8,805 matches
-
plasat lângă o babușcă rotofee; nu voiam să-l încerc, eram convins că-mi va arăta cât am slăbit, alt semn al bolii incurabile care, precum observam, se dusese până în unghiile tot mai albe. Babușca avea și ea o privire stranie când îi spuneam dobre utro sau dobre vecer - gândul meu fiind unul singur: ea știa, dacă nu și văzuse, cum, pe drumul spre ambasadă, vântul îmi luase Obs-ul. 2. Un documentar de o oră și ceva intitulat: Cehoslovacia - un an
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acest „be mic”, l-am făcut Be mare și - cu un impuls al puberului care făcuse enigmistică - l-am pus după inițialele EKG, s-a format EKGB și atunci, ca un făcut, ca un miracol, în cameră intrară toți trei, straniu de voioși, volubili, luându-și unul altuia vorba din gură, pe scurt, ca scăpați de o mare belea. Allegro con brio, îmi povestiră discuția de la Goskino unde se ținuseră dârji în problema Cehoslovaciei - un an de încercări pe care o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
primăverii“, Scînteia tineretului, 8 aprilie 1958) Nerușinarea pură și simplă a lui Eugen Jebeleanu (nota V. I.) „Se pare că domnul Charles de Gaulle, care are memorii, are într-un grad mai puțin convenabil memorie. Altfel cum am putea explica strania d-sale întâlnire la Colombey, cu cine credeți? ...nici mai mult nici mai puțin, decât cu noul patron al nazismului, Konrad Adenauer?“ (Gazeta literară, 25 septembrie 1958) Delirul lui Eugen Jebeleanu (nota V. I.) „Când s-a ivit lepra pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
că naționalismul lui Kossuth și tot odată teama naționalităților nemaghiare (români, croați, slovaci etc.) de a fi desnaționalizate a fost valorificată de Curtea imperială, care le-a atras de partea sa împotriva maghiarilor. S-a ajuns astfel la o foarte stranie situație, revoluția română din Transilvania să fie solidară cu autoritatea împerială împotriva revoluției ungare. Atunci când a vorbit Bărnuțiu se realiza de fapt unirea-n cuget și simțiri a românilor din toate cele trei provincii, pentru că între cei peste patruzeci de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru a-l face să apară așa cum i-ar conveni să fi fost în realitate. Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință a de a se acuza, de a retrăi suferințele vechi, de a se umili, divulgându-și viciile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am aflat că persoana pe care trebuia s-o vizitez în după-amiaza aceea rece și umedă locuiește în fundacul Lozonski, în casa albă, liniștită, înconjurată de grădini, în care nu mai intrasem de atâta timp, am avut o vie și stranie impresiune. Da, da, stranie; inefabilă, în orice caz. Căci cum aș putea-o caracteriza altfel, impresiunea aceasta, în care era și atracție și frică și bucurie și tristețe? De demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe care trebuia s-o vizitez în după-amiaza aceea rece și umedă locuiește în fundacul Lozonski, în casa albă, liniștită, înconjurată de grădini, în care nu mai intrasem de atâta timp, am avut o vie și stranie impresiune. Da, da, stranie; inefabilă, în orice caz. Căci cum aș putea-o caracteriza altfel, impresiunea aceasta, în care era și atracție și frică și bucurie și tristețe? De demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am petrecut primii ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să oficieze, creștin cu frica lui Dumnezeu, n-a ezitat nici un moment să înfrunte urgia apelor. S-a dus la datorie, firește. S-a dus așa cum se putea duce: călare. În odăjdii, cu lumânarea și crucea în mână, dar călare. Stranie trebuie să fi fost slujba aceasta în mijlocul apelor tulburi; stranie, tulburătoare, de neuitat... Cerc să reconstituiesc procesiunea care se va fi format, în tristețea, în dezolarea, ce domneau acolo. Nu reușesc însă. Imaginația nu mă ajută... Călătorie în timp Vreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nici un moment să înfrunte urgia apelor. S-a dus la datorie, firește. S-a dus așa cum se putea duce: călare. În odăjdii, cu lumânarea și crucea în mână, dar călare. Stranie trebuie să fi fost slujba aceasta în mijlocul apelor tulburi; stranie, tulburătoare, de neuitat... Cerc să reconstituiesc procesiunea care se va fi format, în tristețea, în dezolarea, ce domneau acolo. Nu reușesc însă. Imaginația nu mă ajută... Călătorie în timp Vreți să facem împreună o plimbare în Iașul vechiu? O, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
printr-un miracol oarecare, ieșind de sub autoritatea legilor naturei, ne-am găsi la un moment dat față în față, fiecare cu individualitatea sa proprie, ne-am privi tot așa de nedumeriți și ne-am părea, unul altuia, tot așa de stranii și de neînțeleși, ca și cum nimic comun n-ar exista între noi. Mi s-a întâmplat să verific această fantastică ipoteză într-o împrejurare care n-a avut de altfel nimic deosebit în sine. Acum vreo zece-doisprezece ani, în timpul unei convalescențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atacurile aceste; toate cercurile literare luau atitudine... Poetul singur nu spunea nimic. Și-mi aduc aminte de un articol din "Viața" lui Vlahuță, semnat de Vlahuță însuși, care se ocupa de situația aceasta, și care sublinia, cu o enervare stăpânită, strania tăcere a poetului. Vlahuță releva impresia produsă de campania lui Lazu; făcea, pe cât mi-aduc aminte, unele observații despre toate lucrurile aceste și termina cam așa: "toată lumea vorbește, toată lumea bârfește; poetul singur tace. Fericită natură!". Mai târziu lucrurile aceste au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru a-l face s-apară așa cum i-ar conveni să fi fost în realitate. Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință de a se acuza, de a retrăi suferințe vechi, de a se umili, divulgându-și vițiile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea... Ipoteza din urmă, cea mai puțin obicinuită desigur, îmi pare cea mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
peisagiului; așa că oricine le-a privit, înțelege că fără ele Iașul n-ar mai fi ce a fost și ce este, adică n-ar mai fi el însuși. Tot de pe atunci datează acea construcție, unică în felul ei, de o stranie și totuși impresionantă frumusețe, care e biserica Sfântu Sava. Și alături de ea, monumentala biserică "Bărboiul" restaurată în secolul trecut, și al cărei turn, de o siluetă plină de zveltă eleganță, ar putea figura alături de multe "campanile" florentine, fără ca asemenea apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
părea că geniul, zâna sau ursitoarea care a vrut să deie Iașului o misiune înaltă și un viitor strălucit, a avut de înfruntat puterea unei voințe rivale care ar fi decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
geniului său rău. Cine va triumfa până la urmă, în lupta aceasta? Geniul bun? Geniul rău? E mult de când supremația o are acesta din urmă. Întrebarea e: până când? Pentru totdeauna, poate... Să fie oare cu putință? În toate aceste, un lucru straniu și caracteristic, în care pare a se reflecta tot tragicul destin al fostei capitale, izbește cu deosebire atențiunea noastră: Cu toate că partea sa contributivă la formațiunea României Mari de azi e atât de bogată și de strălucită încât în multe privințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci nu e așa de ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
politice ale unor organizațiuni naționaliste și "creștine" de azi! Ce ciudat răsunet au, azi, cuvintele pe care Eminescu le pune în gura "maestrului Ruben" din "Sermanul Dionis", cu privire la acele taine ale vieții, despre care, cu cartea lui Zoroastru deschisă înainte, straniul înțelept întreține pe discipolul său, călugărul Dan: În șir, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta ca și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu. De aceea oamenii au o simțire întunecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe nefericitul Ioan Adam, inimă prodigioasă, fantezie luxuriantă, suflet straniu însă, format din elanuri nobile și ambițiuni nepotolite. Iată-l pe delicatul Ioan N. Roman, către care m-am simțit atras înainte chiar de a-l fi cunoscut, din cauza strânsei amiciții care-l lega de Virgil Cișman și cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmi scapă; iar explicațiunea mea nu e decât o simplă ipoteză. La otelul unde am descins, domnește o liniște de sanatoriu, poate și din cauza orelor înaintate. Ușile se deschid și se închid fără zgomot; ascensorul alunecă discret ca o umbră stranie. Când adresezi cuvântul, pentru orice lucru, cuiva în hallul cu lumina slabă și tristă sau în lungile coridoare înguste, îți vine să-i vorbești în șoapte. În localul unde, puțin mai târziu, am intrat pentru o ușoară colațiune (la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dovedească bampirul, care nu se mai poate așa ceva... Bun: două partide cu destule procente în preferințele alegătorilor, PSD și PNL, se aliază pentru a detrona PDL și în principal pe Traian Băsescu. Nu punem în discuție diferențele de doctrină sau strania alăturare a unor personaje din filme și tabere complet diferite, ci doar ne rezumăm să constatăm că mișcarea are o logică a ei. Logică pe care însă ne e greu so detectăm atunci când vine vorba de cel deal treilea partener
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile ploioase și confuze marinarii lui Columb au strigat: Pămînt! Cum ar fi strigat corăbierii antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază al altora: Sibaris! (Povestea e cunoscută. Mai puțin, poate, sfîrșitul ei. Sibariții, intrînd În conflict cu vecinii din Crotona, au trimis Împotriva lor o armată enormă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vise? E o carte a cuvintelor potrivite pentru a relata un destin. Prof. Dr. Dumitru V. Marin III Partea a I-a Visul cu aripi frânte Cap. I Emoții și suspans Parcă nici nu-i venea să dea glas sentimentelor stranii care stăpâneau de la o vreme sufletul ei plin de o tristețe apăsătoare și greu de înlăturat. S-a apropiat de o fereastră privind mult timp în gol. Era trecut de jumătatea lui aprilie, iar câțiva porumbei își găsiseră locul de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
În ziua aceea trecuse prin multe emoții, iar noaptea o așteptau altele. Era ca o persoană sechestrată, privată de libertate pe nedrept. Își freca mâinile întorcându-le când pe o parte, când pe alta, de parcă ar fi fost niște adăugiri stranii la brațele ei care refuzau să mai facă mișcări sigure. O mână îi tremura. Cu mișcări nesigure, ca ale boxerilor care au ascultat numărătoarea și se chinuie să-și recapete forțele, Carlina se simțea epuizată fizic dar și psihic. Tot
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
el consideră că doar în cazul unei făpturi umane suficient de îmbogățite semantic putem începe să discutăm despre viață împărtășită. Trebuie să admit că nu există nici o contradicție aici, deoarece întreaga filosofie a lui Hofstadter se bazează pe postulatul buclei stranii, care susține de fapt că sufletul uman este cuantificabil. Oricât de mult îl admir pe Hofstadter, nu pot să fiu de acord cu unitățile lui de măsură, iar definițiile exacte cu privire la esența umană mă sperie, de oriunde ar veni ele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este simbolică. După cum observa Cornel Ungureanu, prefixul are două posibile semnificații ,,anti-” însemnând în sanscrita ,,față de”, ,, în prezența” lui iar personajul este dominant - sau o negație, subliniindu-i-se spiritul nonconformist ,,(...) erou al negației, este funcționar al certificatelor de înmormântare, straniu prezicător al deceselor.”, imaginația debordanta, incapacitatea de a accepta realitatea altfel decât pluriforma. Acțiunile lui sunt copii în derizoriu ale altora ce rezonau semnificant. Cornel Ungureanu vorbește despre influență unui mit oriental antic, Tao to-king. Personajul lui Bălăiță se înscrie
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]