9,175 matches
-
susținerea. În momentul în care iese puișorul, ai un gol așa de mare, încât, dacă nu te iei în mână, ai, ai, ai... — Până la câte luni de sarcină ați cântat? — Cred că opt, dar eram la Filarmonică. Era ușor, puneam rochia până jos și nu se vedea. — La Verona, în acele Aide din 1972, nu v-ați speriat, ca Grace? Îmi plăcea la nebunie să fiu Amneris, să fiu frumoasă! Nu a fost ușor, însă. Cântă Radames aria lui, după care
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
La Verona, un an mai târziu, în 1973, ați cântat singura dată Laura din Gioconda... — Da, ce producție superbă! Vedeai toată Veneția! Cântam cu Luigi Roni, amândoi tineri, frumoși, înalți, mergeam către Palatul Dogilor și nu știu cum ia în picioare coada rochiei mele și ne ducem amândoi, de mână, de sus și până jos! Am cântat tot restul spectacolelor vânătă... Iar Carlo Bergonzi... Altul ca Tucker. Mic, umflat, picioarele în X, burtă, dar când cânta "Cielo e mar", parcă se însenina tot
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Sunt amuzante încercările noastre de identificare a fotografiilor care nu au alte date specificate pe ele. Rolul nu e greu de recunoscut. Carmen seamănă cu Carmen în cam toate pozele. "Asta-i de la Chicago. Nu, de la Liège, că aveți aceeași rochie. A, da, ai dreptate..." Câteodată însă, nu e atât de simplu și atunci trecem la un tip de investigație aproape polițienească. Comparăm cercei, machiaje, studiem fiecare detaliu din jur. Elisabetta din Maria Stuarda e roșcată, feroce, opulentă și la Nisa
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
întâmple tot felul de găselnițe în spatele tău. Asta nu face decât să distragă atenția oamenilor. Ați mai cântat în regia lui și Vedere de pe pod, opera lui Roberto Rossellini, la Monte Carlo. — Da. Era cu totul altceva. Eram cu niște rochii de-ale mele de mătase. Robert Dumé, cu care cântasem deja în Antoniu și Cleopatra, îmi era partener, alături de Garbis Boyagian. — Dirija Lawrence Foster. — Raf voia ca Dumé să fie blond, așa că l-a pus să-și vop sească părul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să zăresc ceva, sună telefonul. Era Luisa Petrov. "Viorica, te rog frumos, salvează un concert cu Hamlet la Musikverein!" "Luisa, nu mai știu partitura, sunt patru ani de când am cântat-o!" "Te rog, nu găsim pe nimeni, îți pregătim câte rochii vrei, îți trimit partitura, numai vino!" A fost infernal. Mă pune Dolfi în mașină, direcția Viena. Pe drum, arunc ochii ăatât cât vedeam) pe partitură. La început îmi mai aminteam câte ceva, apoi, Dumnezeu cu noi! Am ajuns direct la Musikverein
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
vino!" A fost infernal. Mă pune Dolfi în mașină, direcția Viena. Pe drum, arunc ochii ăatât cât vedeam) pe partitură. La început îmi mai aminteam câte ceva, apoi, Dumnezeu cu noi! Am ajuns direct la Musikverein, am tras pe mine o rochie superbă și i-am spus lui Giovaninetti: "Maestre, în capul meu este blank! Te rog să ai grijă de mine!" Eu pot să citesc foarte ușor o partitură, chiar și la prima vedere, problema erau cuvintele. Prima parte a mers
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult, mult de tot. Ei bine, află domnule, că au intrat în casă, poate douăzeci, sau mai mulți, și în fața mea, i-au sfâșiat rochia și au violat-o, în fața mea, domnule, realizezi grozăvia? După câtva timp, țipetele ei au încetat, iar când bestiile au plecat, am văzut doar o masă de carne plină de sânge." Și a izbucnit într-un plâns în hohote. Se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
transmis pe cale testamentară revistei Apostrof dreptul de publicare în țară a Autobiografiei (Straja dragonilor): în foileton în numerele revistei și, separat, în volum editat de „Biblioteca Apostrof“. Din nefericire, scriitorul a reușit să termine doar primele două capitole ale Autobiografiei: „Rochia de bal“ și „Convocat la director“. Aceste capitole au fost publicate de autor, mai întâi, în Caietul de literatură (coordonat de el însuși) al revistei „Dialog“ de la Dietzenbach (redactor responsabil: dr. Ion Solacolu): capitolul 2, „Convocat la director“, în numărul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
au fost publicate de autor, mai întâi, în Caietul de literatură (coordonat de el însuși) al revistei „Dialog“ de la Dietzenbach (redactor responsabil: dr. Ion Solacolu): capitolul 2, „Convocat la director“, în numărul cvadruplu 27-28-29-30 din mai 1992, iar capitolul 1, „Rochia de bal“, în numărul 31-32-33 -34 din decembrie 1992. Cele două capitole au fost apoi republicate, în foileton, în revista Apostrof, începând cu numărul 5/1993 și sfârșind cu numărul 5-6-7/1994. În toamna anului 1994, Straja dragonilor a apărut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
făcut intervenții și precizări pe dactilogramă; b) corecturile realizate de scriitor direct pe textul tipărit al capitolului 2 din Dialog (autorul n-a mai avut răgazul să revadă și, eventual, să corecteze și capitolul 1, căci revista Dialog ce conține „Rochia de bal“ i-a sosit abia în ultimele clipe de viață). Transcrierea textului s-a făcut în conformitate cu normele ortografice în vigoare; s-au păstrat totuși unele dintre opțiunile de scriere ale scriitorului. Am respectat, de asemenea, modul de punere în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ceruri“. Mulțumim, pe acesată cale, doamnelor Marta Petreu, Roxana Croitoru, Olga Murvai și domnului Mihai Sofronie pentru amabilitatea de a ne fi ajutat în clarificarea unor aspecte de natură istorică și toponimică din textul lui I. Negoițescu. JURNAL CAPITOLUL 1 Rochia de bal Am venit pe lume în ziua de 10 august 1921, la două ore după miezul nopții (n-am așteptat să se facă ziuă, cum s-ar fi cuvenit: graba, precipitarea, spontaneitatea care te împiedică să ți organizezi mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe poartă, cu întrebarea gâfâit stereotipă și perfect lămuritoare: „Ce mi-ai adus?“ Nu sosea niciodată cu mâna goală mătușa mea favorită de o viață Elenuța (1894-1979), cumnata mamei și cea mai bună prietenă a ei atunci (vara își făceau rochii identice, înflorate, stârnind pe stradă sau în localuri publice curiozitatea lumii), soția fratelui ei cel mare, Salustiu (1881-1926). Maior pornit pe strălucită carieră (s-a prăpădit tocmai când se pregătea să devină colonel), făcuse școala militară la austrieci, servise și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sezon la Cercul Militar (la Cercul Militar din Cluj, în incinta așa zisei „Redute“, unde avusese loc sub unguri procesul Memorandului, participasem și eu la baluri de copii, dansând cu Bombonica). Mama a trebuit prin urmare să-și comande două „rochii lungi“ la o vestită croitoreasă, care îi făcea probele acasă, încât puteam și eu să asist (cu ce entuziasm!) la ele. Balul, rochiile acestea mă surescitau la culme. Trăiam un vis aievea. Tot ce văzusem prin filme ajunsese acum la îndemâna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
eu la baluri de copii, dansând cu Bombonica). Mama a trebuit prin urmare să-și comande două „rochii lungi“ la o vestită croitoreasă, care îi făcea probele acasă, încât puteam și eu să asist (cu ce entuziasm!) la ele. Balul, rochiile acestea mă surescitau la culme. Trăiam un vis aievea. Tot ce văzusem prin filme ajunsese acum la îndemâna mea. Traviata și Bal mascat fără cortina care subliniază și demistifică iluzia, înlocuită cu imediata realitate, în centrul căreia se afla mama. În timpul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care subliniază și demistifică iluzia, înlocuită cu imediata realitate, în centrul căreia se afla mama. În timpul probelor, îmi dădeam mereu părerea, perfecționist cum nu se mai poate, fascinat că urmăresc modul în care, sub ochii mei, prind contur cele două rochii, una de voal roz, cu volanele la poale, alta simplă și dreaptă, de dantelă neagră. De la alegerea modelelor, în revistele de modă franțuzești, până la detaliile lucrării, începeam de la o zi la alta să mă comport în expert, ferm convins că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Povestea lui Moș Albu, Aventurile lui Enăcache Cocoloș, Moș Teacă, Micul lord, Cuore, Povestea unei coroane de oțel, dăruite de tata -, imaginația mea s-a aprins cu flăcări dezlănțuite, în acest joc de-a balul, oferit ca realitate palpabilă. O rochie de bal nu numai verosimilă, ci și veritabilă, pe care s-o pot mângâia, a cărei confecționare am supravegheat-o, al cărei destin real să-l pot urmări îndeaproape, iată jucăria cea mai de preț de care am dispus în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mângâia, a cărei confecționare am supravegheat-o, al cărei destin real să-l pot urmări îndeaproape, iată jucăria cea mai de preț de care am dispus în copilărie. Nu peste mult, aveam să îmbrac chiar eu, cu ocazia altor jocuri, rochii, imitând balurile, dar farmecul lor artificial n-a rezistat niciodată comparației cu vraja ce împrejmuia rochia roz și rochia de dantelă neagră. Cu prilejul celor două baluri, am vegheat de fiecare dată până în zori, când s-au întors acasă, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
iată jucăria cea mai de preț de care am dispus în copilărie. Nu peste mult, aveam să îmbrac chiar eu, cu ocazia altor jocuri, rochii, imitând balurile, dar farmecul lor artificial n-a rezistat niciodată comparației cu vraja ce împrejmuia rochia roz și rochia de dantelă neagră. Cu prilejul celor două baluri, am vegheat de fiecare dată până în zori, când s-au întors acasă, în trăsură - așa cum și plecaseră -, fericiții părtași la petrecerea „ceremonioasă“ (cu tombolă!). Sărind din pătuțul cu plasă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai de preț de care am dispus în copilărie. Nu peste mult, aveam să îmbrac chiar eu, cu ocazia altor jocuri, rochii, imitând balurile, dar farmecul lor artificial n-a rezistat niciodată comparației cu vraja ce împrejmuia rochia roz și rochia de dantelă neagră. Cu prilejul celor două baluri, am vegheat de fiecare dată până în zori, când s-au întors acasă, în trăsură - așa cum și plecaseră -, fericiții părtași la petrecerea „ceremonioasă“ (cu tombolă!). Sărind din pătuțul cu plasă în întâmpinarea lor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pătuțul cu plasă în întâmpinarea lor, primele cuvinte cu care m-am adresat mamei au sunat: „Ai fost cea mai elegantă? urmate de: „Ai fost cea mai dansată?“ Zile întregi am silit-o pe maică-mea să mi descrie celelalte rochii, cu care intrase în concurență, să-mi vorbească de cei care au invitat-o la dans (tata nefiind dansator, rămăsese cu desăvârșire în afara interesului meu). Rochia de dantelă neagră nu i-a purtat însă noroc. Am însoțit-o pe mama
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai dansată?“ Zile întregi am silit-o pe maică-mea să mi descrie celelalte rochii, cu care intrase în concurență, să-mi vorbească de cei care au invitat-o la dans (tata nefiind dansator, rămăsese cu desăvârșire în afara interesului meu). Rochia de dantelă neagră nu i-a purtat însă noroc. Am însoțit-o pe mama într-o lungă călătorie la Satu Mare, la nunta fratelui ei, Coriolan - tânăr medic acum și june prim (îl țin minte în costumul elegant, alb - inclusiv pantofii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din Oradea și Satu Mare, în urma arbitrajului de la Viena. La balul de a doua zi seara, la care a participat o mulțime de lume (între care zeci de perechi tinere), în toalete de gală - bărbații în frac -, sărmana mea mamă, în rochia de dantelă neagră și cu mâna în ghips, se strâmba mereu de durere și n-avea nici un chef de dans. Mai tare i-am plâns de milă când, ajutând-o să se îmbrace, m-am chinuit și eu alături de ea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe locatarii maturi din preajmă, mai cu seamă că „spectacolele“ aveau loc la ora siestei generale, încât a început curând să plouă cu reclamații la ai mei, pentru că eu eram „tartorul“ netrebniciilor, corupătorul celorlalți. Câtă chelfăneală n-am încasat pentru rochiile mamei (nu cele „de bal“ totuși) sustrase și folosite de îndrăcitul actor! Intrau și componentele didactice în repertoriul meu: episodul Mircea-Baiazid din Scrisoarea III de Eminescu, de pildă, pe care mă învățase cu răbdare maică mea să-l recit, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dus acasă, în pofida stăruinței și asigurărilor comandantului și a protestelor mele zgomotoase). În fiecare duminică dimineața, dacă nu apărea vreun program excepțional, eram cărați cu rândul la biserică (o bisericuță ortodoxă nouă, Sfântul Nicolae, în fața impozantului Liceu maghiar de fete ROCHIA DE BAL 113 Marianum, pe strada Regele Ferdinand) și ocupam balconul - de unde îl zăream pe respectabilul meu bunic, înalt, zvelt, în reverenda lui neagră, mătăsoasă, cu barba albă, îngrijită, căzându-i pe piept, citind în strană cu glas cântat și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
producerea de urmași, ceea ce nu a împiedicat, se pare, intensa viață socială a prolificei românce, prin viață socială înțelegându-se mai ales jocul de cărți. Godini, care nu agrea pokerul, a fost din păcate un om slab; acceptând, la sugestia ROCHIA DE BAL soției, abandonarea unora dintre copii rudelor, care i-au adoptat, nici de ceilalți, rămași în sânul familiei, n-a știut să se ocupe cu autoritatea necesară: mulți dintre ei au moștenit frivolitatea maternă. În afară de doi, o fată (Medeea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]