8,256 matches
-
din nou afișul... Tineri... Nu eram eu tînăr? Era pentru mine acel afiș. - Mergem? auzii o voce alături. A, Niculescu, un coleg... Un ins mititel, isteț, insinuant și cam ticălos, dar familiar, apropiat, săritor. Fura în clasă și în dormitor stilouri, cărți și chiar flanele, zicea că sunt ale lui, dar era un consens, când îl prindeam îi trăgeam pumni în cap, el răbda, nega în ciuda evidenței și noi îl iertam tocmai fiindcă știam că e hoț, rămânea între noi, nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și că trebuie să-l urmez... Acasă, adică la Sinaia, în singurătatea vilei unde mă retrăsesem, m-am așezat din nou la masă în fața ferestrei și după ce am contemplat câteva minute același peisaj feeric de afară, am pus mâna pe stilou și am început să sciu: Ilie Moromete... N-am băut nici cafele nici alcool. Iar de fumat abia îmi aduceam aminte. Scriam liniștit, fără febră și fără ștersături. Câinii nu-i mai auzeam, iar la masă nu uitam să mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu mai puteam sta la masă. Atunci m-am dus la un tâmplar și am comandat un fel de cutie pe care s:o pot ține pe genunchi și să scriu pe ea rezemat în pat. Spre octombrie am pus stiloul jos. Nici cu acea cutie nu era bine. Mi se înmuiau acum brațele. M-am internat în spital. Aveam eu oase de romancier, cum îmi spusese Miron Paraschivescu, dar pe lângă oase un organism mai are și altele, care te pot
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
slavă Domnului că nu sunt o femelă de balenă-spermanțet. Jos Henrietta studie masa. Perfectă, decise. Îi trebuiseră câteva ore ca să împăturească toate șervețelele în formă de nuferi, cum învățase la cursul pentru o Gazdă Perfectă. În fiecare ascunsese un minuscul stilou aurit, o aluzie extrem de subtilă la motivul prezenței tuturor aici în această seară. Așezarea la masă fusese un coșmar. Trebuia să-i dea lui Fran șansa de a ieși în evidență, fără a da impresia că o împinge în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
meseria. Ați avut febră de când ați venit aici? ― Nu. ― Dar amețeli? ― Nu. ― Dar greață? ― Nu. Adică, uneori. Acum, de pildă, m-am corectat ca să-l iau peste picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai dea nici o atenție. Când s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca părinții săi să Învețe să aibă Încredere În Yang, insistaseră ca Jim să meargă Întotdeauna la școală Împreună cu guvernanta lui. Bănuia că pe tînărul care Îl urmărea Îl interesau haina lui și pantalonii de piele, ceasul de aviator și stiloul american prins la buzunarul de la piept. TÎnărul trecu prin mulțime și se apropie de Jim, cu mîinile galbene ca niște dihori. — Băiat american? — Englez. Aștept șoferul. — Băiat... englez. Tu vino acum. — Nu - e acolo. TÎnărul Întinse mîna, Înjurînd În chineză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte era o veste bună. Pentru Jim Însemna o curea veche sau o pereche de bretele, un stilou, iar odată, În mod miraculos, un ceas de mînă pe care Îl purtase trei zile, Înainte de a i-l preda, cu toate celelalte, lui Basie. Japonezii confiscaseră toate ceasurile de mînă și deșteptătoarele - după cum spunea doctorul Ransome, voiau ca prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
GARSONIERA ÎN CENTRU Prietenilor mei E o poveste cu prințesa Miau, cu fata care purta la picior 48 și cu Păianjenul Pinochio. Stiloul nu a mai mers de multă vreme, deși lam forțat, nu știa decât să zgârie și să se întrerupă, azi mi-a venit ideea să-l ud și uite că scrie. Gura mi-e rotundă cu un spațiu de cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
al cărei cuvânt mă plesnea adesea ca un bici, peste ochii mei, care nici nu clipeau. Unchiul scăpătat se așeză acum la biroul meu, sigur de sine. Deschide sertarele, scotocește prin ele, și-și strecoară în buzunarul lui bricheta și stiloul meu. - „Aă allo!” strigă unchiul scăpătat la telefon. „Allo! „Cenușa? Trimiteți mașina să ridice un mort. Notați numele și adresa”ă Mi-a găsit pachetul cu țigări. Scoate una o examinează atent, o aprinde cu bricheta șterpelită și sprijinindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căci domnișoara Trixie nu fuma. O întrebase de mai multe ori, dar nu primise niciodată un răspuns deslușit. În jurul domnișoarei Trixie părea să existe un fel de câmp magnetic. Atrăgea toate gunoaiele care erau în birou, iar când dispărea vreun stilou, o pereche de ochelari, un portmoneu sau o brichetă, puteau fi de obicei găsite undeva în biroul ei. Domnișoara Trixie adunase și toate cărțile de telefon, care acum stăteau răvășite într-un sertar de-al ei. Domnul Gonzalez tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu mai risc nimic dacă mă apropii de ce a mai lăsat rozătorul din dosarul Abelman. Ignatius privea pe furiș cum domnul Gonzalez se trudea să falsifice iscălitura Gus Levy pe scrisori. — Domnule Reilly, spuse domnul Gonzalez, înșurubând cu grijă capacul stiloului său de doi dolari. Plec în fabrică să vorbesc cu șeful de echipă. Fii cu ochii în patru la lucrurile de aici. Prin lucruri, Ignatius își imagină că domnul Gonzalez se referea la domnișoara Trixie, care sforăia tare pe dușumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și scrie. M. Minkoff Ceva mai târziu, cu pielea lui trandafirie numai cute, învelit într-un halat de flanelă pe care un ac de siguranță îl ținea strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cel mai logic pe care Logan Îl auzise rostindu-l vreodată. Hoitarul tremură, strângându-se singur În brațe. — Vă rog. Vreau doar să mă duc acasă și să-mi iau medicamentul. Logan privi figura distrusă, Învinețită, și-și puse jos stiloul. Hoitarul avea dreptate: nu-l putea obliga să depună o plângere Împotriva celor care-i Învinețiseră ochiul, Îi crăpaseră buza, Îi mișcaseră trei dinți, Îi fracturaseră o coastă și-l loviseră În mod repetat În boașe. Până la urmă, erau boașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu exclude încadrarea într-o categorie literară sau alta. Plăcută lecturii, antrenantă și bine structurată, această nouă carte a lui Vasile Ilucă îi întărește poziția de mare iubitor al Iașului, deopotrivă pe cea de iscusit mânuitor al condeiului, sau al stiloului, ori al pixului, de ce nu, și al calculatorului. Repetat a cincea oară, titlul - “Ce nu știm despre Iași” - întărește ideea pe care am lansat-o la începutul acestor însemnări, potrivit căreia nu putem ști totul despre cel mai simplu și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ridici la rangul de ofițer coordonator al acestei anchete. Al tău, Căpitan M.E. Considine, Anchetator-șef al Procuraturii Districtuale. AICI SE ÎNCHEIE CITATUL RETRAS Scriind noua lui funcție, pe Mal îl trecu un fior. Se gândi să-și cumpere un stilou elegant, ca să marcheze momentul. Apoi se concentră asupra stivei de dosare, auzi „Gândește rapid!” și văzu un obiect ce zbura spre el, cu Buzz Meeks pe post de aruncător. Îl prinse din reflex - o cutie de bijutier îmbrăcată în catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poștă comentarii pozitive despre serviciile și produsele companiei. PDA Personal Digital Assistants Asistent personal digital: dispozitiv de dimensiuni foarte mici, poate fi purtat în mână. Combină facilități de calcul, telefon/fax cu cele de rețea. Este pen based folosește un stilou special în locul tastaturii, poate recunoaște scrisul de mână, unele chiar și vocea. Permalink: Prescurtare pentru link permanent, permalink-ul este un link direct către o singură intrare de pe blog. Atunci cand un blog este actualizat cu o nouă postare, respectiva postare va
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
trebuia să învețe, cu câte un test sau o întrebare lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras de la liniile tipărite pe care spera să le urmărească până în memorie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne știm din copilărie, își zise. Nu-i frumos să ne certăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
În casă, să fie toate Împăturite și puse la locul lor, iar ușile să nu fie niciodată Închise cu zgomot. De fiecare dată când se trântește o ușă, ea țipă la mine și la tata. De fiecare dată când vreun stilou nu e la locul lui, el țipă la mine și la mama. De fiecare dată când pasta de dinți nu e Închisă până la capăt, amândoi țipă la mine. Nu țipă. Îmi fac observație. În felul următor: Ar fi de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alaltăieri seară. Dar patul era făcut, acoperit cu o cuvertură din lână bleumarin, de fiecare parte avea veioze și noptiere identice, pe care odihnea câte o carte și, ca la hotel, câte un pahar cu apă, un blocnotes și un stilou. Se aflau pe ele chiar și două ceasuri deșteptătoare identice. Fima spuse: —Dimi nu e În cea mai bună formă. N-avem voie să pretindem că nu i se Întâmplă nimic. Ar fi bine să pui florile astea repede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la mila altora. Au dispărut tremurăturile sau le mai aveți încă? —Au dispărut. După ce m-am dus la alt doctor. S-a dovedit că aveam o tiroidă mult prea activă. Doctorul Gabor a mai notat ceva, apoi și-a pus stiloul deoparte și s-a lăsat pe spătarul scaunului. —Povestiți-mi despre noaptea în care v-ați pierdut vocea, domnule van Pels. S-a întâmplat ceva ieșit din comun? Am dat din cap că nu. — M-am întors acasă cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Am fost arestat și trimis la Westerbork și apoi la Auschwitz. Care au fost motivele? — Credeți că aveau nevoie de motive? Dacă erați evreu, nu, dar dacă nu erați, exista de obicei un pretext. Activitate politică. Homosexualitate. — Asta nu. Puse stiloul deoparte și se lăsă pe spate în scaun. —Activitate politică? Strânseseră cam 30 sau 40 de luptători ai rezistenței, dar se zvonise că unul dintre ei era evreu. Soldații SS au venit prin vagoanele trenului, fluturându-și puștile, folosindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Și dacă Holocaustul nu avusese loc, Anne nu își scrisese jurnalul. Era o farsă, insistau denigratorii. Anne și Peter nu erau nume evreiești. Hârtia și cerneala nu erau disponibile în anii ’40. Scriitura era prea bună, ca să fi venit din stiloul unei adolescente, judecățile prea clare, sentimentele prea profunde. Jurnalul era munca șireată a unui scriitor evreu american pe nume Meyer Levin, susțineau ei. Sărmanul Levin mereu afirmase că vorbea cu adevărata voce a Annei. Și eu tot nu am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
juru-mi a căror nebunie sunt. Câți ani poți să am? Oricum până la patruzeci de ani mai am câtțiva, cel puțin vreo zece, așa trebuie să fie, și dacă o fi să depășesc puțin, nu-i nimic, recuperez. Sau nu. Un stilou fără cerneală, o sticlă de coniac goală, trabucuri din Scoția și pahare din Franța, lucruri de valoare sau nu, dar lucruri care au o istorie, ce din fericire sau nu vă rămâne ascunsă. Un glob pământesc în jurul cărui se învârte
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
cărțile - băile acestea de lumină pentru inimă și minte!” Panait Istrati 408. „Vaca de lapte, hambarul plin de grâne, heleșteul plin de pește, banii de-ajuns și fiii știutori de carte: acesta-i raiul pe pământ.” Proverb bengalez 76 409. „Stiloul, cartea și soția nu sunt de împrumutat.” Proverb bengalez 410. „Ascultați, proștilor, care adorați cărți sacre! Nu cărțile au creat oamenii; oamenii au scris cărțile.” Kazi Nazrul Islam 411. „Nu poți să profiți de o carte, dacă n-o citești
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]