8,941 matches
-
lui Israel, cu aripile frânte, ca de pescăruș săgetat. Păstrez și azi scrisorile noastre, cu fotografii demodate și deco lorate după treizeci și cinci de ani, legate toate (de nevastă-mea) cu o lată fundă neagră, dimpreună cu flori câmpenești și un pumn de țărână, strânse În propriul ei voal lung de pe plajă. Cine va avea răbdarea să le răsfoiască, aceste file Înflăcărate și desuet romantice? Le-am destinat focului, În lipsa analistului sau psihanalistului sensibilității noastre decadente, drojdie a sfârșitului de veac al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
militare de la Pitești și București pentru a scoate la lumină faptele de arme ale camarazilor săi de la aviația de bombardament greu. Dan Stoian este deci autorul mai multor articole publicate în revistele "Orizont aviatic" (Arad) și "Modelism", precum și al lucrărilor: Pumnul țării. Grupul 5 Bombardament Greu, Editura Modelism, București, 1999 (288 pagini, o lucrare eminamente memorialistică) și În zbor spre cetățile nistrene, Editura Semne, București, 2007 (490 de pagini). De curând, generalul Stoian a împlinit 90 de ani. Lucrează la a
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și dezamăgire cruntă, acest cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", care făcuse toate campaniile din Rusia, sfidând și păcălind zilnic moartea, de sute de ori, preferă acum să-și pună capăt zilelor. Ultima umilință pe care o putuse îndura fusese un pumn primit de la un francez de culoare într-un bistrou, care îi strigase, cu dispreț: "Imigrantule!". Cartea este tulburătoare. Există o sumedenie de memorii de război, dar lucrarea lui Profir, Singur pe cerul Stalingradului, se detașează, de departe, printr-un stil
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
e fără întoarcere și, îngrozit la gândul acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care, desigur, nu le aude nimeni. Plângând sfâșietor, încep să-l lovesc în piept, cu pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe frații mei, cu disperare vreau să le dau un semn că mă aflu acolo, vreau să mă ia în seamă, dar ei se comportă ca și când n-ar simți loviturile mele, ca și când pumnii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe frații mei, cu disperare vreau să le dau un semn că mă aflu acolo, vreau să mă ia în seamă, dar ei se comportă ca și când n-ar simți loviturile mele, ca și când pumnii mei strânși cu putere ar fi de aer. Îmi este dor de ei, de mama, de tata, de frați, îmi este dor de prietenii mei, îmi este dor să mă mai joc pe străduțele orășelului nostru, în o mie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Mama tăcea, ca și cum uitase să vorbească. Forțându-se să nu arate că de fapt muierea îndărătnică îl scosese din sărite, tovarășul Cameniță a continuat să o împingă pe mama încoace și-ncolo, iar când ajungea în dreptul lui o izbea cu pumnul său greu ca o măciucă de fier unde nimerea, în stomac sau în spate sau în cap. Mama tăcea în continuare. Nu țipa, nu se văicărea. Parcă n-ar fi simțit durerea ori parcă îi fusese tăiată limba. De mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a îmbrăcat și s-a dus să taie nodul gordian. La ora aia târzie, i-a trezit pe gardieni și sub privirile lor îngrozite și bulbucate a băgat-o pe mama în anchetă. De fapt, ancheta însemna o ploaie de pumni și de lovituri cu bastonul de cauciuc. O lovea furios, scos din minți: -Ă, nu recunoști, ă?! țipa el confuz. O jumătate de ceas sau o oră a durat bătaia smintită, apoi mama și-a dat duhul. Tovarășul Cameniță a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
regiune, Cameniță se dusese la Securitate și anchetase personal vreo doi arestați, bănuiți că au desfășurat acțiuni subversive împotriva puterii populare: urlase la ei și le trăsese o bătaie soră cu moartea, să se învețe minte, era extenuat de câți pumni le cărase, abia mai respira. Îi plăcea în continuare să-i ancheteze pe bandiți și să-i tumbăcească, asta era în continuare pasiunea sa, hobby-ul său, așa cum era pentru alții să colecționeze timbre, să pescuiască ori să asculte muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-mi trimită o hartă a Basarabiei, care să-mi folosească la orientarea mea, pentru a face un drum pe jos până la Chișinău, în memoria celor doi mari artiști patrioți, Doina și Ion Aldea Teodorovici. Hotărâsem să iau cu mine un pumn de țărână de la teiul sfânt de la Iași, din Copou, până la mormintele lor, pe strada Armeană din Chișinău. Răspunsul l am primit în ziarul “Vremea” din 15 ianuarie 1993, apreciindu-mi-se gestul meu drept nobil, dar fiind sfătuit să nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o voce șoptită a spus de câteva ori: „Tare mă doare! Tare mă doare! Tare mă doare!” „Fiți tare măicuță, dumneavoastră ați spus că vreți să mergeți, așa cu picioarele goale până la guvernanții de la București și să le bateți cu pumnul în ușile lor, trebuie, nu vă lăsați, trebuie, și să-i întrebați așa cum mi-ați spus: <Ce faceți voi aici? De ce nu-mi eliberați fiul? >” Răspunsul măicuței Natalia Ilașcu a fost: „De acum îi gata!” Acesta au fost ultimul schimb
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
meu, care sforăia și habar n-avea cât putuse să mă intrige fața lui. Noaptea am avut coșmaruri, în sensul că mă întâlneam cu mai multe sosii, iar dimineața m-am dus la un psihiatru, care mi-a dat un pumn de pastile ca să uit, în trei luni de tratament, tot ce nu aveam chef să-mi mai amintesc. Partea proastă e că, la fiecare lucru pe care izbuteam să-l uit, îmi chinuia memoria altul, pe care îl uitasem mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iasă nemernicul, să-l vadă poporul“, a strigat în dreptul scării cu numărul 6 domnul Ceapă din blocul A 9, scara 4. Și nu numai că domnul Ceapă a strigat de câteva ori ca un apucat, dar a și amenințat cu pumnul, arătând cumva spre etajele al cincilea sau al șaselea. În scurt timp, toți locatarii de la scara 6 au ieșit în stradă și, luându-se după domnul Ceapă, au început să privească și ei, care nedumeriți, care revoltați spre etajele unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mama la școală, că era să rămân repetent, și-n loc să pun nasu-n pământ, am început să țopăi.“ Din vorbă-n vorbă, a reieșit că toți ar fi avut ceva de povestit despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă el se temea că gălăgia dinăuntru o să răzbească odată și-odată. Îi venea să mugească la femeile mai înalte decât el. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
exista circa un miliard de femei la care ar fi avut succes, că nu era urât și putea face conversație, mai existau vreo cinci sute de milioane mai înalte. Interesantă a fost și mărturisirea lui Ovidiu T. „Am dat cu pumnul în burlanele de tablă - a zis el - până pe 14 decembrie 1996, orele 18:32. De ciudă. Când nu-mi ieșea un lucru, loveam cu pumnul în burlanele de tablă. Am îndoit sute de burlane.“ „Iar după 14 decembrie 1996 te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de milioane mai înalte. Interesantă a fost și mărturisirea lui Ovidiu T. „Am dat cu pumnul în burlanele de tablă - a zis el - până pe 14 decembrie 1996, orele 18:32. De ciudă. Când nu-mi ieșea un lucru, loveam cu pumnul în burlanele de tablă. Am îndoit sute de burlane.“ „Iar după 14 decembrie 1996 te-ai făcut filozof“, l-a completat în bătaie de joc Marinel F. „Nu, nu m-am făcut mai deștept - i-a răspuns cu gândul parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pentru încadrarea Liceul de băieți “Eudoxiu Hurmuzachi” cu profesori tineri, de perspectivă, dintre care pe unii i-a avut elevi și le-a intuit valorea. Atunci au fost aduși profesorii: Traian Galan, asistent universitar la fizică, apoi de la colegiul “Aron Pumnul” din Cernăuți pe Bujdei Vasile, la matematică, pe Amuliu Bordeianu la Chimie, Pantelimon Socaciu la științele naturii, Vasile Tiganescu la geografie, Aurel Prelipceanu la franceză, Dumitru Moloci la filosofie, Vasile Precop la limba română și alții care alturi de cei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
coloanele gazetei. În Ardeal „Bucovina” avea o mare serie de colaboratori și corespondenți cu ajutorul cărora redacția publica articole defavorabile regimului maghiar. Acest interes pentru problemele ardelenilor se explică și prin faptul că în redacția ziarului scriau și doi ardeleni: Aron Pumnul și George Barițiu. Acesta din urmă a fost eliberat din închisoare la insistențele familiei Hurmuzaki după 10 zile de temniță. Pe perioada șederii la Cernăuți a colaborat la „Bucovina”, „Gazeta Transilvaniei” fiind sistată de regimul maghiar. În octombrie 1849 se
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
unul nu este al lui ci al lui Alecu. Numai pentru această activitate care depășise hotarele țării, Alecu Hurmuzaki a putut fi numit în 1866 primul membru bucovinean al Academiei Române de mai târziu. Din redacție mai făcea parte și Aron Pumnul care se ocupa de traducerea articolelor germane și scria altele originale. Secretar de redacție era studentul-teolog Iraclie Porumbescu. Corespondenții din Ardeal erau: George Barițiu, care avea contract de colaborare cu „Bucovina”, A.T. Laurian, A. Mureșanu, I. Maiorescu, T. Cipariu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Dintr-o limbă românească frumoasă și armonioasă cum era la început, cu timpul a fost împestrițată cu formațiuni pumnuliste până ce devine de-a dreptul pumnulistă pierzându-și frumusețea limbajului. Acest lucru a fost posibil deoarece din redacție făcea parte Aron Pumnul. Gazeta a profitat de fiecare prilej pentru a lovi în „despotul” de la Iași. Atitudinea dușmănoasă ce reiese chiar din primul număr, ironia usturătoare presărată în coloanele ziarului de fiecare dată când era vorba de Mihail Sturdza au făcut senzație. Acest
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
din Suceava unde activează un singur an. La inițiativa directorului Ilie Vișan, la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți se adună tineri profesori, foști absolvenți ai liceului, care vor forma un corp profesoral de excepție. Vin foștii profesori de la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți: Pantelimon Socaciu, Dimitrie Moloce și Vasile Bujdei. Li se alătură Traian Galan-fost asistent universitar, Amuliu Bordeianu, Aurel Prelipcean, Erast Viforeanu și Vasile Precop, veniți din diverse locuri. Reforma negativă a învățământului din anul 1948 împrăștie o parte din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
sau geamăn Titi Bordeianu. A urmat cursurile școlii primare în localitatea Mihalcea, unde a fost transferat tatăl său ca director școlar, localitate la câțiva km de Cernăuți, iar pe cele secundare și liceale le-a făcut la renumitul Colegiu “Aron Pumnul” din Cernăuți, unde și-a luat luat în 1931, si bacalaureatul împreună cu fratele său Titi Bordeianu. Studiile universitare, le începe în toamna acelui an, la Universitatea din Cernăuți, Facultatea de Stiinte, Secția Chimie, dar urmează în paralel și Seminarul Pedagogic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
profesor la Liceul „Gheorghe Șincai” din București. Pentru specializare frecventează cursurile de perfecționare la Universitatea din Iași, obținând după examen gradul maxim, de profesor gradul 1. Pantelimon Socaciu a funcționat la început ca profesor la renumitul liceu din Cernăuți „Aron Pumnul” - umblând îmbrăcat în frumoase costume naționale, amintind parcă celor din jur că a fost președintele „Arboroasei”. A mai fost profesor la Liceul „Miron Costin” din Cernăuți, apoi la Liceul „Lascu Vodă” din Siret și la Gimnaziul „Mihai Kogălniceanu” din Lipcani
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
le face la Universitatea din Cernăuți, la Facultate de Stiinte secția matematică unde are profesori eminenți că: S.Stoilov, M.Nicolescu, Gh.Vranceanu și alții, carevor fi mării matematicieni ai țării. După absolvirea facultății, functioneaza ca profesor la Liceul “Aron Pumnul” din Cernăuți între anii 1934 - 1940, apoi ca urmare a anexării Bucovinei de nord la URSS, se mută la Rădăuți pentru perioada 1940 - 1944. Datorită războiului se refugiază în zona Turda și funcționează un an, 1944 - 1945, la Baia de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
dintre copii lor, grație puterilor miraculoase pe care le are chiar și o singură picătură de sînge colonizator, ar putea realiza ceea ce ei au putut doar să viseze, pînă În ultimele clipe ale vieții. Din felul În care Îi tremura pumnul strîns, oricine ar fi putut ghici că cele spuse erau confesiunea unui om urmărit de propriul său ghinion, dar se ghicea și dorința sa, pe care o atribuise unui exemplu ipotetic. De fapt, nu cumva era chiar el un produs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
suflet imatur, introvertit, care probabil că era și pervers. Bietul om era beat și iritat fiindcă nu fusese invitat la petrecere, așa că a Început să profereze insulte și să facă scandal, pînă s-a găsit cineva să-i tragă un pumn În față și o mamă de bătaie. Episodul ne-a indispus un pic, fiindcă bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu noi și ne dăduse, fiecăruia, cîte 10 soli, ceea ce ne-a adus totalul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]