8,411 matches
-
generată de funcția pe care dețineam. V-am cerut ce v-am cerut - dumneavoastră și celorlalți. Fusesem obligat, n-am făcut-o din capul meu. Știam că nu e corect, dar mai tîrziu m-am gîndit - poate că Îmi căutam scuze - că asemenea lucruri devin uneori necesități impuse de istorie. Mă gîndeam... Acum după patru decenii, pentru că vă cunosc de atunci și nu mă tem de dumneavoastră, vă spun că nici istoricește nu am avut dreptate, nu eu, ci noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am Întîlnit. Simt o ușurare ca după grea povară. Nu mi-ați spus ce gîndiți. Mai bine... Suntem bieți oameni trecători În veacul nostru, iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai Întîlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm cîteva cuvinte și după despărțire, Îi privii mersul Încet, parcă solemn al celui din 1945... CÎnd ajunsei acasă doamna Pavel Îmi Înmîna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul În marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fondatorii literelor și bucuriilor românești. Față de un asemenea comportament deviant, atentat la cultura română, Academia Română, profesorii d e li mba română din România, ar trebui să protesteze, să iasă în stradă, să ceară ca cel în cauză să-și ceară scuze publice. Conștient că ceea ce am numit cărămidă, realizată din bani publici, de un autor finanțat de statul român, deci de români, nu ca să ne ridice statui, dar să slu jeas că adevărului, va fi lovitura dată nu literaturii române, ci
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
direct cu primăria. Audiențe la primar. O primărie cu ușile mereu deschise, că de aia au și rămas fără fotolii, fără calculator,fără...Iată cum decurge, afluiește și are loc o audiență. Bun venit și bonjour domnule Popescu. Ne cerem scuze că v-am invitat să veniți cu trei zile mai devreme față de programare dar la noi audiențele se fac non stop, 24 din 24 de ore. Luați loc aici, pe fotoliul alesului care sunt eu ca primar. Așa... Stați lejer
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se uită și copiii. Și ce văd? U Bingote. UU Aiurea. Ex-cro-cherie! Impozit pe prostie. Dau de unul ca mine sau de-un tâmpit ca dumneata. U Domnule, nu mă fă tâmpit că sunt deputat! UU Și asta e o scuză? Tâmpenia nu se ia, e ereditară. U Nu te lega de mama că-i văduvă de război! UU Imposibil! U Ba foarte posibil și sigur. C-a avut un război și i l-a luat o cumătră. UU L-a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ce și cum se numește ? Aspazia. Felină ? Daaa. E soacră-mea! Hu! Hu! VENITURI Un domn funcționar a fost rugat de către un contribuabil să-i impoziteze și soacra, venitul acesteia fiind zilnic. F. Îmi pare rău și-mi cer toate scuzele de rigoare dar nu pot impozita venitul soacrei. Doamna în discuție c-a venit, ca venit e zero. C Daaa ? F Da, că nu-i prevăzută în Lege. C Adică-i ilegală ! F Cam așa. C Dar nevastă-mea susține
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a apărut Încă o mînă, am dat s-o sărut și pe asta, am simțit că opune rezistență, că Încearcă să se smulgă și, ridicînd privirea, am constatat că aparținea soțului colegei, un soț oripilat cu barbă, mi-am cerut scuze Într-o limbă necunoscută, splendida colegă m-a studiat gînditoare, e-adevărat că fusesem Împreună la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu care Împarte dreptatea mondială ca la saxofon, caleidoscopic, În aceeași unitate temporală-n care o imbecilă devenită uluitor de repede celebră și obeză Îi sărută simbolul național practic În văzul Întregii lumi, prin satelit, iar pe urmă-și cere scuze, el, Îi pare rău, n-a vrut, nu se va mai Întîmpla, de fapt abia dacă s-a Întîmplat, sau nu s-a-ntîmplat nimic?, În realitate, marele președinte Își exprimă totuși remușcarea Încheindu-se continuu la pantaloni dar cu freza țeapănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-are televizor (de mirare cîți oameni de presă au pierdut deodată acest aparat electric de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne un mister lingvistic de nepătruns, pătrunde doar cererea ca Europa să ne ceară scuze că ne-a respins cererea de-a pătrunde În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne un mister lingvistic de nepătruns, pătrunde doar cererea ca Europa să ne ceară scuze că ne-a respins cererea de-a pătrunde În ea, cu ranga și lămpașul, și propunerea să ne retragem cererea. De-a pătrunde. Și Ceaușescu și-a retras odată cererea. Și la ce i-a folosit, s-a văzut. Pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de bucurie. Nu mai țin aminte cum au deschis gara și ne-au eliberat, cînd am ajuns după vreo jumătate de oră c-un Volvo la ei acasă, am băut un pahar mare de coniac, și le-am ascultat politicos scuzele că Întîrziaseră din cauza unei petreceri pînă ce-am adormit. Apoi Întîmplarea de la gară s-a volatilizat și de-a doua zi totul s-a transformat Într-un vîrtej de imagini, mirosuri, gusturi, drumuri, impresii și din nou drumuri de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
boy cumsecade, dacă nu sufăr de căldură și de zgomot, dacă iubesc tennis-ul. A trebuit să începem repede lucrul, să semnez o mulțime de hârtii, și la plecare, Sen m-a invitat să mănânc cu el la "Rotary Club". Toate scuzele mele ― că nu sunt bine îmbrăcat, că mă simt obosit etc. ― nu l-au putut convinge. A trebuit să accept, și speech-ul pe care l-a ținut în acea zi inginerul, în fața unei săli selecte și entuziaste, m-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuse la ureche, destul de tare ca să audă vecinii: "Am să te bat cu papucul peste gură!" Panică. Loja, în picioare. D-na X "(numele ei este prea cunoscut în Calcutta pentru a-l putea menționa aici) a intervenit. Discuții, explicații, scuze. ― Am făcut vreo greșeală de gramatică? întrebă Maitreyi. Aceasta mă făcu să râd cu poftă, deși mă întrebam dacă fata aceasta ascunde inocență ori un perfect rafinament, cultivând humorul și amuzîndu-se pe spinarea noastră. Gândul acesta îmi venea mereu în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De ce rîzi? mă întrebă tristă. ― Mi se părea că exagerezi. ― Și atunci trebuia să rîzi? Bunicul meu a exagerat mai mult ca mine: a făcut unsprezece copii... Se întoarse iar pe balcon. Crezui că am supărat-o și mormăii o scuză oarecare. ― Degeaba, acum nu-mi ceri iertare ca întîia oară, vorbi ea zâmbind rece. Nici d-ta nu crezi ce spui. Îți place Swinburne? Eram obicinuit cu vorbirea ei dezordonată, și i-am răspuns că-mi place destul Swinburne. Îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în cameră. Eram, însă, fericit, căci speram să se strice prietenia noastră prea familiară și pasiunea noastră nemărturisită. Mi-era teamă că ajunsesem prea departe și mă legam de orice pretext ca să dau înapoi. Dar nu; ca și-a cerut scuze, și jocul a reînceput. Simt că n-am să pot să mă stăpânesc mult." " Aproape am sărutat-o astăzi după-amiază, singuri noi doi în odaie. Am făcut eforturi să n-o îmbrățișez, într-atît era de excitată ea și atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și se îndreptă hotărât către rotonda cu oglinzi. La capătul hall-ului îl întîmpină un grup masiv de invitați, ieșind gălăgioși dintr-o sală învecinată. Adrian voi să-i lase să treacă, dar după câteva minute își pierdu răbdarea și, cerîndu-și scuze, își făcu loc printre ei. Se trezi dincolo de rotonda cu oglinzi și rămase o clipă nehotărât. In fața lui se întindea un alt hall, cu același covor gros, roșu-aprins, cu aceleași fotolii și măsuțe joase. Dar lumina părea aici mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o noapte atît de bună pentru o traversare. Chiar că pînĂ la urmă se dovedise o excursie bună, deși lucrurile stătuseră rău de atîtea ori. Eddy s-a trezit cînd s-a luminat de ziuă. Și-a cerut mii de scuze. — Ia tu roata puțin, i-am spus. Vreau să mă uit puțin prin jur. M-am Întors la pupă și-am mai dat cu niște apă. Dar era deja curată. Am mai dat cu peria pe lateral. Am descărcat armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da’ poate cîștigă repede acolo și n-o să trebuiască să mă duc.“ Venise lucrul pe care-l așteptase și despre care știuse că va veni și-l așteptase o toamnă Întreagă În Madrid, și acum Începea deja să-și găsească scuze ca să nu se ducă. SĂ petreacă timp cu copiii, asta era o chestie motivată și, oricum, știa că pînĂ mai tîrziu nu se va Întîmpla nimic În Spania. Însă acum Începuse - și el ce făcea? Încerca să se convingă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
până le prind. Păcătoasele zboară sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup. Așa pățesc și cu muștele, ori de câte ori mă ntrerupe PAM. Nu pot să mă bucur de ele, cum nu pot să mă bucur acum povestindu-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are mare nevoie
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Pentru că Învățătorul e și un descoperitor. Și mai e ceva: de atunci încoace, fiul lui Verde Împărat a devenit învățător de învățători. Spiru Haret scria cu mâna lui scrisori către ceilalți învățători. Ana lasă Luna pe mai târziu, își cere scuze, îi spune Învățătorului că are un mesaj urgent. Atent, Învățătorul se pregătește s-o asculte. Observă licuriciul din părul ei și zâmbește. În loc de prefață, Ana îi aruncă mai întâi mingea și el o prinde bucuros. Povestea Anei e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mult timp în poveste. Pentrucă povestea nu se termină acum. Povestea asta nu se poate termina fără voi, copii. Dar, stop, că m-a luat gura pe dinainte. Așa îmi trebuie dacă am tras cu ochiul la PROIECT. Vă cer scuze, prieteni și vă invit, din nou în vis. Cei care fac parte din Clubul Mâncătorilor de Mere, în care văd că s-a înscris acum și Verde Împărat, poartă în clipa asta o discuție aprinsă cu Ana. Ana le povestește
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne ajute la investigații. McLaughlin e o alegere bună pentru așa ceva: un nemernic roșcat mîrșav cu un nume de papistaș jegos și de rahat, nu-i mason, un jet odios de vomă rasistă. E un noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scîrboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să joace-n meciul ăsta din mijlocul parcului cu băiatul ăla tînăr care se ofilește pe banca de rezerve, cum Îl cheamă, ăla care a jucat spre sfîrșitul sezonului. Acum e Într-o formă bună, așa Încît nu există nici o scuză pentru o selecție atît de proastă. — Bruce, te rog, spune ea și mă ia de mînă. Noi o dăm deoparte. Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicîndu-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
plenitudinea forțelor, Nicu a Întins brațele s-o primească pe Lia. ― Bine ai venit, iubito. Mi-ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai adineauri a plecat cu scuza: “Lipsesc doar o clipă, tati”. Și... s-a Întors la braț cu tine. ― Păi ce farmec mai avea Întâlnirea, dacă eu Îți spuneam că la poartă mă așteaptă mami? ― Ei? Îți place de ea, scumpo? ― Ce naște din pisică șoareci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de repede a găsit profesorul În <Luceafărulă lui Eminescu reflectarea celor spuse de mine. Eu nu m-am gândit să fac filozofie sau poezie, ci doar să mi exprim o scuză pentru că nu l-am numit pe cel de al treilea erou”... ― Care-i eroul necunoscut? Îl bănuiești? ― Cu Îngăduința dumneavoastră, aș Îndrăzni să afirm că ați făcut atâția ani de război și... ― Câți nu au făcut războiul de la capăt la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]