14,286 matches
-
gură. Până și el auzea contradicția grosolană. Weber se uită la mulțimea din sala arhiplină. O femeie atrăgătoare, de vârstă mijlocie, într-o rochie în carouri, țineaîn mână o cameră de filmat miniaturală. Alții aveau reportofoane. Începe să semene un pic cu momentul în care prădătorii își sfâșie prada, glumi el. Își alesese oarecum prost momentul. Publicul tăcu, încurcat. Până la urmă intră într-un ritm, limitând pagubele. Dar coada care se formă pentru autografe fu mai mică decât data trecută când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
meargă mai departe. Băteau ore întregi câmpurile de grâne pârjolite, ca niște inspectori agricoli responsabili cu monitorizarea recoltei din regiune. Luau și câinele cu ei, pe Blackie-doi. —Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie lui Karin să vină cu ei, dacă-și ținea gura. Barbara îl putea asculta pe Mark trăncănind întruna despre mașini modificate, multă vreme după ce Karin amorțise. — Când sunt într-un parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recomandările medicilor, începu din nou să-l iscodească. Cum mai merge treaba cu doctorul Tower? — Destul de bine, spuse Mark, cu ochii ațintiți asupra drumului, ca de obicei. Cred că toată terapia asta începe să mă facă să mă simt un pic mai bine. Înainte de a patra ședință, Mark ceru să facă o vizită la terapie intensivă. Alese la întâmplare o asistentă, îi spuse povestea lui și-i arătă bilețelul. Surprinsă, femeia îi promise să-l țină la curent, dacă afla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se învârtă pe străzi așa, în văzul lumii. Ar fi trebuit să amestece lucrurile, s-o ia la întâmplare. Au fost niște fraieri, previzibili. S-au băgat direct în chestia asta. Ascultă. Știu că o să ți se pară un pic cam pe-arătură. Dar e... un tip care apare tot timpul. Apare? Unde apare? Mă înțelegi tu. Ne urmărește. De la o casă la alta. Și cred că știu cine-i omul ăsta. Asta o face să spună o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ori mai sensibile decât bărbații la stările interioare ale altora. Daniel renunță să mai chinuie un ardei gras plesnit și lăsă jos furculița. Dar vorbeam despre tine, spuse el. Despre Mark... Mi-ar plăcea foarte tare să mai vorbesc un pic și despre altceva. —Păi, mă gândeam... E o perioadă ciudată la Adăpostul pentru cocori. Dar mă simt aiurea să vorbesc despre ceva atât de... cât timp tu te confrunți cu... Vorbește, spuse ea. Și, făcând-o să se simtă vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
specii înrudite, fraternizând la un mic picnic comun. Ah, Ziua Muncii, zice Duane. N-are cum să nu-ți placă. Rupp încuviințează. Vita n-are cum să fie mai dolce decât acum. Într-o zi ca asta se cere un pic de poezie. Recită-ne și nouă o poezie acolo, Cain, vrei? Aș prefera să scot bășini din curu’ vacilor, spune Cain. Rupp dă din umeri. E o cireadă pe dealul ăla. E America ta. Dă-te-n bărci. Duane propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva foarte... american. Și să presupunem că guvernul... N-ai luat pe nimeni cu mașina, zice Rupp. N-a existat nici un autostopist. De unde știi? Mi-ai spus că nu erai acolo, în pula mea. Poate că Mark Schluter ridică un pic vocea. La fel și Rupp și Cain. E un pic cam deranjant, ca să respectăm adevărul. Se opresc cu toții un minut, pur și simplu stau și se uită la condorii care scormonesc în grămada de veverițe. Dar picnicul s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luat pe nimeni cu mașina, zice Rupp. N-a existat nici un autostopist. De unde știi? Mi-ai spus că nu erai acolo, în pula mea. Poate că Mark Schluter ridică un pic vocea. La fel și Rupp și Cain. E un pic cam deranjant, ca să respectăm adevărul. Se opresc cu toții un minut, pur și simplu stau și se uită la condorii care scormonesc în grămada de veverițe. Dar picnicul s-a terminat, practic. Ar trebui să mergem la tine acasă, zice Rupp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de motocicliști fanatici Liberty Riders - asta era toată viața lui Lawrence Weber. O dată la câteva luni, Sylvie îl cicălea pe Weber să-l sune, să facă un efort ca să țină legătura. Un om bun, spuse Weber. Îmi aduce aminte un pic detine. —Pe bune? Ideea îl flată pe Mark. Ai tăi? — S-au dus, spuse Weber. Adevărat în proporție de peste cincizeci la sută. Tatăl lui, mort în urma unui atac cerebral când era cu trei ani mai tânăr decât era Weber acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seamănă leit cu Leslie Caron. Ea m-a crezut un tânăr obraznic, cu simțul umorului. După zece ani, ne-am căsătorit. —Faci mișto de mine. Te-ai însurat total la nimereală? Ești țicnit. — Eram destul de tânăr. — Dar ea semăna un pic cu... Lindsay nu-știu-cum? — Chiar deloc. Poate o idee cu Natalie Wood. Dar mult mai cu... femeia cu care aveam să mă însor. Mark privi prin zidul de apă care-i încercuia, iar veselia îi pieri. —Destin, asta zici? Cinci centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trimit la plimbare. Zic că fundalul arată mai bine aici. E mai pitoresc sau așa ceva. Polițaiul dă din mâini ca un dirijor, arătând ce și unde s-a întâmplat, dar e total aiurea. Total fals. Mark îi spune, poate un pic cam strident. Tracey îi ordonă să tacă din gură. Începe și el să țipe la ea: cum dracu’ o să recunoască locul persoana care l-a găsit și cum o să iasă-n față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
inițiat în toate astea. Trebuie să fie un fel de transfer sinaptic direct la mijloc. Ceea ce înseamnă că un ceva de-al soră-sii e practic descărcat în femeia asta. Ceva esențial. Vreo parte din creierul, din sufletul ei. Un pic de Karin, aici. Ea arată spre nișa din pervaz, spre căsuța în care locuise domnul Thurman, ani în șir. Singurul prieten de nădejde din copilăria lui Mark. El tresare, dar încuviințează din cap. Iar privirea aia provocatoare a ei. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ducă cu gândul la vreo chestie sinucigașă? Bine. Trebuie să cred că nu m-ai minți într-o chestie ca asta. Hai să mergem. Du-mă acasă. Se întoarseră la mașină. El se urcă în dreapta. Ea porni motorul. Stai un pic, spuse el. Se dădu iar jos, alergă la veranda putredă și smulse plăcuța cu INTRAREA INTERZISĂ. Alergă înapoi la mașină, se înghesui înăuntru și întoarse capul spre șosea. Ea îl duse acasă, pe un drum care parcă se lungea în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
INTRAREA INTERZISĂ. Alergă înapoi la mașină, se înghesui înăuntru și întoarse capul spre șosea. Ea îl duse acasă, pe un drum care parcă se lungea în timp ce-l străbăteau. Cântări din nou hotărârea cu olanzapina. Acum Mark o plăcea, măcar un pic. Ba mai mult, îi plăcea ceea ce fusese ea. Știa la ce ar fi putut reveni, odată cu vindecarea. Poate că lui Mark îi era mai bine așa. Poate că starea de bine însemna mai mult decât un diagnostic formal de sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cedând în fața rațiunii, îi spuse că trebuia ca ei să meargă din nou la doctorul Hayes. — Au găsit ceva, Mark. Pot să-ți dea ceva care ar putea să te ajute să limpezești lucrurile. Poate ai să te simți un pic mai... întreg. —Să fiu întreg mi-ar fi de mare folos în momentul ăsta. Dar, de fapt, nu asculta. Se uita în dreapta, spre râu, spre viitorul Așezământ natural, spre accidentul prin care trecuse. —Să salvați păsările, ziceai? Dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu piciorul drept atârnând afară din mașină. —Cum vrei. Dar îți mai cer un mic serviciu. Dacă o să mai apară vreodată soră-mea aia adevărată? Se pocni peste frunte cu primele două degete. Crezi c-o să mai poți păstra un pic de afecțiune pentru mine? „Sinele se prezintă ca fiind un întreg voluntar, întrupat, continuu și conștient.“ Cel puțin așa scrisese Weber la un moment dat în Infinitul de trei livre. Dar chiar și atunci, când nu știa nimic, știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l recunoască pe el. Daniel Riegel - absurd de sigur. Poate că el ar fi luat olanzapina asta, dacă lumea lui ar fi devenit bizară, dacă s-ar fi trezit într-o bună zi sătul de râu, orb la păsări, fără pic de iubire față de tot ceea ce la un moment dat fusese viață. —E posibil, mormăi el. Poate vrei... O bătaie în ușă îl salvă. Un ritm jucăuș, familiar: Shave and a haircut, two bits1. Daniel tresări, oarecum vinovat. —Ce mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
murit și că n-a observat nimeni, îi spuse Karin. Ideea o făcu pe Bonnie să strâmbe din nas. Știi ceva? Și eu m-am simțit așa la un moment dat. —Bon? Crezi că poți să stai cu el un pic? La Homestar? Doar câteva nopți? Ochii fetei se măriră cât ai unui lemurian. Cu Marker? Cum nu! Răspunse de parcă întrebarea ar fi fost deplasată. Și, ca de obicei, Karin înțelese ultima cum stăteau lucrurile. Se organizară; femeile aveau să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cât ar fi suportat fratele ei. Se trezi a doua zi dimineața în țârâitul furibund al telefonului. Camera strălucea de lumină, iar Daniel plecase deja la Adăpost. Trase de ea să se trezească din vise animalice. —Vin acum. Stai un pic, te rog. Ce faci, mă verifici? Dar când ridică receptorul, vocea de la celălalt capăt al firului era slabă și spectrală. —Karin? Sunt Bonnie. A făcut un fel de criză și nu pot să-l opresc. Trebuia dus iar la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a vrut întotdeauna de la el. Și chiar și în asta o dezamăgește. —Șeful meu m-a trimis la un vânzător de pilule, care mi-a dat aceeași chestie pe care o ia deja tot poporul. M-a mai liniștit un pic. Dar mi-am pierdut incisivitatea. Am ajuns plicticoasă și neglijentă. Nu mi-am mai putut duce treaba până la capăt. M-au mutat de la știri la chestii de interes uman. Povești inofensive. Jalnice. Paznicul sărăntoc care moare și lasă un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atâtea ori am mers în copilărie dinspre părinți înspre bunici și invers, duminica, tata, tânăr, asculta meciurile din campionat în transmisiune directă, coca cosma teoharie, petrolul ploiești și universitatea craiova, din când în când simțeam din nou apă și niciun pic de frică, niciun miligram de frică, o liniște absolută, poate să fie așa sau altfel, poate să fie ultima dată când văd cerul și această linie a orizontului... Nu mi-era frică, dar asta nu însemna că uitasem datele medicale
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
prin casă, că le văd invitații. La fel și fericirile. Eu nu sunt ordonată și trebuie să împing cu șoldul în ușa dulapului ca să se închidă. Uneori se deschide de prea mult îndesat. Nu miroase a naftalină, dar a un pic de nostalgie - da. Gen „mai întoarce, Doamne, roata vieții“. Cuplurile se fac, se desfac și se refac. Angelo a ascultat stoic, nopți întregi, cum îmi reglam eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și, în plus, de cinci ani eram o amintire iubită a lui. El e lent, dar așază lucrurile frumos în sertare. Iubirea lui cu mine mirosea un pic a dezamăgire. Si bo t’screve’m M’ta screve’b Si bo t’squece’m M’ta squece’b Até dia Ke bo volta Sodade sodade sodade. („Dacă o să-mi scrii/ Îți scriu și eu/ Dacă mă uiți/ Am
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
însărcinată în luna a șaptea. Piesa era despre cum sunt atacate femeile însărcinate de către cei apropiați. Nu realizasem că toți cei care văd o femeie însărcinată o urăsc puțin. Iubim femeile însărcinate, dar le și urâm. Pentru că ne urâm un pic copiii și pentru că ne urâm un pic mamele. Din invidie le urâm, dacă sunt fericite sau dacă sunt triste, pentru că nu prețuiesc ce au. Bărbații le urăsc pentru că ei nu pot naște. Femeile, pentru că nu 143 sunt însărcinate în același
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
despre cum sunt atacate femeile însărcinate de către cei apropiați. Nu realizasem că toți cei care văd o femeie însărcinată o urăsc puțin. Iubim femeile însărcinate, dar le și urâm. Pentru că ne urâm un pic copiii și pentru că ne urâm un pic mamele. Din invidie le urâm, dacă sunt fericite sau dacă sunt triste, pentru că nu prețuiesc ce au. Bărbații le urăsc pentru că ei nu pot naște. Femeile, pentru că nu 143 sunt însărcinate în același timp. Și peste toate, femeia însărcinată se
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]