10,353 matches
-
în stare să închid un ochi. Toate nopțile alea mi le-am petrecut luptându-mă cu bărbații respectivi. Sau turtindu-mi nasul în zid într-o încercare infructuoasă de a scăpa de ei. Aproape că nici nu mai puteam să respir, așa de tare mă presau în spate penisurile lor în erecție. Mi-era teamă că dacă expiram, deci îmi mișcam spatele - într-o mișcare complet involuntară, țineți cont - cu o zecime de milimetru mai aproape de organul lor fierbinte, gestul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știa dacă să mă creadă sau nu, dar era limpede că mă bănuia de ce era mai rău. Eu am închis ușa după mine, iar mama a rămas în picioare, deschizând și închizând gura ca un pește care se luptă să respire. Nu cred c-a sesizat când tata a tras-o de cămașa de noapte și i-a șoptit: —Cine e Adam? Capitolul douăzeci și patrutc "Capitolul douăzeci și patru" M-am dus la culcare și am avut dreptate. N-am dormit nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu mine. Nu e nevoie de toate smecheriile astea ca să te protejezi. Putem să rezolvăm problema asta și putem să avem o căsnicie așa cum trebuie. Am terminat de vorbit. Eram extenuată. A urmat o pauză. Eu abia dacă îndrăzneam să respir. James a tăcut privind în podea. Totul depindea de chestia asta. —Claire, a zis el într-un sfârșit. — Da, am spus încordată și îngrozită. Nu știu ce fel de rahat psiho-filozofic îmi tot îndrugi tu acolo, dar să știi că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zâmbitoare, și am știut că nu auzisem deloc greșit. Am simțit cum, în mine, înflorește speranța, un sentiment așa de minunat, că am crezut c-o să explodez de fericire. —Ce vrei să spui? l-am întrebat. Abia mai reușeam să respir. A trebuit să mă așez jos. —Ăăăă, mă, ăăă, mă mut la Londra, mi-a răspuns el încet. Apoi s-a așezat lângă mine pe pat. Se străduia să pară serios, dar zâmbetul îi tot izbucnea pe buze. Da? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la scările late pe care urcam Învăluiți În fum de țigară și-un profund aer de singurătate laterală pentru a ajunge În sala de clasă unde se ținea cenaclul și se desfăceau În două ore solitudinea, cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm, sardonic, cu voluptate, ironie, vervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu privirea imobilă), În literatură a rămas o preocupare constantă și cu greutate (aici echilibrul Între comerț și artă pare Încă asigurat). Literatura a schimbat mijlocul de locomoție sau hainele povestirii nu se mai poartă coif de fier , dar Înăuntru respiră o vietate (ceea ce nu se poate spune despre cinematografie, În interiorul căreia nu mai respiră nimic. Haina modernă, din aluminiu, acoperă un gol. Și nu-i omul invizibil). Scrisul a găsit cadențe noi. Iar transa este indusă prin tempo, a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
echilibrul Între comerț și artă pare Încă asigurat). Literatura a schimbat mijlocul de locomoție sau hainele povestirii nu se mai poartă coif de fier , dar Înăuntru respiră o vietate (ceea ce nu se poate spune despre cinematografie, În interiorul căreia nu mai respiră nimic. Haina modernă, din aluminiu, acoperă un gol. Și nu-i omul invizibil). Scrisul a găsit cadențe noi. Iar transa este indusă prin tempo, a se asculta, nu la masă, dansurile woodoo. Marea proză e-n pas cu moda. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuie În opera lui Pintilie, poate fiindcă pare atît de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva, nu vibrează nimic În film, cum de altfel nici În carte, de vină e fidelitatea față de capodoperă, toți Înțelegem că respirăm Într-un univers de baracă, cu pocnitori de carbid, dar pînă și aici se mai plînge de-adevăratelea, se mai Întinde-o rufă, un sentiment , scena de la masă e reușită, bine că asta măcar n-a fost ratată, masa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
focul. Și-ar mai fi și ceva exterior care-l dezavantajează pe Burt: În ambele producții are ca parteneră o mare actriță (Hepburn În ploaie și Simmons În foc). Cu două excepții, În toate scenele unde Lancaster apare lîngă Jean respiri ușurat cînd după replica lui intră sora Sharon Falconer (Simmons), cu un joc de o naturalețe uimitoare. Dar, indiferent de iritarea pe care ți-o provoacă dantura lui Elmer pe care și-o va expune chiar și la bătrînețe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Balet, Medicină, Drept, Actorie, Impresariat, născută În Japonia, bust, căsătorie mixtă, chirurgie estetică, arsuri la nivelul feței, luxații, iată cîteva solide argumente ce justifică afirmația potrivit căreia Victoria aparține elitei oamenilor de cultură. Cum este și Loredana Groza, din care respiră prin toți porii ideea de transculturalitate și care a Înregistrat o apariție fulgurantă de spectatoare la concertul lui Petrucciani din noiembrie trecut. Fulgurantă dar spectaculară, Într-o blană albă deasă ca un nor, fardată În straturi succesive de alb pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
azvîrlire-n el, muzica apelor străbătute de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin magie curată swing de o puritate cristalină, printre atacuri Jarrett alternînd cu armonii revărsate cu impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune, abia respirînd, cu ochii cît cepele, captivi În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam osteogeneza imperfectă, boală extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
revoltă, scandalizat, „unde s-a mai pomenit ca o lume Întreagă să fie mințită de televiziune?” Cum unde, În decembrie ’89. Deducem că Nicodim n-are televizor (de mirare cîți oameni de presă au pierdut deodată acest aparat electric de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mai multe săptămîni prin reviste Încercînd să lămurească lumea „că a slujit utopia și a avut revelații”, nu știe de ce Îl somează unii să-și facă mea culpa, tocmai acum, „cînd ne-am eliberat și noi de utopie și respirăm fără masca aceea de gaz”. Uite, săracul, cum stătea cu masca de gaze pe figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă mine, În fiecare zi, gnomii, gros-planurile cu indivizi grosolani, groapa-n care respiram, grinda, grijania și biserica, În epoca de gheață, să ne mai punem o haină pe noi, În morții mă-sii, c-așa a și murit, cu paltonul pe el, galoșii pe care am refuzat să-i port, radioul cu galenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot timpul cît a staționat garnitura la Budapesta, două ore, n-am vrut să cobor să văd măcar o stradă, nu mai vroiam decît să rămîn În Belgia. Am țîșnit afară, eliberat, cutia s-a Închis ermetic la loc, am respirat aerul nopții străine, vasăzică asta era, o măsură de precauție, dacă nu te speli pe mîini rămîi să putrezești de viu În cabina de fier de toaletă. Malines (Mechelen). Fosta capitală a Țărilor de Jos. Vestita catedrală Saint Rombaut. Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care viețuiește o societate tehnologică, „Înregimentată”, ceea ce nu e bine. Personajele sînt multe, dar expresiv conturate. Regulienii reprezintă cea mai rezistentă formă de viață imaginabilă (supraviețuiesc unui atentat cu bombă asupra rachetei lor). Tau-cetienii au un metabolism rapid și respiră iod și clor. Tinescu e director și șeful lui Roald Vincent (de la BRC) care se ocupă cu supravegherea comerțului de sonate și cvartete de coarde de pe Viridis și are o iubită, Patricia. Indivizii de pe Stellaris vor să ia locul Pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de oxigen cu un glonț de materie condensată, și e condamnat la psihoterapie. Apare și Scarlatti, biolog, cel care voia să-l omoare pe Anovel, și aflăm că membrii societății de tip Dobu sînt suspicioși. Individul reflexiv cu opt brațe respiră fluor cu multă plăcere, de unde rezultă că regulienii sînt superiori pămîntenilor pe plan fizic și intelectual. Dar, pe toate tunetele din galaxie, Anovel e un kenekito-madual! Iar Patricia, membră a Ligii „Stelele pentru Om”. E xenofobă pentru că i-au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Ieri m-am rătăcit în catacombele inimii mele, fără lumină, flămândă, uscată de sete, cu buzele arse de chin, până târziu spre apus, când ultimele săgeți ale soarelui muribund au atins legământul. Trezit, sufletul respira ușurat, scuturându-se de zdrențele incertitudinilor. O clipă mi-a fost deajuns, să reînnod firul zilei și să recuperez timpul pierdut. Ce minuni poate face o frântură din Iubire!
Prin catacombe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83273_a_84598]
-
Meeks scoase cuțitul, sări și Începu să Împungă cu lama la Întîmplare: În ceafă, În față... tipul țipa și trăgea, gloanțele ricoșau puternic... Meeks Îi tăie beregata, se tîrÎ spre ușă, o Închise cu vîrful pantofului, Își luă pistoalele și respiră pur și simplu. Incendiul se răspîndea: cadavre care se prăjeau, brazi cuprinși de flăcări. Ușa din față era singura lui scăpare. CÎți indivizi mai așteaptă oare cu degetul pe trăgaci? Împușcături. Din curte: gloanțe de mare calibru, care rupeau hălci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sergentul Peters și fruntașul Wasnicki și simte cum cadavrele acestora se zgîlțîie sub rafalele japonezilor. Mușcă brațul lui Wasnicki și pur și simplu Îi rupe cu dinții cureaua de la ceas. Așteaptă amurgul, suspinînd, acoperit de cadavre, abia mai reușind să respire. A urmat goana cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță și acoperit cu plasă de camuflaj. Japonezi morți În hamacuri: cadavre Înverzite, descărnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira greu - Îi intra În plămîni. Ca o baliză de semnalizare, niște aburi scoase la iveală o saună din spate. Își croi drum pînă la ușă. Prin ceață: Spade Cooley gol, Între trei fete goale. Chicoteli, brațe și picioare Încolăcite - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mă... — Te cred. Dar tu mă crezi c-o să te omor dacă mi-l sperii și spală putina? — Lăudat fie Iisus! Te cred. Bud păși din nou prin fum. Chinezoii erau tot În lumea viselor, iar tataie abia dacă mai respira. *** Despre Perkins, de la Cazier: Nici o condamnare În California, curat și după eliberarea condiționată din Alabama - făcuse pîrnaie În perioada 1944-1946 pentru sodomie asupra animalelor. Muzicant itinerant, nu i se cunoaște nici o adresă stabilă. S-a confirmat că printre cunoscuții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Preston Exley un țap ispășitor În care crede, mai presus de Loren Atherton. Și cred că omul Îmi datorează acum prea mult ca să-mi poată face rău“. Jack Începu să se pipăie. I se părea că a Încetat să respire. O respirație tensionată În spatele său. Privi spre Exley și White, aflați În prag, apropiați unul de altul și Încremeniți. CAPITOLUL 72 Acum toate liniile se intersectau și erau marcate definitiv, În cerneală. Mutilări cu cerneală roșie. O călimară din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el atunci. Exley, „trenul drăguț“ era de fapt trenul cu deținuți. Cohen a spus că În el sînt tipii care i-au atacat În Închisoare. Ed reflectă și pricepu. — DU-TE ȘI SUNĂ! Tomberon alergă afară. Ed se ridică și respiră haosul din jur: polițiști, cioburi de sticlă. O ambulanță intrase cu spatele prin vitrina spartă și Încărca cadavre. Bud White striga ordine. O fetiță Într-o rochiță Împroșcată cu sînge mînca o gogoașă. Tomberon a venit Înapoi și mai Înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Șerifului și la Patrula de Autostradă și le cer să creeze o diversiune. White veni și Îi făcu cu ochiul lui Ed. Spuse: — Mulțumesc pentru imbold! Și apăsă cu talpa pe mutra lui Kikey T. pînă cînd acesta nu mai respiră. CAPITOLUL 75 O escortă alcătuită din motociclete Îi Întîmpină și Îi conduse În mare viteză pe autostrada Pomona. Jumătate din magistrală era pe piloni: puteai vedea șinele traseului California Central, cu un singur tren gonind spre nord, un mărfar, Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]