. 13. MANOLESCU, Nicolae: "Oul și sfera" Nichita Stănescu, Contemporanul nr. 7, 1968. "Fântâna somnambulă" Adrian Păunescu, Contemporanul nr. 49, 1968. "Laus Ptolemaei" Nichita Stănescu, Contemporanul nr. 49, 1968. PIRU, Alexandru: "Suflete bun la toate" Marin Sorescu, Ramuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aspirații, iar într-o "Artă poetică" susține cum că poezia trebuie să dezbată marile probleme ale zilei. Publicarea "Declarației patetice", care adună poezii apărute în perioada 1934-1948, constituie,în 1960, un moment de trăire a unor sentimente care devin exemplificatoare: "patrie" și "participare". În 1945, publică poeme ca "Pâinea unanimă", care cere echilibru și justiție, poetul vorbește în sens withmanian despre oameni, pământ și cer, așa cum va vorbi la modul patetic despre simțul onoarei și al datoriei. Republicarea "Cânticelor țigănești", balade
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o albă apă întru bâldâbâc! Ele să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte, Eptagon cu vârfuri stelelor la fel, Șapte semne, puse ciclic: Autoportret Lucian Blaga Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare în mută, seculară căutare de totdeauna, și până la cele din urmă hotare. El caută apa din care bea curcubeul. El caută apa, din care curcubeul își bea frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Möbius: Fizicienii dumneavoastră sunt liberi? Newton: Dragul meu Möbius... Fizicienii noștri sunt gata oricând să rezolve problemele științifice decisive pentru apărarea națională... Möbius: Așadar, nu sunt liberi... Dar fizicienii dumitale, Einstein, sunt liberi? Einstein: De vreme ce lucrează și ei pentru apărarea patriei... Möbius: Curios! Fiecare preamărește o altă doctrină, dar realitatea pe care mi-o oferiți e aceeași: captivitatea. Dacă-i așa, prefer balamucul! Aici am măcar siguranța că nu voi deveni o unealtă în mâna politicienilor... Einstein: Până la urmă, totuși va
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
putere în Hexagon le era firește străină. Prin natura noastră, aș spune aproape prin dispoziția spiritului și a inimii, nu ne-am gîndit niciodată să utilizăm astfel grupul. În mod fundamental, cred că ne consideram cu toți cetățeni ai "Pămîntului/Patrie". Eram cetățeni ai lumii. Eu personal mă înscrisesem în Citoyens du monde (Cetățeni ai lumii) încă din 1950. Ne consideram europeni înainte de a ne considera francezi, ori mai degrabă în același timp. Fiecare dintre noi își transmitea propria grilă de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]