9,763 matches
-
răspundeau de desfășurarea vieții din sat, adică de învățător și de preot. Pe la sfârșitul lui iulie în acea vară, în timp ce treceam prin fața casei directorului școlii, în drum spre Priponeștii de Jos unde mergeam să-mi văd bunicii dinspre mamă, am salutat cu respectul cuvenit pe director și pe un frate al lui, colonel în armata română. În uniforma mea kaki, cu alura mea puternică de muncitor agricol în vacanță, am atras atenția colonelului, încât la întoarcere, când am repetat salutul, mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noapte am trecut din dormitor în dormitor și către orele 3-4 am surprins ceva mișcare în alb care a dispărut până la sosirea mea. Nu mi-aș fi adus aminte acest mic fapt, dacă prin anii șaizeci nu aș fi fost salutat de cineva pe când mă aflam la Mărășești în drum spre București. Nedumerit, întreb de unde mă cunoaște. Respectivul îmi reamintește de faptul că n-am lăsat să coboare „Milităria din pod” în 1941. La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
această dată n-am dat curs imediat ordinului primit ca altă dată și cu voită întârziere ajung să mă prezint maiorului Rednik care, la vederea mea, tună și fulgeră - apostrofându-mă - dezertor și trădător. Când a văzut că mă prezint salutând cu mâna stână agățată de centură, mă ironizează că, de când stau tot ascuns, de când sunt dezertor, am uitat să mai salut regulamentar. Răspund că în nici un caz nu pot fi dezertor și că ar fi de datoria dumisale să-și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Rednik care, la vederea mea, tună și fulgeră - apostrofându-mă - dezertor și trădător. Când a văzut că mă prezint salutând cu mâna stână agățată de centură, mă ironizează că, de când stau tot ascuns, de când sunt dezertor, am uitat să mai salut regulamentar. Răspund că în nici un caz nu pot fi dezertor și că ar fi de datoria dumisale să-și ceară scuze pentru învinuirile nefondate proferate la adresa mea... Imediat scot din buzunar actele ce dovedeau fără drept de tăgadă clasarea mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
modest sătuc, uitat de lume și de Dumnezeu! Copiii și părinții ne iubeau și ne stimau. Lumea acestui sat ne respecta și ne stimula în munca ce începusem. Copiii mergeau pe ulițele satului ordonat, fără certuri și-i învățasem să salute respectuos pe cei mai în vârstă. Unul din părinți chiar mi-a spus într-o bună zi: „Apoi, domnule învățător, dacă cutare ori cutare copil care erau spaima câinilor și a copiilor mai mici altădată și acum merg liniștiți și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
respectuos pe cei mai în vârstă. Unul din părinți chiar mi-a spus într-o bună zi: „Apoi, domnule învățător, dacă cutare ori cutare copil care erau spaima câinilor și a copiilor mai mici altădată și acum merg liniștiți și salută în dreapta și în stânga, înseamnă că s-a schimbat ceva în școală și în satul nostru!” Lumea satului vedea și aprecia munca noastră educativă. Ce bine am făcut că nu i am părăsit! În vară, avem musafiri din partea rudelor soției. Ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
partea mea și că mă va plăti, oricum! El nu! eu da! și astfel părăsesc încăperea spunându-i: „Mă așteptam să văd că mă felicitați colegial pentru calificare și când colo... la o asemenea atitudine chiar că nu mă așteptam”. Salut, plec la Consiliul Popular, la secretarul Alexandru Botezatu. Îi spun că am fost la București pentru Examenul de Stat, că l-am luat și... Secretarul Botezatu mă felicită călduros, omenește, întrebându-mă ce mă aduce la el. Îi spun totul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prezint la Securitate, aflată într-o clădire veche, exact unde se află actualul sediu al Poliției Bârlad. Spun ofițerului de la poartă cine sunt și că doresc să merg la comandant. Un scurt telefon și imediat intru în biroul comandantului. Îl salut aproape militărește spunându-i: „Să trăiți, tov. comandant, deocamdată mai sunt profesor și director la Școala nr.2 Bârlad, însă eu sunt get-beget criminal de război!” Comandantul râde copios de gluma mea și eu îi spun: „Dumneavoastră râdeți fiindcă nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cer repunerea în discuție a dosarului. Activista tace încurcată, eu îi spun că în termen de cel mult o lună voi fi pus în discuție, cu sau fără voia ei, fiindcă mă voi adresa C.C. al P.C.R. Plec imediat, doar salutând-o. Era într-o sâmbătă după-amiază. Luni, peste două zile, când revin la școală, colegul adjunct mă cheamă discret în birou și-mi spune că peste trei zile voi fi pus în discuție. Este nedumerit de graba manifestată de activista
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
târziu, a zis că „Și-a făcut-o cu mâna lui!” Nu și-o făcuse cu mâna lui, ci cu gura, adresând un salut creștinesc, românesc, așa cum se obișnuiește în popor și astăzi, când de la Paști până la Înălțare oamenii se salută cu „Hristos a înviat” în loc de „Bună ziua”. Cineva a „ciripit” la urechea stăpânirii aservite Moscovei și profesorul Luca n-a mai ajuns acasă, aniversându-și ziua numelui în temnița din care ulterior i-au venit acasă câteva obiecte personale și... numele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
satul meu natal, cu aceeași îndârjire și încrâncenare am pornit și am defrișat și desțelenit „ogorul școlii din Căuești” redând școlii și slujitorilor ei încrederea în forța muncii educative, în șlefuirea caracterelor umane! Adrian, un tânăr de pe strada mea, mă salută respectuos și se oprește rugându-mă să-i spun „cum era lumea în care am trăit”. Mi-a spus că are 28 de ani. M-am dus cu mulți ani în urmă, când și eu aveam aceeași vârstă, exact în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
văzut: "Uite, acesta are date despre noi". Asta a fost, în opinia mea, CADA. S. B.: Și gata, s-a încheiat mișcarea? M. M.: Ce-a democratizat? Ce-a făcut? A schimbat expresia "Să trăiți!" cu "Am onoarea să vă salut!" Du-te, domnule, ai onoarea să mă saluți? Ne simțim mai complecși că zicem: "Am onoarea să vă salut"!? S. B.: Să vedeți un efect al acestui Comitet. Asta a fost prin februarie-martie. Să vă povestesc ce s-a întâmplat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a fost, în opinia mea, CADA. S. B.: Și gata, s-a încheiat mișcarea? M. M.: Ce-a democratizat? Ce-a făcut? A schimbat expresia "Să trăiți!" cu "Am onoarea să vă salut!" Du-te, domnule, ai onoarea să mă saluți? Ne simțim mai complecși că zicem: "Am onoarea să vă salut"!? S. B.: Să vedeți un efect al acestui Comitet. Asta a fost prin februarie-martie. Să vă povestesc ce s-a întâmplat la noi în unitate. Se dădea la televizor
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a încheiat mișcarea? M. M.: Ce-a democratizat? Ce-a făcut? A schimbat expresia "Să trăiți!" cu "Am onoarea să vă salut!" Du-te, domnule, ai onoarea să mă saluți? Ne simțim mai complecși că zicem: "Am onoarea să vă salut"!? S. B.: Să vedeți un efect al acestui Comitet. Asta a fost prin februarie-martie. Să vă povestesc ce s-a întâmplat la noi în unitate. Se dădea la televizor un miting al unor militari care cereau tot felul de lucruri
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
colorat și foarte prietenos. Te poți așeza direct pe el ca să-ți încălzești oasele. În sfârșit... marea este limpede ca o apă de izvor, caldă și deocamdată liniștită. Pare un loc uitat de lume, deși lume există și aici. Ne salutăm unii cu alții, indiferent de ce nație suntem. Totul este străjuit de un lanț de munți, golași și stâncoși. Cred că este unul dintre cele mai frumoase locuri receptate de sufletul meu până acum. Este ora 21.00, stăm la una
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
premiul luat este minim sau că nu voi fi înnobilată cu nu știu ce ordin de către conducerea țării. Pe mine mă interesează doar să joc pentru plăcerea mea și a publicului care mă iubește. După spectacol, din nou, venind spre casă mă salutau necunoscuții spectatori care ieșeau bine dispuși de la teatru. Din nou am fost oprită și felicitată pentru ceea ce fac pe scenă. Parcă am fost răsplătită. Această bucurie nu o va avea vreodată diva Teatrului, D. D., care se bucură de toate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
roman în Forum a tunat: "Compania a 6-a, priviți cum arată acest "elev" (apelativul nostru de cătane), ca ultimul om de la marginea societății. 7 zile arest!". Zâmbind în sinea mea de comicul situației, am avut o reacție promptă și salutară: "Tovarășe maior, cum puteți să mă calificați drept ultimul om de la marginea societății, când tovarășii de la CC, analizându-mi dosarul, m-au numit asistent la o catedră de științe sociale?". Fața i s-a făcut din portocalie roșie și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dacă îmbarcați în autoturisme vom putea trece și mi-a răspuns "cu mașinile da, ca pietoni nu"! Am găsit o explicație pentru ziariști, ne-am întors la hotel, ne-am suit în mașini, am trecut pe lângă "organ" care ne-a salutat respectuos, eu gândind că a știut el Eugen Ionescu ce a știut când a dat Dâmbovița pe Sena! 1979 Chile lindo ! Trecuseră câțiva ani buni de la reîntoarcerea mea de la Berlin, mă achitasem conștiincios de sarcinile "multe și mărunte" ce-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
interferându-se blocuri militare, mari puteri și personaje celebre URSS, SUA, Cuba, Allende, Fidel Castro, Kissinger, Brejnev, Nixon... Mi-am concentrat atenția în primul rând asupra istoricului relațiilor bilaterale. Porneau de prin 1880, când Republica Chile, alături de alte țări latino-americane, saluta noul stat independent România. În octombrie 1911 se menționează un consulat chilian la București, iar în iulie 1921 un consulat românesc la Santiago. La 5 februarie 1925 cele două țări aveau să decidă stabilirea de relații diplomatice la nivel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
CONAF, Corporacion Nacional Forestal, organism de stat aparținând de Ministerul Agriculturii, având ca obiectiv principal implementarea politicii statului în domeniul forestier. Era un cunoscut profesor universitar, cu numeroase lucrări de specialitate, un om umblat prin lume și bine informat. A salutat decizia autorităților române de a trimite o delegație de specialiști în Chile și s-a arătat la curent cu realitățile din domeniu din România și cu încercările noastre de a colabora cu state din Africa pentru exploatarea fondurilor forestiere. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
etajul 4 al clădirii din Piața Victoriei. Pe culoar, în drum spre secretariat, dau nas în nas cu tovarășul ministru Ștefan Andrei, însoțit de șeful lui de cabinet, fostul meu director din anii '70 de la Direcția culturală, Marcel Ghibernea. Am salutat și l-am auzit pe tovarășul consilier șoptindu-i tovarășului ministru: "S-a întors Macovei". De întors, mă întorsesem, la încheierea misiunii, cum era și normal, dar de ce era întoarcerea mea atât de interesantă pentru ministru? Când am intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ținut-o la "purtător" pe toata durata deplasării. Având în vedere prezența noastră în perioada de "conflict", am fost gratulați cu multă atenție din partea gazdelor, iar negocierile și semnarea documentului au decurs în bune condiții. La începerea negocierilor am fost salutați de ministrul de externe, care a dorit să-și exprime satisfacția pentru poziția adoptată de "prietenii români" și să felicite autoritățile române pentru faptul că "emigrația originară din România este cea mai titrată, mai serioasă și mai muncitoare" emigrație din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Culturale ale României din străinătate. Între cele două războaie mondiale, prin intervenția Guvernului și în special prin demersurile lui Nicolae Iorga, au luat ființă Academia Română de la Roma și Institutul de la Veneția. Dacă Academia de la Roma a mai cunoscut o activitate salutară în perioada directoratului academicianului Alexandru Balaci, la Veneția, până în 1990, au fost "trase obloanele" la propriu și la figurat. În noile condiții create, se impunea ca și România să-și revizuiască strategia prezențelor ei culturale în exterior, făcând să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a făcut cu fastul necesar, respectiv un concert al Filarmonicii "George Enescu", o expoziție de grafică Marcel Chirnoaga și o recepție oferită de ambasada României. Prezența la Viena îmi permite și unele amintiri "picante": marele cântăreț Ludovic Spiess fusese salutat la sosire de Ion Holander, românul aflat de mai mulți ani la conducerea celebrei Opere, care i-a și pus la dispoziție o lojă pentru un spectacol de gală. Spectacolul în cauză era "Mireasa vândută" și mă trezesc la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
când Veneția dogilor "dormea", se strecurau pe străduțe adunând lucrurile depozitate în stradă de "societatea de consum" piese de mobilier, frigidere, aragaze, televizoare, etc., toate "în stare de funcționare". Cu spațiile de protocol era însă altceva. Am avut o idee salutară, propunând să beneficiem de mobilierul și lucrările de artă de la fostele "reședințe" ale familiei Ceaușescu. Am făcut o notă la Guvern, ni s-a aprobat și în scurt timp două TIR-uri pline ochi cu mobile de cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]