8,006 matches
-
manuscrisul romanului Doctor Jivago de Boris Pasternak a fost refuzat de publicația literară Novîi Mir). Dar Kremlinul s-a speriat de aparenta relaxare culturală: În trei ani de la al XX-lea Congres al Partidului, Hrușciov ținea discursuri agresive În apărarea realismului socialist din artă, amenințându-i pe opozanți cu consecințe grave În cazul În care ar fi continuat să-l denigreze, chiar și retrospectiv. Concomitent, În 1959, autoritățile i-au pus la punct pe preoții ortodocși și pe baptiști - o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sub pseudonimele Avram Tertz și Nikolai Arjak, ei scoseseră clandestin din țară diferite lucrări de ficțiune, cu intenția de a le publica În Occident. Lui Tertz-Siniavski Îi apăruse În străinătate un scurt eseu critic despre literatura sovietică modernă, intitulat Despre realismul socialist. În februarie 1966, cei doi au fost judecați. Cum nici o lege sovietică nu interzicea publicarea de lucrări peste hotare, autoritățile au susținut că Însuși conținutul cărților era dovada activității antisovietice. Cei doi au fost găsiți vinovați și condamnați la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
influenți s-au inspirat din Martin Heidegger pentru a elabora o critică a subiectului și a „de-construi”, cum Începuse să se spună, subiectul uman al cunoașterii și materia sa textuală. Pentru specialiștii În Heidegger sau Carl Schmitt (al cărui realism istoric atrăgea atenția cercetătorilor În domeniul relațiilor internaționale), interesul acesta era cel puțin ciudat. La urma urmei, ambii erau identificați cu nazismul - Heidegger În mod explicit, fiindcă acceptase o catedră sub regimul național-socialist. Însă noua tendință de a critica optimismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
state membre ale Comunității Europene, Acordul Schengen Întărea ferm granițele externe care Îi separau pe semnatari de cei din afară. Pentru europenii civilizați nu mai existau granițe - doar pentru „barbarii” ținuți cu vigilență afară 28. XVIItc "XVII" Noul realismtc "Noul realism" Societatea nu există. Există indivizi, bărbați sau femei, și există familii. Margaret Thatcher Francezii Încep să Înțeleagă că afacerile sunt cele care aduc bogăție, determină nivelul de trai și ne stabilesc poziția În clasamentele mondiale. François Mitterrand La sfârșitul experimentului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice convenționale și propulsând probleme inedite În centrul dezbaterii publice. De ambele părți ale Cortinei de Fier, discuția politică se Îndepărta decisiv de vechile reflexe mentale și, cu o viteză neașteptată, Își forma altele. Cu calități și defecte, un nou realism se năștea. Prima victimă a schimbării de mentalitate a fost consensul În care se complăcuse statul postbelic, Împreună cu economia neo-keynesiană care Îi furniza fortificațiile intelectuale. La sfârșitul anilor ’70, statul asistențial european Începuse să resimtă prețul propriului succes. Generația baby-boom
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le instalase la granițe, În 1983 Uniunea Sovietică exista de mai mult timp decât majoritatea cetățenilor săi și părea de nezdruncinat. Opoziția intelectuală din Europa Centrală nu a avut un impact imediat. Acest lucru n-a surprins pe nimeni: noul realism al disidenților din epoca anilor ’70 includea nu numai o Înțelegere corectă a eșecului socialismului, ci și o evaluare lucidă a realităților puterii. În plus, poporului nu i se putea cere imposibilul: În Eseu despre bravură, scriitorul cehoslovac Ludvík Vaculík
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei Centrale - predicând cu nerușinare, ca să spunem așa -, Havel și ceilalți disidenți construiau un fel de spațiu public „virtual” În locul celui distrus de comunism. Un lucru despre care intelectualii disidenți nu vorbeau foarte mult era economia. Iar asta tot din realism. Încă de pe vremea lui Stalin, creșterea economică - mai exact, industrială - constituise atât țelul socialismului, cât și principalul său criteriu de evaluare a succesului. După cum am văzut În capitolul XIII, mecanismele economice erau principala preocupare a unei generații anterioare de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economice, chiar locale și cu impact precis, puteau avea ramificații politice imediate. Ordinea economică a socialismului nu era de sine stătătoare; era integrată regimului politic. Nu Întâmplător statele-satelit est-europene erau toate conduse de bătrâni oportuniști conservatori. În noua eră a realismului, Edward Gierek la Varșovia (n. 1913), Gustáv Husák la Praga (n. 1913), Erich Honecker la Berlin (n. 1912), János Kádár la Budapesta (n. 1912) și Todor Jivkov la Sofia (n. 1911) - ca să nu mai vorbim de Enver Hoxha la Tirana
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja planuri pentru crearea unui sector de afaceri privat autonom, independent de planificarea centralizată - cu alte cuvinte, o piață. Această propunere a fost, alături de altele, intens dezbătută de polonezii „neoficiali” și discutată de mulți peste hotare. Dar principiile călăuzitoare ale „realismului” politic și obiectivele „autolimitării” decise În anii 1980-1981 au rămas În vigoare: confruntarea și violența, care puteau cădea În mâinile nucleului dur al partidului, au fost evitate În mod deliberat și cu succes. Una erau conversațiile, cu totul alta „aventurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plăsmuire a imaginației doctrinare). Trecuseră vremurile când o revoluție teoretică (sau retorică) era indispensabilă. De exemplu, privatizarea de la Începutul anilor ’80 a fost controversată, provocând discuții aprinse despre sfera și legitimitatea sectorului de stat: au fost puse sub semnul Întrebării realismul obiectivelor social-democrate și legitimitatea morală a dorinței de profit În cazul prestării de servicii publice. În 2004, privatizarea nu mai era Însă decât o afacere strict pragmatică. În Europa de Est, ea reprezenta o condiție necesară pentru intrarea În UE: Bruxelles-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capacitatea sa, puțin obișnuită, de a stăpâni cu mână fermă registre eterogene ca apartenență, într-o structură de orientare centrifugă, care funcțional rămâne coerentă, fiindcă servește o teoremă unică. C. își compune povestirile în mai multe registre distincte. Unul este realismul de tip behaviorist, înregistrând atitudini, gesturi, dicții și repertorii lexicale, cu meticulozitate de contabil și cu acuratețe de magnetofon HF. La antipod, un altul reunește o serie de Basme de azi, aclimatizând stereotipiile folclorice în decorul citadin contemporan, nu fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
forța verdictului său, laolaltă cu anvergura socială a demersului: „Actualizarea criticii înseamnă impunerea unui program, a unei acțiuni de dirijare a conștiinței publicului, de conștientizare a zonelor de urgență, nu tematică, ci ontică. Critica literară trebuie să militeze și pentru realism, și pentru o literatură angajată, definind termenii de realism și angajare”. Dar, în același timp, „moralistul, psihologul, filosoful, criticul și sociologul trebuie să se întâlnească în aceeași persoană cu scriitorul. Critica fără talentul scrisului nu are șansa să determine modificări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
Actualizarea criticii înseamnă impunerea unui program, a unei acțiuni de dirijare a conștiinței publicului, de conștientizare a zonelor de urgență, nu tematică, ci ontică. Critica literară trebuie să militeze și pentru realism, și pentru o literatură angajată, definind termenii de realism și angajare”. Dar, în același timp, „moralistul, psihologul, filosoful, criticul și sociologul trebuie să se întâlnească în aceeași persoană cu scriitorul. Critica fără talentul scrisului nu are șansa să determine modificări în conștiințe, modificându-și ea însăși conștiința.” E limpede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
Ernst Robert Curtius Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter (Literatura europeană și evul mediu latin - 1948), care urmărește eu o erudiție uimitoare locurile comune existente în întreaga tradiție apuseană, și cartea lui Erich Auerbach, Mimesis (1946), care reprezintă o istorie a realismului de la Homer la Joyce, bazată pe analiza stilistică plină de sensibilitate a anumitor pasaje individuale *13, constituie realizări erudite care ignoră naționalismele incarnate și dovedesc în mod convingător unitatea civilizației apusene, vitalitatea moștenirii antichității clasice și a creștinismului medieval. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
majoritatea genurilor noastre .au fost considerabil modificate și îmbogățite în timpul evului mediu. Chiar și istoria metricii, deși strâns legată de diferitele sisteme lingvistice, este internațională. Mai mult, marile mișcări și stiluri literare ale Europei moderne (Renașterea, barocul, neoclasicismul, romantismul, (e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
legate-n piele de Cordova, Și pe pian: Charles Baudelaire și-alături Villiers de l'Isle Adam... Ion Minulescu, Într-un bazar sentimental Cuprins Prefață (Ioana VLASIU) / 13 Cuvânt înainte / 17 Argument / 19 Capitolul I. I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism / 37 I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul II. II.1. Gustave Moreau / 57 II.2. Pierre Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care au avut-o cu autorul. Argument În articolul său, "Asupra picturei moderne, mai ales în Germania și Anglia" publicat în Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, nr. 1 și 2, Ianuarie-Februarie 1898, Ștefan Popescu concluziona că "realismul nu mai corespunde cu aspirațiile omului modern". Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atât, dificultatea a constat în a demonstra că nu este vorba de o formă goală, o formă fără fond, ci de existența unui conținut bogat și unic, definitoriu pentru evoluția artelor plastice românești. Capitolul I I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism Ce reprezintă simbolismul în arta plastică? Nu putem decât să facem apel la un câmp de semnificație pentru un termen care poate exploda oricând într-o polisemie derutantă. Hans H. Hofstätter definește simbolismul ca pe o atitudine mentală a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea de detalii conduce la un efect opus contractului mimetic al realismului, crede Francine-Claire Legrand. Dar acumularea excesivă de detalii generează tocmai efectul opus realismului. Imaginea devine o oglindă, mult mai important că prima cea vizibilă, cea iluzorie este ascunsă. Dar este prima prin care se ajunge la realitatea celei de-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea de detalii conduce la un efect opus contractului mimetic al realismului, crede Francine-Claire Legrand. Dar acumularea excesivă de detalii generează tocmai efectul opus realismului. Imaginea devine o oglindă, mult mai important că prima cea vizibilă, cea iluzorie este ascunsă. Dar este prima prin care se ajunge la realitatea celei de-a doua"7. Din acest punct de vedere, simbolismul reprezintă o depășire a realismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realismului. Imaginea devine o oglindă, mult mai important că prima cea vizibilă, cea iluzorie este ascunsă. Dar este prima prin care se ajunge la realitatea celei de-a doua"7. Din acest punct de vedere, simbolismul reprezintă o depășire a realismului infuzat cu elemente care-l deschid către o dimensiune transcendentă. Refuzul a ceea ce simboliștii numesc "artiști fotografici" precum Bouguereau, Meissonier, Gerveux etc., "Zola ai picturii" (Zolas of painting)8, nu exclude câtuși de puțin utilizarea strategiilor picturii realiste în detrimentul realismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realismului infuzat cu elemente care-l deschid către o dimensiune transcendentă. Refuzul a ceea ce simboliștii numesc "artiști fotografici" precum Bouguereau, Meissonier, Gerveux etc., "Zola ai picturii" (Zolas of painting)8, nu exclude câtuși de puțin utilizarea strategiilor picturii realiste în detrimentul realismului. Jean Moréas, în manifestul simbolist din 1886, publicat în Le Figaro littéraire, consideră ca trăsătură esențială a simbolismului exprimarea unei idei indirect, prin configurarea unui nou context interpretativ, care nu mai face apel doar la raționament, ci și la un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul sau cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]