9,812 matches
-
o adică, le poți pierde și în viață, și în moarte, când, la sfârșit, îți ajung doi metri, Și Munții Himalaya așterne-i peste mine, vorba cântecului pe care-l știe numai Maestrul, doar el îl știe. Ea este friguroasă, tremură în începutul lui mai 2005, cu o lună în urmă fusese Paștele, ea nu-l văzuse pe Maestru atunci, în aprilie. Tinei de mai nu-i place vântul, curtea e așezată în bătaia curenților dinspre lac, fata își adună pletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în bătaia curenților dinspre lac, fata își adună pletele cu mâna dreaptă, le trage spre sân și își bagă părul sub vesta de fâș - inutil gest -, blugii mulați nu pot împiedica pătrunderea frigului la picioarele ei lungi, mușchii pulpelor îi tremură, pulsează. Nu-l întreabă nimic pe bărbat, nu-i spune că, de frig, ar vrea să intre în casă, îl ascultă, îi simte o greutate în glas, faptul că el înghite mereu o salivă inexistentă, că mărul lui Adam i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea, Tina chiar nu știe de ce îi spune mereu că e nebună, ipohondră, doar că simte că nu e bine în casă, că este ceva, ceva care iese din gresie și o înțeapă, și iar se uită împrejur, și iar tremură, pereții sunt reci, urcă frigul de jos, de la subsolul plin mereu cu apă. Și oamenii sunt buni ca niște rahați, ca frigul, te lovesc atunci când îți e mai bine. Harști!, la picioare!, pac!, peste bot!, ești tu mai deștept?, tranc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el, vedeți, eu am terminat de împletit cununile de ceapă, le-am agățat în copacul sub care stăm, dumneavoastră ați terminat poveștile, cam nimicesc poveștile astea, ați obosit, parcă sunteți altfel, Doamne, cât v-ați schimbat! Eu, la fel, îmi tremură picioarele, sunt obosită și grea, vedeți?, am obosit amândouă, dumneavoastră ați povestit încontinuu, eu am ascultat încontinuu, cuvintele de poveste ne-au schimbat, până și cepele astea au devenit mai grele. Îîî, tot nu mi-ați spus ce e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
imediat o ambulanță. Și tu n-ai apărut. Am crezut... Înghite În sec. Nici nu mai știu ce-am crezut. — Sunt bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic. O, Doamne, Connor, a fost un coșmar. Începe să-mi tremure brusc vocea, ceea ce e total ridicol, fiindcă acum mă aflu În perfectă siguranță. La un moment dat, am fost ferm convinsă că am să mor. Când am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
când mașina argintie a lui Jack apare din celălalt capăt al străzii. — O, Doamne, spune Lissy, cu ochii lipiți de ea. — Nu te mai zgâi atâta ! spun, prăbușindu-mă pe zidul grădinii. Lissy, eu una am clacat. Simt că-mi tremură picioarele. Cred că am neapărată nevoie să beau ceva. Și n-am rimel decât la un ochi, Îmi dau brusc seama. Mașina argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mergem mai departe. Vreau mai mult. Fără veste, el se trage Înapoi și mă simt de parcă tocmai aș fi fost smulsă dintr-un vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea lipită de a mea. Tremur din tot corpul. Nu ne putem opri aici. Pur și simplu nu se poate. Nu pleca, mă trezesc spunându-i cu glas răgușit. Mai stai măcar o jumătate de oră. Ce naiba Îi sugerez aici ? S-o facem În spatele unui tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mea nu m-am simțit mai penibil. Niciodată nu m-am simțit mai... expusă. Acum știe toată lumea că nu pot să suport chiloții tanga și că nu fac kick-boxing și că n-am citit În viața mea Dickens. Vocea Îmi tremură din ce În ce mai tare și, fără voia mea, scot un suspin uriaș. O, Doamne, Lissy. Ai avut dreptate. Mă simt așa o... cretină totală. N-a făcut decât să se folosească de mine, chiar din prima clipă. Nu l-a interesat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mea. Niciodată. Închid telefonul, mă năpustesc În casă și trag firul din priză. Apoi, cu mâini tremurătoare, scot mobilul din geantă și, exact În clipa În care Începe să sune, Îl opresc. Când ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegând. — Are o tunsoare super, gen arici, adaugă. Și niște dungarezi pe cinste. — Termină ! strig furioasă, cu fața În flăcări. Nu sunt... Nu sunt... Lasați-mă dracului În pace toți ! Cu mâna tremurând de mânie, șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirând greu. Mă duc țintă spre toaletă, trântesc ușa În urma mea și-mi lipesc fruntea fierbinte de oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu crezi, Brian ? — Absolut ! spune tata. Te-ai descurcat foarte bine, Emma. Sunt atât de uluită, că nici nu mai sunt În stare să deschid gura. Îi Întâlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zâmbește ușor, stângaci. Iar mamei Îi tremură vag mâinile În clipa În care lasă florile jos. Sunt stresați, am o revelație subită. Sunt stresați, amândoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, când apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicând din sprânceană. Înțeleg că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gâfâind ușor. Mi-ai zis că ești absorbit de mine ! M-ai făcut... să-mi pese de tine... iar eu am crezut fiecare cuvințel al tău ! Începe să-mi tremure glasul, trădându-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai făcut decât... să te folosești de mine. Jack mă fixează uluit. — Nu, zice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
explodează vocea, ca o rachetă. Crezi că secretele mele sunt mai puțin importante decât ale tale ? Crezi că faptul că mi le-ai strigat În gura mare pe un post de televiziune e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sunt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doua, cu frauda. — Ei bine, nu-mi pasă deloc care din ele e adevărată, spun, cu fața În flăcări. E treaba lui. Să doarmă cum și-a așternut. Iau o cutie de lapte din frigider și Îl Închid, cu mâinile tremurându-mi ușor. Delicat și complicat. Oare asta Înseamnă, În traducere liberă, „Am pe altcineva“ ? Foarte bine. Să aibă câte femei vrea. Nu-mi pasă. — Ba e și treaba ta ! spune Jemima. Dacă vrei să te răzbuni... Of, pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Am un sentiment extrem de ciudat. Ca și cum ceva ar crește În mine cu o viteză amețitoare, ca și cum sunt pe cale să... — Deci asta Înseamnă că mă promovezi ? — Poftim ? Paul ridică privirea. Chiar am zis așa ceva ? Cu voce tare ? — Deci mă promovezi ? Îmi tremură ușor vocea, dar mă țin tare pe poziție. Ai zis că, dacă Îmi creez singură propriile oportunități, atunci mă promovezi. Așa ai zis. Și chiar asta am făcut, nu ? Paul mă fixează preț de câteva momente, clipind, fără să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormântală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descântec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atât de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de speranță. Eu clatin din cap, fără să scot o vorbă. — S-a... — A plecat. Înghit În sec. Chiar nu am stare să vorbesc despre asta acum. — Of, Emma. Își mușcă buza. Te rog, nu zice nimic, spun cu glas tremurând. Am să plâng. Mă rezem de perete și inspir adânc de câteva ori, Încercând să-mi regăsesc ritmul egal al respirației. Unde-i prietenul ei ? spun Într-un final, arătând cu degetul mare spre Jemima. — A fost dat afară, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi-e teamă că nu sunt prea frumoase. Râd, Încă stresată. Nu trebuie să-mi spui nimic. — O, ba da, spune Jack apăsat. Trebuie. Mergem ? Arată În direcția curții. Fiindcă o să ne ia ceva timp. — OK, zic, cu glasul Încă tremurându-mi. Jack Îmi Întinde un braț și, după un scurt moment, i-l iau. — Deci... unde rămăsesem ? spune, În timp ce pornim spre interiorul curții. A, OK. Acum vine o chestie pe care chiar n-ai voie s-o spui nimănui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el. Sfios, o pofti cu un gest teatral dar nereușit, o prinse cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă tremurândă Îi prinse mâna fetei care Întrebă imediat: Tremuri, ești bolnav sau chiar așa de mari sunt emoțiile, poate scrii poezii, pictezi sau compui piese de muzică ușoară? Prea multe Întrebări pentru Va, acesta se adună și spuse ceva mai calm: Mulțumesc, sunt sănătos! Sunt emoționat și anormal ar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
oleacî, a sî ti doarî olecuțî! Atunci Maria auzi clar un fel de „Văleu!” foarte slab. Femeia s-a cutremurat și a rămas total Încurcată atunci când a văzut sau numai i s-a părut că vede cum sub pleoapele chiupului tremură ceva, iar genele se forțează să se deschidă. Maria a rostit un „Slavă ție Doamne!”, așa din toată inima sa de femeie bună la suflet și cu iubire de Dumnezeu. Apoi, chiupul Întredeschise mai Întâi ochiul stâng, apoi și ceea ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mângâia Încetișor, o mie de gânduri Îl copleșiseră. Un noian de Întrebări Îi veneau În minte, la multe avea răspunsuri și la multe altele nu găsea. Pe spate Îi curgea sudoare rece, inima o luase la sănătoasa și genunchii Îi tremurau, tocmai lui, vechi jandarm și șef de post: Gata, moare! Ce mă fac, cum să merg la un doctor acum la patru de noapte, și-apoi la ce doctor, cine poate fi de Încredere, toți sunt cu securitatea, poliția, partidul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
grea nu te mai poate scăpa nimeni, fapta a fost comisă, dar poate că obții clemență printr-o cooperare exemplară cu noi, cu mine În primul rând, spunând totul exact cum a fost și tot ce-ai făcut. Ștefan Girovescu tremura În tăcere și parcă o liniște total nefirească Îi cuprinse toată făptura. Spusele căpitanului Îi Întăreau unele convingeri știute. De la securitate nu se intră și nu se iese decât cu duba și pe ușa din dos, cu tinichele de coadă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
place munca mea și viața bună pe care mi-ai oferit o, dar nu pot lăsa toate ale mele, aici aș fi străin, sunt motivații puternice dar parcă nu suficiente. A privit-o În ochi și a observat cum genele tremurau afectuos și cum În adâncul lor se putea citi ... iubire. Era incredibil, Ștefan cunoștea astfel de priviri și le Înțelegea rostul! Motivație? Atât pot să-ți mai ofer: Pe mine și tot ceea ce eu posed... Oare chiar nu vezi că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu este om rău și nici pe departe prost, Îl privi omenește și un zâmbet moldovenesc Îi Înflori În colțul gurii. Apoi Întrebă retoric: N-ai nimic? Se auzi vocea pădurarului Zota, un brunet cu o mustață frumoasă și care tremură ușor: Ba are, dom’ maior! Are cel mai bun vin de pe la noi și nu cred eu că ne va lăsa așa să plecăm pe uscat, chiar dacă l-am supărat oleacă. Vă spun eu că cei trei frați sunt și răi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
greu, dar crezi că nouă ne este mai ușor? Ne sacrificăm și noi cât putem și ... poate-poate! Ștefan se liniști Încet-Încet, i-a privit, i-a Îmbrățișat și le-a acoperrit părul lor alb cu lacrimile unui om care Încă tremura și-și reproșa lipsa stăpânirii de sine, ieșirea aceea nervoasă și imposibil de controlat. Într-un gest care În oricare situație normală ar fi părut nefiresc, În lipsa cuvintelor potrivite, Ștefan le sărută mâinile lor muncite și vorbea doar cu ochii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]