8,590 matches
-
care o predau. Spre disperarea lui, noi plecam direct la Sidoli, cinematograful suprem al Iașului de atunci, sau rătăceam pe ulițele ieșene atât de poetice (dar ce nu era poetic la Iași, în acea vreme... și sărăcia era poetică) și rătăceam pe aceste ulițe până târziu, privind la stelele nopții. Învingea, desigur, nostalgia și activitatea didactică se destrăma văzând cu ochii spre disperarea lui Teodorovici, când se lovea cu pumnii în cap "ad litteram". Atunci a avut o idee extraordinară prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ale lui Crohmălniceanu, din acea perioadă, care nu se deosebesc prea mult de ale acestora: aceeași monotonie lozincardă, aceeași recurgere la citatele rituale, aceeași preocupare exclusivă pentru „concepție“ și „orientare“, atât că el, din când în când, mai și „greșește“, rătăcind drumul drept. A pune, de pildă, chestiunea calității literare în nuvelistică era un mod inexplicit de a reactiva criteriul estetic, lucru cât se poate de rău văzut, atrăgând acuzația gravă de estetism. Dar „greșeala“ încă mai mare a articolului publicat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
altădată la Bârlad, când Vlahuță sau Tutoveanu își primeau oaspeții literari, tot așa casa lui Voiculescu devenea de la o zi la alta tot mai neîncăpătoare și nesătulă de fețe literare. Cu toate că unora poetul li se părea omul ciudățeniilor, „un medic rătăcit printre poeți”, „un poet printre medici”, prietenii se căutau unii pe alții. Soseau în strada Dr. Staicovici, Ion Pilat, Adrian Maniu, Cincinat Pavelescu, epigramistul, Ionel Teodoreanu, romancierul. În afara preocupărilor serioase care căpătau viață aici, devenind proiecte sau opere literare, îi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
florentin, patronul și binefăcătorul meu, la Romă, la Înaltul Suveran Pontif Magnifice ambasador: "Favorurile divine nu întârzie să apară"166. Spun acest lucru nu fiindcă mi se pare că aș fi pierdut bunăvoință voastră, ci mai degrabă că m-am rătăcit de ea, din moment ce a trecut atâta timp, fără să mai primesc vreo scrisoare de la domnia voastră, și m-am frământat care ar putea fi cauza. Și am acordat prea puțină atenție tuturor motivelor care mi-au răsărit în minte, cu excepția îngrijorării
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
colț de umanitate, nu e decât o pagină generoasă din cartea mare a desrobirilor omenirii? Că ura împotriva străinilor nu era decât revolta legitimă împotriva spoliatorilor care sugrumă viața unui petec de pământ [...]. În acest imperiu nebulos, în care dânsul rătăcește fără inevitabilul pașaport al inteligenței, ar fi prin urmare o pierdere de vreme să-l urmăm, chiar și în cazul când n-ar fi la mijloc imaginea destul de desagreabilă a unei... beregate..." În disputa ce a durat aproape un an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Bogdan (14 intervenții), Angheluță - Matei (8 goluri), Vântu (4), Burghel (4), Chiper (3), Ivan (3), Marin (2). Antrenor: Ion Arsene. HCM Buzău: Iordache (15 intervenții) - Rusu (8), Cîrstea (6), Horjea (4), Roșu (2), Paraschiv (2), Braniște, Chelaru. Antrenor: Romeo Ilie. Rătăciți în arbitraj Handbalistele de la Știința Bacău n-au avut ieri de luptat doar cu adversarele din Buzău, ci și cu doi băieți, îmbrăcați sumar, care s-au jucat cu fluierele în Sala Sporturilor din Bacău. Cei doi hunedoreni, pe numele
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Tucaliuc, Grădinaru. Antrenor: Liviu Gugleș. 184 19 SEPTEMBRIE Au jucat singure: Știința Bacău - Universitatea Târgoviște 40-19 (18-7) Etapa a II-a a Diviziei A la handbal feminin a adus în Sala sporturilor din Bacău o echipă din Târgoviște care pare rătăcită în această competiție. Oaspetele au părut o echipă adunată peste noapte și trimisă oarecum cu forța să joace, alcătuită din jucătoare care, în dese rânduri, lăsau impresia că nu se mai întâlniseră cu o minge de handbal. În fața unui asemenea
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
drept stimulent dorul de a ucide numai. Ea este foarte complexă și izvorâtă din diverse alte sentimente care au rădăcini adânci în inima omului. Mai întăi de toate e dragostea pentru natură. Astfel farmecul largelor câmpii, unde ochiul și mintea rătăcesc în voie, tainele codrului adânc, aerul liber dătător de sanatate, atingerea cu natura în tot ce are ea mai dulce și mai aspru, mai frumos și mai înfiorător, uitarea de sine, viața primitivă care ne amintește traiul străbunilor, egalitatea complectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de afară. Din furtuna dinlăuntru, a mea-nchipuire zboară La ce-i scris în cartea veche: anu-ntăi de Convorbiri. Și ce văd pe fila scrisă?... O, amice,-o să te miri!... E un cântec nebunatic, îngânare de amor, Un vers rătăcit în lume, un suspin, un strop de dor Izvorât din a mea pană acum douăzeci de ani. Ce amară ironie, când văd perii mei balani! Douăzeci de ani de-atuncea... s-a topit un trai de om! Unde-i vesela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se zbată omul care are naivitatea de a crede că poate ca în alte țări să-și facă o carieră prin cultivarea literilor. E trist, dar e adevărat. Să sperăm însă că vor veni vremi mai bune pentru acești bieți rătăciți în codrii literaturei și că vor ajunge și ai odată pe cărarea ce-i va duce în poiana luminoasă. Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să mergi săptămâni, luni și ani fără să-i dai de sfârșit, să cutreieri pământul în toate direcțiunile, să treci prin toate latitudinele, prin toate climele, de la eterna vară a ecuatorului, la eterna iarnă a polurilor, singură această idee mă rătăcea, părea ceva peste fire, întrecea chiar fantasmagoria visului. Am auzit pe unii susținând că aspectul mării ar fi monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întreg de oameni, bărbați, femei, copii de toate vârstele, în toate costumele, de toate neamurile, vorbind toate limbele, diplomați, financiari, miniștri, deputați, avocați, artiști etc., cea mai pestriță, cea mai poliglotă adunătură, o adevărată babilonie modernă. Iacob Negruzzi și eu, rătăciți în acest pustiu de lume, unde nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu ne cunoștea, am pus stăpânire pe o masă de pe terasa cazinului în fața mărei, unde în toate zilele dejunam și prânzeam mâncând stridii și ascultând zumzetul valurilor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
inima și de multe ori când mi se înfățoșa într-o pulbere de aur, înecată în razele răsăritului sau ale asfințitului, mă uitam pe mine însumi și mă simțeam dus pe altă lume. Ei bine, cum stam așa cu privirea rătăcită în albastrele depărtări, fără voie gândul meu se întoarse spre trecut și prinse să reculeagă amintirile din tinerețe, care ca frunzele uscate au rămas în urmă ca cararea vieței. Multe din aceste scumpe amintiri le-am dat jertfă prin un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puternică care se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar etern nouă, care se numește amoriul a fost [cea] care întăi și întăi m-a împins pe câmpul literilor unde mi-am rătăcit pașii tinereții și unde am întâlnit mulți spini și puțini trandafiri. Iată povestea încuscrirei mele cu arta. Eram un copilandru de 16 ani și viitoarele musteți întârziau de a răsări, în ciuda nerăbdărei mele. Peste drum de casa noastră părintească din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dumnezeu îl va mântui în ultima clipă, ca pe tâlharul de pe cruce. La un proces de conștiință asistăm în povestirea Duelul: . Despre credință Credința este una din condițiile necesare omului în vederea atingerii scopului final al vieții: mântuirea. Fără credință, omul rătăcește asemeni unui orb, nu găsește calea cea bună și, pentru el, viața devine ceva fără sens. Cehov avusese cândva credință, dar aceasta nu fusese dobândită prin voința sa liberă, ci, mai mult, îi fusese impusă de părinți și, în special
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
din povestirea Pecenegul: . Ceea ce este interesant la Cehov, este faptul că, deși oamenii nu cred în Dumnezeu și nu înțeleg învățătura creștină, ei, totuși, respectă tradiția și îndeplinesc anumite obiceiuri ale Bisericii, dar fiecare din alte motive. Mai există, totuși, rătăciți prin paginile operei lui Cehov, și oameni care cred. Este cazul Olgăi din povestirea Mujicii: „ea credea în Dumnezeu, în Maica Domnului, în sfinți; știa că nu e voie să superi pe nimeni, nici pe oamenii de rând, nici pe
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
pe la ziare, dar ce se cheamă c-ai fi tu? N-ai un nume, nu exiști. Ea nu știe de unde să mă ia, cum să-mi spună. N-am un nume, dar mă simt foarte bine așa. Condiția asta de rătăcit e pe undeva mai interesantă. Chiar fraza mea e o corcitură neologistico-golănească. Am, de când mă știu, plete, un alt amestec considerat în multe culturi drept impur. Poate de-asta aveam probleme în școală cu profii care mă puneau să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
timp primisem cărți, pentru că erau scoase cu finanțarea mea, și le tot dădeam cadou. În loc de carte de vizită, că tot mi-o solicitase veterinarul. Mult mai probabil era să mă sune de la editură, să trec să mai iau câteva exemplare rătăcite prin depozit. Care ocupau inutil spațiul destinat unei culegeri de probleme de matematică sau subiecte date la admitere de-a lungul timpului. Și cărțile astea oricum se vindeau. Spre deosebire de a mea. Fusesem cu ele la anticariat. Mă întrebaseră cetățenii ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pasionată. Îl luasem Într-o zi cu mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adică după treizeci de ani, am vrut să revăd acele locuri de munte călcate În anii tinereții - anii uceniciei, cum le spune Goethe - și am urcat, mână În mână cu Măriuca, drumul spre șotrile, de la Câmpina spre Voila. Dar am rătăcit, se vede, drumul, Înfundându-ne prin cocla uri și păduri cu hățiș - și fără țipenie de om căruia să-i cer vreo deslușire. Am rătăcit oare drumul? Mi-am rătăcit amintirea? Mințile? Sau poate că În răstimp pierise satul cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urcat, mână În mână cu Măriuca, drumul spre șotrile, de la Câmpina spre Voila. Dar am rătăcit, se vede, drumul, Înfundându-ne prin cocla uri și păduri cu hățiș - și fără țipenie de om căruia să-i cer vreo deslușire. Am rătăcit oare drumul? Mi-am rătăcit amintirea? Mințile? Sau poate că În răstimp pierise satul cu ispite, ca o nouă So domă și Gomoră? Ne-am Întors din cale, grabnic și cu teamă, spre alte ceruri, mai senine. DIN SIMBRIILE NOASTRE
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Măriuca, drumul spre șotrile, de la Câmpina spre Voila. Dar am rătăcit, se vede, drumul, Înfundându-ne prin cocla uri și păduri cu hățiș - și fără țipenie de om căruia să-i cer vreo deslușire. Am rătăcit oare drumul? Mi-am rătăcit amintirea? Mințile? Sau poate că În răstimp pierise satul cu ispite, ca o nouă So domă și Gomoră? Ne-am Întors din cale, grabnic și cu teamă, spre alte ceruri, mai senine. DIN SIMBRIILE NOASTRE DE ÎNVĂȚĂTORI SUPLINITORI LA țară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu isprăvi de eroism personal, colonelul Voiculescu părea când rupt dintr-o metopă cu chipuri În piatră de legionari ai Romei, porniți la cucerirea lumii În sandale, tunică, scut și tesac și cu un pumn de măsline În mână; când rătăcit printre noi din vreun pâlc de aspri călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
timidi tățile lui ambarasante, [dându-i o] aparență de cretin.) L-am mai Întâlnit pe colonelul Voiculescu după război, scă zut și Împuținat În hainele lui civile, de cit, și În bocancii chi nuiți pe picioarele lui noduroase. Părea un rătăcit În lumea noastră huzurită, dar i-am ieșit totuși Înainte cu un salut și un zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care au sfârșit În deziluzii politice și În retragerea prematură lângă plăcerile căminului, cu nevastă și copil. Era singurul din cercul nostru cu care mă Înțelegeam În aspirațiile mele altfel refor matoare decât ale majorității adunărilor noastre - și cu care rătăceam nopțile până În ziuă, pe străzi, sub focul juvenil al exaltărilor mele. Casa lui M.B. ne fusese pusă grațios la dispoziție de acest fugar din partidul liberal, venit cu intenții clandestine, de la Iași, În Bucureștiul ocupației nemțești, ungurești, turcești și bul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]