8,392 matches
-
lîngă care trecea, așa se infiltrau dramele locurilor în zidurile sale sufletești. La lumina zilei, aventurile nocturne (plimbări sau petreceri) provocau analize dintre cele mai dureroase. Modele umane - modele literare „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă/ Ori ca Verlaine topit de băutură”. Bravînd, în aceste versuri din „Sonet”1), Bacovia boemul se pune sub pavăza numelui celor doi. Oricît de grozav va fi fost excesul pe care l-a comis, el are - vrea să zică - analogie în faptele lor. Dincolo de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Verlaine, și ajungi la poezie. Dacă nu, rămîi doar cu viciul acestora. Istoria literaturii universale are destule nume de bețivi faimoși. Desigur, Bacovia ar fi putut să scrie: „Ca Li Tai Pe mă reîntorc spre casă/ Ori ca Villon topit de băutură -”. Alegerea numelor lui Edgar Poe și Verlaine nu e însă întîmplătoare. Și nici inedită. Alături de alți cîțiva, ei reprezentau „modernitatea”, adică o atitudine nouă, cu aspecte insolite. Literatura lor se potrivea cu climatul moral de la sfîrșitul secolului al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sus, totdeauna rece), mă îmbrac cu paltonul peste zdrențele mele de haine și alerg la centrul de pîine no. 25, ca să iau cele șase rații, adică cele trei pîini, legiferate pe cartela mea . E frig, bate vîntul, zăpada se topește, ghetele-mi sînt sparte... dar trebuie să ridic de la centru cele trei pîinișoare. Atîta însă nu ar fi prea mult. Trebuie, în fiecare dimineață, să aștept în șir cu toată lumea pînă să-mi vină rîndul la ferăstruică. Sînt triste și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
naturii, dar în acest puțin există cîteva coincidențe. Ei descriu la fel, de pildă, „capul de iarnă”, fenomen meteorologic care se ivește fie în noiembrie, fie în decembrie: „E pe la Sfîntul Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
precum și soarta ce le așteaptă”, în unele locuri - arăta Simion Florea Marian - fetele „în diferite zile de peste an, dar mai ales în sara de Sf. Andrei, spre Anul Nou sau Sf. Vasile și spre Sîn-Georgiu, leagă parii de prin garduri, topesc plumb, trezesc porcii de prin cotețe, pun perii de porc în vatra focului și multe de acestea fac.” 13) în Istoria romînilor din Dacia - Traiană, A. D. Xenopol scrie că în timpul domniei lui Ștefan VII Rareș „oamenilor celor mai nevinovați li
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din Dacia - Traiană, A. D. Xenopol scrie că în timpul domniei lui Ștefan VII Rareș „oamenilor celor mai nevinovați li se tăiau nasurile și urechile, li se scoteau ochii, li se tăia limba; membrele lor erau hăcuite, sau li se turna plumb topit prin deschizăturile corpului”14). însă nu în ultimul rînd, „plumb” evoca senzații resimțite din ce în ce mai acut de autorii citați, cît și de alții: „corp de plumb”, „picioare de plumb”, „gene de plumb”, „lacrimă de plumb” „vise de plumb”15). Dintre multele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de editor (Mihai Gafița). Ce se povestea acolo? Că, într-o noapte, poetul a venit acasă beat și într-o stare morală complet diferită de cea notată cîndva în „Sonet”: „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,/ Ori ca Verlaine topit de băutură - / Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă./ Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bătrîn și palid, cu capul pleșuv ca stînca/ aș rupe de pe lira-mi coarde ce nu mai sun/ și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei, o veste neagra a căzut ca un trăsnet, în familia Eminovicilor, de la Ipotești. Fiul lor, Ilie, elev în clasa a II-a, la Școala națională de medicină și farmacie, din București, a murit în Spitalul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
după ce a ascultat dorința acestui călugăr, i-a răspuns: "E-aievea acea ființă, visele-ți nu te mint, Dar nu-i aici în lume... e sufletul unei moarte, Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind. Pot s-o topesc, în forma de lut care s-o poarte Și idealu-eteric în lut eu pot să-l prind, Dar nu aici. Aici de viață n-are parte; Vom merge în lumea unde trăiește mai departe." Basmul neterminat se oprește aici, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger, îl vizita noaptea, iar magul călător prin stele i-a răspuns călugărului că acel înger "e sufletul unei moarte Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind/ Pot s-o topesc în forma de lut care s-o poarte/ Și idealul-eteric în lut eu pot să-l prind,/ Dar nu aici. Aicea de viață n-are parte;/ Vom merge în lumea unde trăiește mai departe" (s.n.). Și iată-ne, cu Strigoii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prefera să recite poezii decât să se joace cu alți copii, care nu-i câștigaseră afecțiunea, și curând s-a trezit cu puțini copii pe care să-i poată numi prieteni. Într-un fel, Michel umplea acel gol și era topit după ea. Yourcenar a scris despre el neomițând nici un detaliu în Arhive ale Nordului. Rapid au devenit egali, prieteni mai degrabă decât rude, în ciuda marii diferențe de vârstă. O bucura din cale afară să aibă o persoană așa de importantă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
inutilității. Sau care, dimpotrivă, încearcă în zadar să le umple apelând, frecvent, la anestezice existențiale dintre cele mai variate: "Unii au creierul uns cu ziare. Maldăre de ziare unsuroase. Alții cu televizor. Înghit, inhalează uleiurile ionizate ale ecranului, Alții își topesc creierele în alcool. Sau într-o melasă care ține loc de existență. În dulciuri, în femei, în bărbați, clei după clei". În treacăt fie spus, nici poetul ieșean nu își refuză, când și când, astfel de surogate ale fericirii, dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale Oceanului Primordial scăldând/ malurile erodate ale arhipelagului/ cu nume exotic": Logosul și erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între ele: componentele poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj semantic în care metalul dominant este moartea cuvântului; obsesiva invocare a "Cuvântului profetic", revelator de lumi semantice; căutarea asiduă și, imediat, refuzul iluminării (rimbaudiene?) prin cuvântul ce dă glas "splendidei străluciri a/ dezastrelor intrapsihice, interpsihice, intens specifice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns să privească lumea prin mai multe răni deodată/ ochiul lui rece se împrietenise deja cu întunericul/ și se obișnuise cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Baaadului, "un veritabil complex al lui Oreste" (?!). Nici vorbă însă de vreo dorință de anihilare sau de agresare a maternității. Dorința de cealaltă ca manifestare perfectă a animei sfârșește, ce-i drept, adesea în reverie întunecată, chiar morbidă: "!să se topească trupul râvnit ca untdelemnul,/ să curgă-ncet spre mine să-mi scalde carnea-n el,/ ca sex matern să mă redea acum și-n ceasul morții mele", citim în Copilăria lui Ario Paradis. Dar fantasma intens erotizată a maternității protectoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii timpul/ și veacul moare în scrin./ Nu-mi recunosc deloc chipul/ în apele astea. Ce chin!// Dac-ar veni vasul fantomă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
surpriză" (Altă scrisoare, din Nebunie și lumină). Ceea ce nu înseamnă că poezia lui Mihai Ursachi nu atrage și printr-un substanțial intertext poetic și filosofic. În fapt, încă din Inelul cu enigmă se poate observa că în creuzetul liric se topesc cele mai diverse influențe poietice. Într-un articol din 1979 privind receptarea poeziei lui Mihai Ursachi, Constantin Pricop putea deja contabiliza, cu rigoare, modelele, reprezentanții, școlile poetice la care scriitorul ieșean fusese raportat de către vocile autorizate ale criticii românești, între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cunoscut grație mărturiei unui foarte onorabil și adevărat diplomat britanic, cu numele ușor deformat, Șir John Readclif. În vreme ce în versiunea veche se arăta că fiecare din reprezentanții celor douăsprezece triburi ale lui Israel lua cuvîntul, ceea ce spuneau ei acum era topit într-un singur discurs. "Discursul rabinului" poate fi găsit sub aceeași formă în Franța, în lucrarea lui François Bournaud, Evreii, contemporanii noștri, publicată în 1896 și care a cunoscut pînă în preajma primului război mondial o difuzare internațională din ce în ce mai largă. A
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vîrtejuri groase de fum în fața cheiului Saint-Bernard. Oamenii soseau cu sufletul la gură; butoaie mari, cabluri, coșuri cu albituri împiedicau circulația; marinarii nu răspundeau nimănui; oamenii se izbeau unii de alții; coletele urcau între cele două tambururi și gălăgia se topea în fîsîitul aburilor care, ieșind printre plăcile de tablă, înfășurau totul într-o ceață alburie, în vreme ce în față clopotul bătea fără contenire. [În sfîrșit vaporul plecă;] (...)* Gustave Flaubert, Educația sentimentală, p. 15 Regăsim aici exact același tip de descriere în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
posibilă a unor oameni de știință. Cum ea e legată de " acceptarea postulatului interdependenței universale", el o simte foarte apropiată 35. Sensul practic al acestei convertiri este clar indicat de Abellio: "Să trăiești în gîndul constant de Dumnezeu. Să te topești în permanență în interdependența întregului. În lipsă, să revii într-o profundă și conștientă respirație a ființei"36. Abellio și Fondane erau amîndoi în căutarea respirației ființei. Dar această convertire le e dată doar "cîtorva ființe privilegiate"37. În dreapta ortodoxie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unui program coerent, în acord cu mișcarea ideilor social-politice din restul Europei. Spectacolul acestei voințe colective merită să fie văzut oricum, în orice clipă, dar mai ales noaptea, până târziu după miezul ei. În lumina miilor de torțe improvizate se topesc, odată cu formele, teama, suspiciunea, mizeria morală acumulată în lunga perioadă a dictaturii. Nu mai e, acolo, decât un gând, acela de a îndepărta, pe cale pașnică, scoriile dictaturii comuniste și a pune la lucru, tineri și netineri, toate resursele pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
satului se întâlnesc și, de asemenea, pot interacționa cu tinerii care, de asemenea, derulează activități în centru. Dorim ca prin acest demers să stabilim o punte de legatură între tineri și bătrâni, între nepoți și bunici.” (Jerca Constantin, lider comunitar, Topești) „Organizația noastră a primit prima finanțare de la FRDS. Această reușită ne-a dat încredere. Când ne-ați invitat la rețea, am crezut că o să ne dați iar bani. Nevoile noastre erau foarte mari. În timp, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
fac licitațiile; noi am discutat mereu cu ei, dar a fost la un moment dat un timp mort, de așteptare. Noi epuizaserăm toate întâlnirile, mai discutam cu ei la ședințele cu părinții, că e posibil, că foarte repede” (lider proiect, Topești, Gorj). Diferențe în evaluare. Mecanisme de control al calității procesului de evaluare Evaluarea, între subiectivitate și lipsă de omogenitate Problema subiectivității umane în evaluare este frecvent abordată de specialiști, indiferent de aria specifică în care aceasta se poate manifesta. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mult, localnicii care, inițial, au fost socializați ca lideri comunitari pentru proiecte de dezvoltare locală se transformă în facilitatori specializați, de maximă eficiență, pentru promovarea stilului participativ de dezvoltare în comunitățile vecine. Este cazul, de exemplu, al facilitatorului recrutat de la Topești (județul Gorj) pentru animarea altor sate gorjene, pe drumul dezvoltării comunitare pe modelul FRDS. Reflexivitatea în evaluare La complexitățile și interogațiile asociate facilității pot fi adăugate, ca exemplu de problematizare reflexivă, și cele ale evaluării. În sine, acest fapt este
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
în spațiile riemanniene (Penrose, 2001) printr-o inversare de semn matematic, prin care se ajunge în altă dimensiune, un alt nivel de înțelegere și un alt orizont de explicație. Este o inversare a înfășurării, o desfășurare a dimensiunilor multiple, ascunse, topite în bidimensional de obișnuința noastră în a percepe, în a înțelege dimensiunile ca fiind lineare sau plane. Inversiunea este o ieșire din linearitate și din planitate (Greene, 2008). Semnificația inversiunii acoperă și înțelegerea aventurii spirituale în lumea imaginarului (Patapievici, 2004
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]