9,035 matches
-
să i-au determinat pe unii erudiți să încerce a deduce unele aspecte din viața autorului : nașterea în o „Alcalá”, în jurul anului 1283, studii în Toledo, încarcerare datorată unui ordin al lui Don Gil de Albornoz, arhiepiscop de Toledo, etc. Posterior, specialiști precum Spitzer, M.R. Lida sau Battaglia au pus la îndoială aceste supoziții. Se poate deduce din operele sale că a fost un lector pasionat al cărților cavalerești, precum „"Tristán"” de Leonís, „"Historia de Flores y Blancaflor"” sau „"Historia de
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
cuprinde peste 1.400 de specii, care au dimensiunea corpului între 9 mm ("Typhlochactas mitchelli") și 21 cm . Cuvântul "scorpion" provine de la grecescul σκορπιός — scorpios. Corpul scorpionilor este divizat în câteva regiuni numite tagme. Anterior se află prosoma (cefalotorace), iar posterior - opistosoma (abdomen). Opistosoma este împărțită în continuare în mezosomă (preabdomen) și metasomă (postabdomen). Metasoma, numită uneori și coadă, este îngustată și se termină cu un telson. Prosoma poartă 6 perechi de apendice (membre), pe când la opistosomă pot fi menționați doar
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
limita dintre prosomă și mezosomă hemocelul este divizat de către o diafragmă transversală. Sistemul nervos la scorpioni este reprezentat de creier, lanț nervos ventral și o masă ganglionară subesofagiană. Creierul este compus din 2 regiuni: protocerebron, situat anterior și tritocerebron, situat posterior. Protocerebronul inervează ochii, iar tritocerebronul - chelicerele. Creierul dorsal și masa nervoasă subesofagiană sunt conectați prin doi nervi laterali. Acești nervi aderă strâns de esofag. Ganglionul subesofagian este larg și lat, ocupând o suprafață, relativ, mare în centrul prosomei. Acesta inervează
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
în inimă. Inima este înconjurată de pericard care formează o cavitatea umplută cu hemolimfă. Șapte perechi de mușchi laterali, de care e fixată inima, sunt responsabili de extinderea inimii. Iar contracția e realizată de mușchii circulari ai inimii. Anterior și posterior pornesc câte o aortă cefalică și, respectiv, posterioară. Ambele aorte se ramifica în arterea care se deschid în hemocel, adică în lacunele dintre organe. În plus, de la fiecare cameră a inimii pornesc câte o arteră laterală, în total 8 arterii
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
formează o cavitatea umplută cu hemolimfă. Șapte perechi de mușchi laterali, de care e fixată inima, sunt responsabili de extinderea inimii. Iar contracția e realizată de mușchii circulari ai inimii. Anterior și posterior pornesc câte o aortă cefalică și, respectiv, posterioară. Ambele aorte se ramifica în arterea care se deschid în hemocel, adică în lacunele dintre organe. În plus, de la fiecare cameră a inimii pornesc câte o arteră laterală, în total 8 arterii. Două arterii din regiunea prosomei se unesc formând
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
deschid în hemocel, adică în lacunele dintre organe. În plus, de la fiecare cameră a inimii pornesc câte o arteră laterală, în total 8 arterii. Două arterii din regiunea prosomei se unesc formând un inel în jurul tubului digestiv, de la care pleacă posterior o arteră, relativ, voluminoasă ce însoțește și alimentează lanțul nervos ventral. În timpul contracției hemolimfa este pompată în aorte, de aici în artere ajungând în hemocel, mai exact în lacunele dintre organe. Apoi, hemolimfa este îndreptată spre plămâni se oxidează și
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
laterale, numite stigme. Fiecărui plămân îi revine câte o stigmă. Aparatul digestiv. Înainte de a comsuma prada, scorpionii o lichifiază prin injectarea enzimelor digestive, având loc digerarea externă parțială. Tubul digestiv poate fi divizat în trei regiuni intestin anterior, mediu și posterior. Orificiul bucal este urmat de un faringe. Faringele, fiind înconjurat și ajutorat de mușchi, aspiră lichidele predigerate în intestin. Faringele trece în esofag, de la început îngust, însă se dilată. În porțiunea dilatată se deschid canalele glandelor salivare. Faringele și esofagul
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
de cecuri sau diverticule digestive. O pereche de diverticule se plasează în prosomă, restul cinci - în mezosomă. Acești diverticuli măresc suprafața de absorbție a hranei, ocupând cea mai mare partea o volumului corpului. Aici are loc și depozitarea hranei. Intestinul posterior este scurt și se termină cu anus. Excreția în regiunea prosomei este realizată de glandele coxale, ce se deschid la baza celei de a treia perechi de picioare. În opistosomă funcția excretoare e îndeplinită de o pereche de tuburile lui
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
sunt subțiri și tarsul are aspectul a două gheare pectinate și una în formă de clește de tip carabinieră, fiind utilizate la construcția pânzei. Opistosoma este partea cea mai voluminoasă a corpului. Aici sunt localizate cele mai multe organe. Pe partea ventral - posterioară se află orificiul anal și organele filiere. Organele filiere reprezintă orificiile glandelor sericigiene, care produc mătase. Tegumentul opistosomei este moale, slab chitinizat. În apropierea pețiolului, dorsal, se disting două orificii - stigmele pulmonare. Plămânii sunt acoperiți de plăci epigastrice. Între aceste
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
cu excepția organelor filiere, pe care sunt situați orificiile glandelor sericigene. Numărul acestor organe variază de la 3 la 4. La păianjenii din subordinul Mesothelae sunt doar două tipuri de glande sericigene situate median. Restul păianjenilor au glande sericigene situate în partea posterioară a opistosomei. Unii păianjeni din subordinul Araneomorphae prezintă și cribellum - placă turtită specializată în țesutul mătasei. Deși toate artropodele folosesc mușchii atașați de interiorul exoscheletul pentru a se deplasa, păianjenii utilizează presiunea hidraulică. Datorită presiunii picioarele se extind și se
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
se leagă oxigenul și conferă o nunață albăstruie. Păianjenii respiră prin plămâni (saci pulmonari) și prin trahei. Ambele sisteme sunt amplasate în opistosomă. Membrii subordinului Mesothelae, infraordinului Mygalomorphae și familiei Hypochilidae posedă două perechi de plămâni, una anterioară și altă posterioară. Iar, majoritatea păianjenilor araneomorfi respiră printr-o singură pereche de plămâni și una de trahee. Traheele sunt mai bine adaptate le deshidratare, reținând apa mai eficient. Dar se întâlnesc și păianjenii cu respirație exclusiv traheală - familia Caponiidae. Plămânii sunt puternic
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
plămânii, cât și traheele se deschid în exterior prin stigme pulmonare și, respectiv, traheale. Stigmele pulmonare se află în partea ventrală anterioară și laterală a opistosomii. Traheele se unesc și se deschid doar printr-o singură stigmă situată în partea posterioară a opistosomii, aproape de organele filiere. Orificiul bucal se deschide anterior pe prosomă. El este înconjurat de buza superioară, de lamele laterale chitinizate ale pedipalpilor și placa sternală mică. Toate aceste structuri participă la fărâmițarea cuticulei prăzii. În orificiul bucal se
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
carte, o culegere de povești intitulată „"Vidas sombrías"” („"Vieți sumbre"”), majoritatea compuse în Cestona și bazate pe oameni din acea din regiune și pe experiențele sale ca medic. În această operă se regăsesc germenii tuturor obsesiilor reflectate în novelistica sa posterioară. Cartea a fost citită și comentată de către scriitori de prestigiu precum : Miguel de Unamuno, care a fost atât de încântat încât și-a exprimat dorința de a-l cunoaște personal pe autor, Azorín sau Benito Pérez Galdós. Baroja se apropia
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
comunistă. În fapte, așa cum reiese din studiile istorice acumulate din 1991 încoace, revoluțiile populare, ca cea din februarie 1917 în Rusia, nu au produs comunism, liderii comuniști nu erau proletari ci intelectuali, iar comunismul, totdeauna instaurat prin lovituri de stat posterioare revoluțiilor, ca cea din octombrie 1917 în Rusia, s-a arătat la fel de coercitiv cu proletarii, precum și cu celelalte clase sociale. Dar, conform doctrinei care stă la baza proletcultului, „revoluția proletariatului” este urmată de: În domeniul artistic, proletcultismul a produs, între
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
fiind dependentă de cealaltă. Împingând raționamentul mai departe fiecare din cei doi solipsiști rezultați din creația de sine a unui solipsisit, trebuie să fie și el duali, adică unul anterior sieși pentru a aduce în existență pe celalalt, și altul posterior, tratat ca efect al solipsistului spiritual, creator de solipsist corporal. Așadar dacă solipsistul afirmă că el este o unică entitate autentică iar restul sunt creații personale, sunt numai impresii, din condiția generării totalității realității numai prin sine, rezultă că și
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
și Veneția. Operele sale se bucurau de o reputație extraordinară încă din timpul vieții sale. „"E scrisă de Lope"” era o formulă utilizată frecvent pentru a indica excelența unei scrieri, deși asta nu a ajutat mereu în atribuirea și publicarea posterioară a comediilor sale. Miguel de Cervantes, în ciuda antipatiei pentru Lope din motive personale, avea să-l numească „"El monstruo de la Naturaleza"” („"Monstrul Naturii"”), datorită fecundității sale literare. Lope de Voga n-a îndrăznit niciodată să publice un volum de poezii
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
Seis poemas gallegos"” („"Șase poeme galiciene"”) și cu cele unsprezece poeme de dragoste din „"Sonetos del amor oscuro"” („"Sonete ale dragostei obscure"”, aluzie la cum erau văzute relațiile homosexuale în epoca sa). Lorca a fost un poet admirat de generațiile posterioare Războiului Civil. Considerat un poet blestemat, influența sa s-a făcut simțită printre poeții spanioli ai „blestemismului” („malditismo”). Teatrul lui Lorca este, alături de cel al lui Valle-Inclán, cel mai important teatru de expresie castiliană din secolul XX. Ese vorba de
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
cu păr scurt și neted. Gâtul trebuie să fie musculos și suficient de lung contopindu-se între umerii frumos înclinați. Corpul trebuie să fie compact cu o spinare dreaptă. Picioarele din față trebuie să fie scurte, musculoase și drepte. Picioarele posterioare sunt scurte, musculoase și viguroase. Talpa picioarelor anterioare va fi mai mare decât cea posterioară, rotundă, puternică și captușită des și acoperită cu păr scurt și aspru. Talpa picioarelor posterioare va fi mai mică și căptușită des. Coada trebuie să
West Highland terrier () [Corola-website/Science/308240_a_309569]
-
-se între umerii frumos înclinați. Corpul trebuie să fie compact cu o spinare dreaptă. Picioarele din față trebuie să fie scurte, musculoase și drepte. Picioarele posterioare sunt scurte, musculoase și viguroase. Talpa picioarelor anterioare va fi mai mare decât cea posterioară, rotundă, puternică și captușită des și acoperită cu păr scurt și aspru. Talpa picioarelor posterioare va fi mai mică și căptușită des. Coada trebuie să fie lunguiață, cât mai dreaptă posibil fără coamă și purtată vesel. Sub nici o formă nu
West Highland terrier () [Corola-website/Science/308240_a_309569]
-
din față trebuie să fie scurte, musculoase și drepte. Picioarele posterioare sunt scurte, musculoase și viguroase. Talpa picioarelor anterioare va fi mai mare decât cea posterioară, rotundă, puternică și captușită des și acoperită cu păr scurt și aspru. Talpa picioarelor posterioare va fi mai mică și căptușită des. Coada trebuie să fie lunguiață, cât mai dreaptă posibil fără coamă și purtată vesel. Sub nici o formă nu va fi scurtă. Țara de origine: Scoția Exerciții generale: 60-80 minute pe zi. Westie are
West Highland terrier () [Corola-website/Science/308240_a_309569]
-
În opinia lui Carlyle, numai indiizii dinamici pot stăpâni evenimentele și pot direcționa energiile spirituale în mod eficient. Imediat ce „formulele” ideologice înlocuiesc acțiunile umane eroice, societatea se dezumanizează. Această dezumanizare a societății a fost o temă abordată și în lucrările posterioare. În „"Past and Present"” („"Trecut și prezent"”) (1843), Carlyle a scris într-o notă de conservatism sceptic care mai târziu a putut fi observată în opera lui Matthew Arnold și a lui John Ruskin : a comparat viața omului disipat din
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este , un a asemănător cu cel din scrierea cursivă engleză. În limba română acest sunet nu există ca fonem de sine
Vocală deschisă posterioară nerotunjită () [Corola-website/Science/307511_a_308840]
-
în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este , un a asemănător cu cel din scrierea cursivă engleză. În limba română acest sunet nu există ca fonem de sine stătător, dar, pentru că la vocalele deschise caracterul anterior/posterior este relativ neimportant, el se poate aproxima cu vocala deschisă centrală nerotunjită (notată în scris cu litera A), mai ales în cadrul diftongului din cuvinte precum "soare".
Vocală deschisă posterioară nerotunjită () [Corola-website/Science/307511_a_308840]
-
hidatida sesilă a lui Morgagni (appendix testis), plină cu o substanță gelatinoasă. Sub seroasa vaginală, adică sub epiorchium, testiculul este învelit într-o membrană fibroasă, densă, numită albugineea. Grosimea albugineii, care este în medie 1 mm, crește la nivelul marginii posterioare a testiculului, îndeosebi în jumătatea superioară, unde este mult mai mare și alcătuiește mediastinum testis, sau corpul lui Highmore. Prin vârful acestuia pătrund, în testicul, vasele sangvine și ies din el 10-15 canalicule (ductuli efferentes), ce aparțin căilor spermatice, care
Testicul () [Corola-website/Science/307534_a_308863]
-
persoană, iar dorința sexuală ar fi caracterizată drept o stare de scurtă durată orientată spre obținerea plăcerii. Plecând de la această diferențiere, cercetătorii consideră că dragostea este localizată în zona anterioară a cortexului insular, în timp ce dorința sexuală este localizată în zona posterioară.
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]