8,350 matches
-
de sunet. Pentru evitarea perturbării reciproce a emisiilor cu frecvențe purtătoare învecinate, repartizarea frecvențelor și a benzilor de frecvențe se stabilește prin acorduri internaționale în funcție de tipul de radiocomunicații, regiune a lumii, respectiv țară și stație de emisie. Prima demonstrație de radiodifuziune sonoră a avut loc în 1906, fiind efectuată de către inventatorul canadian Reginald Fessenden. Organizarea emisiunilor regulate de radiodifuziune sonoră datează din perioada anilor 1919 - 1920 (în special în SUA și URSS). În 1922 s-au realizat emisiuni radiofonice în Anglia
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
frecvențe se stabilește prin acorduri internaționale în funcție de tipul de radiocomunicații, regiune a lumii, respectiv țară și stație de emisie. Prima demonstrație de radiodifuziune sonoră a avut loc în 1906, fiind efectuată de către inventatorul canadian Reginald Fessenden. Organizarea emisiunilor regulate de radiodifuziune sonoră datează din perioada anilor 1919 - 1920 (în special în SUA și URSS). În 1922 s-au realizat emisiuni radiofonice în Anglia și Franța, în 1923 în Germania, iar în 1924 în Italia. În România primele emisiuni radiofonice au avut
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
emițător cu modulație în frecvență, în România având frecvența purtătoare mai mare cu 6,5 MHz decât a emițătorului de imagine, conform normelor de televiziune D și K. În principal, are caracteristici asemănătoare cu ale emițătoarelor modulate în frecvență pentru radiodifuziunea sonoră.
Emițător () [Corola-website/Science/308707_a_310036]
-
fost selectate după ediția Scrieri literare, I-III, de Radu Albala și Fischer, prefața de Paul Cornea, București; 1963; imagini de la Casa Memorială „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea și Biserica Lucaci din București; înregistrări audio din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune; înregistrări video din Arhiva Multimedia a Societății Române de Televiziune: documentar de Mihaela Macovei (1971), Aurel Felea (1982), Stanca Ciobanu-Fotino și Geo Tuică (1998); secvențe din piesa Anton Pann de Lucian Blaga, regia Cristian Munteanu (1982) și concertul de muzică
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară. În anii '70, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator. Cunoscut sub porecla de ""Nea Vanea"", Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat („Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina
Ioan Chirilă () [Corola-website/Science/308068_a_309397]
-
Radio, cu activitate permanentă. Din 1994 este dirijorul Corului SOUND, cu aceeași activitate neîntreruptă. Între 2011 și 2014 a preluat baghetă Corului Național de Cameră „Madrigal”. În februarie-mai 2000 a asigurat producțiile artistice ale Corului Academic al Societății Române de Radiodifuziune. Între anii 1996-1997 a activat că maestru corepetitor și director artistic la Corului Național de Cameră „Madrigal”. În perioada 1994-1996, a fost lector la clasa de ansamblu vocal a Facultății de Music-Hall, Universitatea Ecologică - București. Activează că regizor muzical la
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
-a aniversare” și Medalia „Una Vită Per La Arte” din partea Fundației „Madrigal - Marin Constantin”. Din 1989 participa, împreună cu dirijoarea Eugenia Văcărescu, la pregătirea artistică și organizarea tuturor manifestărilor Corului de Copii Radio: înregistrări speciale radio, concerte „a cappella” în Studiourile Radiodifuziunii Române, concerte ocazionale, concerte vocal-simfonice cu orchestrele Radiodifuziunii și ale altor instituții. O preocupare deosebită o acordă participării Corului de Copii Radio la peste 40 de manifestări internaționale: festivaluri, turnee artistice, turnee umanitare și proiecte de cooperare culturală în aproape
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
Arte” din partea Fundației „Madrigal - Marin Constantin”. Din 1989 participa, împreună cu dirijoarea Eugenia Văcărescu, la pregătirea artistică și organizarea tuturor manifestărilor Corului de Copii Radio: înregistrări speciale radio, concerte „a cappella” în Studiourile Radiodifuziunii Române, concerte ocazionale, concerte vocal-simfonice cu orchestrele Radiodifuziunii și ale altor instituții. O preocupare deosebită o acordă participării Corului de Copii Radio la peste 40 de manifestări internaționale: festivaluri, turnee artistice, turnee umanitare și proiecte de cooperare culturală în aproape toate țările Europei, SUA, Canada și Japonia. Activitatea
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
Recepționarea emisiunilor radiofonice pe tot teritoriul republicii a devenit posibilă abia în 1936, când tot la Tiraspol a fost construită noua stație de emisie: "M. Gorki". Pentru a contracara propaganda antiromânească, în 1937, Primăria Chișinău a cedat Societății Române de Radiodifuziune clădirea fostului Teatru Pușkin din strada Carol I pentru a deschide primul post de radio de la Chișinău. Lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Pușkin au început în iarna anului 1937. Emisiunile experimentale au început în primele zile din iunie 1939
TeleRadio Moldova () [Corola-website/Science/308193_a_309522]
-
Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, condus inițial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939 prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău. Radio Basarabia a fost primul studio regional al Societății Române de Radiodifuziune. Ocupația sovietică a Basarabiei din iunie 1940 a însemnat închiderea postului Radio Basarabia. Cea mai mare parte a materialelor de rezervă, personalul și arhiva au fost retrase la Huși, dar nu și emițătorul de 20 kw. Pe cei rămași acolo
TeleRadio Moldova () [Corola-website/Science/308193_a_309522]
-
televizate constituia 13 ore. După multiple variații, această cifră atinge în prezent 24 ore. Postul național "Radio Moldova" este o structură a Instituției Publice Naționale a Audiovizualului (IPNA) „Teleradio Moldova”, reprezentând instituția publică a audiovizualului. Departamentele și redacțiile din componența Radiodifuziunii realizează programe de actualitate, muzicale, culturale, pentru tineret și copii, internaționale. Radio Moldova Internațional este o subdiviziune a Radiodifuziunii Naționale, care produce și difuzează via Internet programe în limbile română și rusă, engleză, franceză, spaniolă. Radio Moldova emite în benzi
TeleRadio Moldova () [Corola-website/Science/308193_a_309522]
-
o structură a Instituției Publice Naționale a Audiovizualului (IPNA) „Teleradio Moldova”, reprezentând instituția publică a audiovizualului. Departamentele și redacțiile din componența Radiodifuziunii realizează programe de actualitate, muzicale, culturale, pentru tineret și copii, internaționale. Radio Moldova Internațional este o subdiviziune a Radiodifuziunii Naționale, care produce și difuzează via Internet programe în limbile română și rusă, engleză, franceză, spaniolă. Radio Moldova emite în benzi de unde medii și FM. Programele 1 Radio Moldova și Radio Moldova Internațional pot fi audiate și pe Internet, pe
TeleRadio Moldova () [Corola-website/Science/308193_a_309522]
-
până în 1972, când s-a angajat în Televiziunea Română. Ulterior, a fost transferată la Radio, pentru ca după 1989 să revină în televiziunea publică. A fost director de programe la Radio Total (1993), realizator, redactor-șef la Redacția Tineret, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), 1990 - 1993, director la Canalul Radio România Tineret al SRR (1994-1998), director interimar al canalului TVR 2 (1 oct. 2002 - 30 iun. 2004). Până la 3 decembrie 2005, a fost director executiv al Centrului Național Media, care include, printre altele
Jeana Gheorghiu () [Corola-website/Science/307550_a_308879]
-
a XIX-a s-a desfășurat în perioada 30 august - 26 septembrie 2009 sub înaltul patronaj al Președintelui României, fiind organizată de Guvernul României prin Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Coproducători au fost Primăria Municipiului București, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune și Institutul Cultural Român, iar director artistic Ioan Holender. Programul „lung și dens” a fost structurat în șapte secțiuni: „Creația contemporană românească”, „Enescu și contemporanii săi”, „Concertele de la miezul nopții”, „Teme clasice în interpretări moderne”, „Opera
Festivalul „George Enescu” () [Corola-website/Science/306638_a_307967]
-
Mass-media din Republica Moldova s-a dezvoltat, în principal, în perioada post-sovietică. Imediat după declararea independenței, piața de media din Moldova era practic inexistentă. Presa moldovenească era constituită din televiziunea națională (moștenită de la URSS), cele două canale ale societății naționale de radiodifuziune, precum și câteva ziare. Fosta televiziune sovietică, cu sediul la Moscova, a continuat să transmită în Moldova, exclusiv în limba rusă. Concomitent, televiziunea de stat din România (Televiziunea Română) a început să-și transmită programele de la București, ulterior emisia acestei televiziuni a
Mass-media în Republica Moldova () [Corola-website/Science/306696_a_308025]
-
încă din decembrie 1989 corespondențe pentru TVR, a reușit să emită primele programe proprii din 3 ianuarie 1990. În decembrie 1994 Societățile de Radio și Televiziune se separă, moment din care apar Radio Cluj, studio teritorial al Societății Române de Radiodifuziune, și TVR Cluj, studio teritorial al Societății Române de Televiziune. TVR Cluj își difuzează programele pe frecvențele proprii (terestra și de satelit), precum și pe canalul TVR 3, în principal în limba română, dar și în limbi ale minorităților, cea mai
TVR Cluj () [Corola-website/Science/306847_a_308176]
-
Auto", au apărut abia în anul 1921 când 15 mașini de presă au fost rezervate pentru reporterii locali și străini. La câteva zile după încheierea acelei ediții a Turului Franței au apărut primele benzi magnetice cu imagini din competiție. Prima radiodifuziune a cursei a fost realizată în anul 1929, când Jean Antoine și Alex Virot reprezentanți ai ziarului "L'Intransigeant" au transmis pentru Radio Cité, utilizând linii telefonice. În 1932, tot ei au difuzat sunetul ambiental din momentul trecerii cicliștilor pe
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
comuna Sânmihaiu de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud) este un scriitor, poet și publicist român, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România, doctor în filologie. În prezent lucrează ca realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul Teritorial de Radio Târgu Mureș. Se naște în ziua de 9 decembrie 1949, în satul Zoreni, comuna Sânmihai de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud, din părinți țărani, Lazăr și Maria (n. Bența). După absolvirea Facultății de Litere, specialitatea română-italiană, a Universității
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
Radioteleviziunii Române, secretar literar la Teatrul Național din Tg. Mureș, lector la Universitatea de Artă Teatrală din Tg. Mureș și la Facultatea de Jurnalism a Universității „Dimitrie Cantemir”, consilier al Direcției pentru Cultură Mureș. Este senior-editor la Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul Regional de Radio Tg. Mureș, colaborator permanent la Radio România Cultural și Radio România Internațional, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor al revistei „Târnava”, secretar al Despărțământului Central Mureș al Astrei, președintele Fundației
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
secretar al Comitetului Raional Stalin-București (1956) și va deveni din 25 iunie 1960 membru al CC al PCR (până în 1989), încredințându-i-se totodată funcții importante, precum: prim-secretar al Comitetului Regional Iași (1962), președinte al Comitetului de Stat de Radiodifuziune și Televiziune (1966-1968). În 29 iulie 1971 a fost numit în funcția de prim-adjunct al ministrului învățământului (1971-1974), ambasador în Iugoslavia (1974-1978), viceprim-ministru în Guvernul Manea Mănescu (2) (7 martie 1978-1 februarie 1979), prim-secretar al Comitetului PCR Prahova
Virgil Cazacu () [Corola-website/Science/308336_a_309665]
-
colaborat cu numeroase ansambluri artistice din țară: BALADELE DELTEI din Tulcea, CHINDIA din Târgoviște, Plaiuri Dobrogene din Constanța, Cununa Carpaților din București, Mugurelul - București, Datina - Botoșani susținând concerte pe cele mai mari scene ale țării: Sala Palatului din București, Sala Radiodifuziunii Române, Sala Polivalentă, sala Casei de Cultură MAI, Sala Sporturilor Brașov, Teatrul de Vara 23 August București, Arenele Romane, Casa de Cultură Tulcea. În concertele susținute a fost acompaniat de cei mai renumiți dirijori precum: Radu Voinescu, Traian Târcolea, Mihai
Constantin Badea () [Corola-website/Science/307416_a_308745]
-
trebuia să stabilească graficul evacuării teritoriului cedat. Corpul 6 a părăsit Clujul și s-a repliat în zona Brașov. În timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, generalul Dragalina cu trupele sale a restabilit ordinea în oraș și a ocupat stația de radiodifuziune de la Bod. Corpul 6 a fost ulterior dislocat în Banat. După începerea ostilităților în iunie 1941, Corpul 6 a fost ținut în rezervă în țară, fiind trimis pe front abia în octombrie. Astfel a luat parte la faza finală a
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu. Comitetul Național pentru o Europă Liberă (National Committee for a Free Europe) a fost înființat de guvernul Statelor Unite la 15 martie 1949, la New York. Radio Free Europe a fost ramura responsabilă cu radiodifuziunea în numele acestei organizații. Sediul principal a fost stabilit la München. Prima transmisiune pe unde scurte a avut loc la 4 iulie 1950, către Cehoslovacia. Organizația a fost ajutată financiar de Congresul Statelor Unite, iar până în 1972 fondurile pentru finanțarea RFE au
Radio Europa Liberă () [Corola-website/Science/303010_a_304339]
-
implica zilnic în activitatea redacțională a secției centrale de știri. Fondurile alocate prin intermediul CIA au fost aduse la cunoștința opiniei publice abia în 1971, când organizația a fost mutată în statul Delaware, sub forma unei instituții non-profit, subordonată Oficiului pentru Radiodifuziunea peste Hotare ("Bureau for International Broadcasting", abreviat "BIB"), for tutelar similar instituției USIA, căreia îi era subordonat postul de radio Vocea Americii (VoA). Controlul asupra bugetului pentru RFG a fost preluat direct de Congresul Statelor Unite. În 1976, a fuzionat cu
Radio Europa Liberă () [Corola-website/Science/303010_a_304339]
-
a început o emisiune în Kosovo. În anul 2002 Radio Free Afghanistan și-a reluat emisiunile și s-a unit cu Radio Farda. Începând din 1994 sarcinile de coordonare ale forului tutelar BIB au fost preluate de Comitetul Guvernatorilor de Radiodifuziune Broadcasting Board of Governors. Multimedia
Radio Europa Liberă () [Corola-website/Science/303010_a_304339]