8,695 matches
-
s-a trezit, a văzut că șeful nu era de găsit. Nici el, nici fata. Nu și-a făcut griji. Șeful era geolog de meserie și nu i s-a Întâmplat să se rătăcească. În pustă, nici nu te poți rătăci. Toate drumurile duc la Budapesta, la Balaton ori la Viena. Ca să ajungi la Episcopia Bihorului, trebuie să ai un ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta cu tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Balaton ori la Viena. Ca să ajungi la Episcopia Bihorului, trebuie să ai un ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta cu tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta cu tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de castraveți murați al subsolului. Ușa principală era Închisă, În schimb cea din spate nu se Închidea niciodată. Avea de făcut un mic ocol prin curtea interioară. Faptul că holul era luminat Îi ușura mult misiunea. Nu risca să se rătăcească și să nimerească unde nu trebuia și nici să se Împiedice de te miri ce În căutarea automatului de scară. Pentru un insomniac ca el, plimbarea asta făcea cât o seară plăcută la Club. Chiar mai mult, dacă se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de a-fi-prezent, o abilitate În a mânui timpurile verbale pe care scriitorul din mine știe că nu o va stăpâni niciodată; parțial din cauza propriilor neputințe, parțial pentru că există timpuri verbale pe care limbajul oamenilor mai trebuie Încă să le inventeze. Rătăcim dintr-o dumbravă În alta. Una spre sud este acum Împrejmuită de un țarc, pentru că Societatea pentru Conservarea Naturii dorește să observe ce efect va avea Împiedicarea pășunatului oilor de Moorland, a boilor și a poneilor sălbatici. Vegetația la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ea îl mângâia cu de zece ori mai multă tandrețe decât îmi oferise mie vreodată. În cele din urmă tipul reuși să scoată o șoaptă timorată: Nu puteam să-l îndepărtez pe Georgie, pentru că mi-a salvat viața. Ne-am rătăcit de compania noastră și am rămas singuri pe un câmp plin de cadavre. O patrulă germană plecase în recunoaștere și înfigea baioneta în toți britanicii, vii sau morți. Georgie a adunat un morman de nemți deasupra noastră. Erau cu toții sfâșiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
anul 2954, luna octombrie, ziua 3, astronauții Ion Aciobăniței, comandant, și Vasile Amărășteanu, pilot-telegrafist, decolați de la baza „Văratic”, de pe Neptun, într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau. În plus, pentru prima oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se aprinseră până și beculețele de pe ecranul jocului de oină la computer, pentru nevroze în spațiu. De bucurie, ignorând abțibildul cu „No smoking” lipit pe hublou, pilotul-telegrafist Vasile Amărășteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
apropiindu-se prudent. — Aciobăniței Ion, comandant de navă, spuse Aciobăniței, întinzând mâna. El e tovarășul meu, pilotul Amărășteanu Vasile. — K.M. 273, răspunse tractoristul, dând mâna. — Am fost luați de un câmp de accelerație spontană incontrolabilă - spuse Aciobăniței - și ne-am rătăcit, nimerind aici. Din ce sistem solar, din ce galaxie face parte planeta dumneavoastră? — Nu știu, sincer să vă spun. Eu mai mult cu... făcu tractoristul, arătând orzul. — Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
revin înainte ca el să se lase greu deasupra mea, ca un mort și a rămas așa un timp care mie mi s-a părut că a ținut ore în șir. Apoi i s-au trezit mâinile. Au început să rătăcească pe fața mea, prin păr și apoi, oh, pe sâni și pe burtă, pe picioare și pe sex, pe care l-a explorat cu cea mai ușoară atingere. Era ca atunci când mama își trece degetul într-o mișcare circulară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de ciudățeniile Zilpei. Dar despre Rahela nu vorbiseră. A fost o săptămână aurită, fiecare zi era mai dulce și totodată mai tristă decât cea de dinainte. N-avea să mai fie altă vreme în care Iacob și Lea să rătăcească fiecare prin amintirile celuilalt și apoi, în mijlocul zilei, să se abandoneze unul în brațele altuia. Acestea erau singurele mese pe care aveau să le ia împreună, vorbind și descoperind lucruri comune pe care amândoi le gândeau despre familie și avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă fixau în continuare, reci, insuportabili. M-am gândit că visul acela era de fapt un ordin căruia nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am lăsat în grija bătrânei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să zic „da” când portarul m-a întrebat: „ai priceput cum se ajunge la administrație?” și am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât el, chiar când le dezaproba. Vocația lui adevărată nu fusese medicina, ci muzica. Mama lui, o văduvă ambițioasă și energică, trăită la țară, hotărâse însă altminteri: să devină chirurg; și numai o noapte în care, la ski, s-a rătăcit pe munte și i-au degerat degetele a compromis acest plan. Dinu s-a ales cu o ușoară anchiloză a indexului și a inelarului de la mâna stângă, pentru corectarea căreia ar fi fost nevoie de voință și gimnastică îndelungată, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mizogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși, se pare, cea mai sigură virtute a mea. 13 martie Rătăcind pe străzi, am ajuns în dreptul fostului meu liceu. M-am uitat în curtea care, cu nisipul ei auriu, seamănă cu o plajă. Mi s-a făcut dor de mare. Fără să mă gândesc prea mult, am pătruns în curtea liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cunoscute. Îl văd o clipă pe G. Apoi pe Augusta. Pe mama, așa cum era, furioasă, când i-a cerut fratelui meu să mă lege de pat și să mă bată. Ceața care s-a lăsat pe munte când m-am rătăcit în viscol. Lupii care urlau undeva în depărtare. Mi-am amintit fericirea care m-a copleșit a doua zi când am fost salvat. Nici nu mi-a păsat de degerături. Totuși atunci s-a decis destinul meu. Dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri extreme intrau repede în desuetudine. Un oarecare interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o lungă călătorie prin lume. „Cine știe prin ce porturi rătăcește acum?” a râs Siminel gata să îmbrățișeze cu entuziasm această versiune, care le-ar fi dat posibilitatea să pălăvrăgească îndelung despre țările calde la care visa el, dar, după câteva momente de reflecție, Mopsul a decis: „Nu, nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din senin. Dar ce, parcă pot?” Nu l-am mai întrebat de ce-l deranja în acest caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare mult, cu marea ca o flacără și, totdeauna la amiază, dunele mă impresionau prin grandoarea lor sălbatecă. Adevărul e că m-au atras ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închisoare pe stradă care acum era cu totul pustie. Nu se vedea nici un trecător; când am vrut să-l întreb pe gardian cum se explica acest fapt, mi-am dat seama că și el dispăruse împreună cu fetița. Am început să rătăcesc printr-un oraș pustiu în care se părea că toți locuitorii muriseră sau plecaseră. Nici prin curțile caselor nu se vedea nimeni. Vântul trântea uneori câte o ușă, făcându-mă să tresar. Singurele ființe pe care le-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au zis rudele mirelui, am cheltuit prea mult cu pregătirile”. Pe bărbatul ei l-a urât și nu l-a iertat niciodată că o luase cu forța. Când a murit ( „Cum a murit?” „Păi cum să moară? Beat, s-a rătăcit și a nimerit în mlaștină”) a mulțumit toată noaptea lui Dumnezeu. În realitate, ar fi putut să-l salveze. Luându-se după el, și-a dat seama că risca să nimerească în mlaștină, dar l-a lăsat să-și urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în țărână și, cu cuțitul, i-a tăiat limba. După care ar fi făcut câțiva ani de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]