8,223 matches
-
cunoscută că Blithewood, pe care au redenumit-o Annandale. John Bard a fost nepotul (de bunic) al lui , un doctor foarte cunoscut, fondator al al și doctor personal al lui George Washington. John Bard a fost de asemenea nepotul (de unchi) al reverendului John McVickar, unul din profesorii Universității Columbia. Înteaga familie a avut puternice legături (de diferite tipuri) cu din Statele Unite și cu Universitatea Columbia. În decursul secolului 20, schimbările din a statului și orașului New York, au marcat declinul măriilor
Bard College () [Corola-website/Science/330270_a_331599]
-
de Santa Cecilia, legat papal la Bologna, membru al Congregației Sfântului Oficiu și un bun prieten al Sfântului Filip Neri. Născut într-o familie nobilă din Milano și nepotul Papei Grigore al XIV-lea, el a fost educat sub îndrumarea unchiului său, viitorul papă, el sa mutat la Roma, în 1577, la casa Bisericii Santa Maria în Vallicella, aici devenind prieten al Sfântului Filip Neri. Papa Grigore al XIV-lea la ridicat la rangul de cardinal al Bisericii Catolice în Consistoriul
Paolo Emilio Sfondrati () [Corola-website/Science/330339_a_331668]
-
fost fiica lui Simon I de Montfort și a soției acestuia, Agnes, contesă de Evreux. Fratele ei a fost Amaury de Montfort. După ce a pierdut-o pe mama sa, apoi pe tatăl ei în 1087, tânăra Bertrade a fost încredințată unchiului ei Guillaume, conte d'Évreux. De o mare frumusețe, mâna ei a fost cerută de Foulque al IV-lea (1042 - 1109) conte d’Anjou, care era cu treizeci de ani mai în vârstă. Foulque îi obține mâna ca rezultat al
Bertrade de Montfort () [Corola-website/Science/330365_a_331694]
-
perioadă oraș al Regatului celor Două Sicilii ce avea aproximativ 10000 de locuitori. Contrar părerilor unor numeroase surse bibliografice, certificatul de naștere din arhiva Stăarii Civile din Rionero atestă că numele său era Crocco. Potrivit unui manuscris de Gennaro Fortunato, unchi al meridionalistului Giustino, porecla Donatello (sau Donatelli) aparținea bunicului său din partea tatălui, Donato Crocco. Tatăl său Francesco era păstor la familia nobilă Don Nicola Santangelo din Venosa, iar mama sa, Maria Gerarda Santomauro, era o casnică ce cultiva un mic
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
aflăm din amintirile lui. Al doilea copil din cinci copii (trei frați: Donato, Antonio și Marco; o soră: Rosina), a avut o copilărie liniștită, chiar dacă condițiile familiale au fost sărace și lucrau din greu pentru a trăi. Crește cu poveștile unchiului său Martino, fost sergent major al artileriei napoleoniene care a pierdut piciorul stâng din cauza unei ghiulele în asediul din Zaragoza (în timpul Războiului Spaniol de Independență) și de la care a învățat sa citească și să scrie. În 1836, încă copilo, în timpul
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
află peste tot. Însă în sate, șefii de trib cu turbanele pe cap, au autoritate, fie în negoțul cu arme, fie în căsătorii, fie în cultivarea grâului... În casele oamenilor însă adevărata lege o fac tații, frații mai mari și unchii. Într-o dimineață de aprilie a anului 2008, Najoud, o fetiță măritată pentru a fi silită să abandoneze școala, în clasa a doua, este trimisă de mama ei să ia pâine. Aceasta însă fuge la tribunal. Era singura și ultima
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
prin inteligența, blândețea și onoarea sa. Moare în anul 50 al Heğirei. Era fiica lui Harith b. Huzayfa b .al- Hilaliyy a și a lui Hind bint Awf b.Zuhayr. Numele său adevărat, Berra, era sora lui Umm Fadil soția unchiului lui Muhammad, Abbas și sora lui Asma, soția lui Jafer b. Abi Talib. La intervenția unchiului său Abbas, Muhammad se căsătorește cu Maymuna. Ea era o femeie evlavioasă, care dădea importanță vizitării rudelor. Moare la 63 de ani în anul
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
b. Huzayfa b .al- Hilaliyy a și a lui Hind bint Awf b.Zuhayr. Numele său adevărat, Berra, era sora lui Umm Fadil soția unchiului lui Muhammad, Abbas și sora lui Asma, soția lui Jafer b. Abi Talib. La intervenția unchiului său Abbas, Muhammad se căsătorește cu Maymuna. Ea era o femeie evlavioasă, care dădea importanță vizitării rudelor. Moare la 63 de ani în anul 51 al Heğirei. E cunoscută ca o femeie credincioasă și cu o educație frumoasă. Își pierde
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
data de 18 ianuarie 2013 în SUA, 1 februarie în Mexic și 8 februarie în Spania. În urma unei crime și a unui accident rutier, surorile Victoria și Lily rămân singure într-o cabană părăsită în munți. Erau declarate dispărute, iar unchiul lor, Lucas, și logodnica acestuia, Annabel, nu încetau să le caute. După 5 ani, stăruința lor a dat roade, fetele au fost găsite într-o cabana semi-dărâmată din mijlocul pădurii, comportându-se ca niște animale și fiind subnutrite. Instituțiile de
Mama (film din 2013) () [Corola-website/Science/329110_a_330439]
-
lor a dat roade, fetele au fost găsite într-o cabana semi-dărâmată din mijlocul pădurii, comportându-se ca niște animale și fiind subnutrite. Instituțiile de ocrotire socială au preluat cazul, și în urma unei hotărâri judecătorești, le acordă dreptul de tutore, unchiului acestora. Datorită faptului că aveau nevoie de atenția psihologilor li s-a oferit o casă cu chirie gratis, într-o zonă apropiată. În scurt timp, fetele, în special Victoria au început să se apropie de cei doi, corectând-uși treptat și
Mama (film din 2013) () [Corola-website/Science/329110_a_330439]
-
a câștigat puterea în nordul Statelor Unite, condusă de negri , cum ar fi Frederick Douglass și suporterii albi, ca William Lloyd Garrison, fondator al ziarului radical Liberator, si Harriet Beecher Stowe, care a publicat cel mai bine vândut român antisclavagist "Colibă unchiului Tom" (1852). În timp ce mulți aboliționiști religioși susțineau că sclavagismul este un păcat, alții au fost mai înclinați pe argumente non-religioase, morale și libertine. Negrii liberi din Nord au început în a ajuta sclavii fugari ca să scape de pe plantațiile din sud
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
lui Leggen cariera și viața privată în anii care au urmat. Regele Lepold I ("Fundația") este regele Imperiului Anacreonian. El este descris ca fiind tânăr, nu încă la vârsta încoronării, și mai degrabă interesat de vânătoare decât de conducerea planetei. Unchiul său, Prințul Wienis este Regentul curent. Povestirea are loc atunci când Lepold ajunge la vârsta la care trebuie încoronat. Wienis îl convinge să atace Fundația, cu scopul de a deveni conducătorul galaxiei. Lepold, deși nu are o încredere oarbă în Wienis
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
Policlinica CFR „Ana Ipătescu” din București, după care a fost pensionată cu o pensie minimă, ca pentru vechime incompletă. În 1955 Securitatea a încercat s-o recruteze ca informatoare, cu numele conspirativ „Antonia”, ca prin ea să-l supravegheze pe unchiul ei, Jean Dragu (Ion Drăgescu), care activa la Paris. Însă după doar 6 luni a fost abandonată ca informatoare deoarece n-a furnizat nicio dată „utilă”, spunând că legătura cu unchiul ei a încetat în 1951. În anul 1981 Marie-Josephe
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
conspirativ „Antonia”, ca prin ea să-l supravegheze pe unchiul ei, Jean Dragu (Ion Drăgescu), care activa la Paris. Însă după doar 6 luni a fost abandonată ca informatoare deoarece n-a furnizat nicio dată „utilă”, spunând că legătura cu unchiul ei a încetat în 1951. În anul 1981 Marie-Josephe de Beauregard înființează în Franța Federația Femeilor Pilot din Europa () care să reunească Asociațiile Femeilor Pilot din țările Europei. Din lipsă de aviatoare care să îndeplinească criteriile (!) în România nu s-
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
influențat de tatăl său Julian, un patriot polonez și activist social care l-a introdus în lumea literaturii romantice inspirată de Revolta din Noiembrie. De asemenea, dragostea față de frumusețea peisajului polonez și a folclorului au fost trezite în el de unchiul său, Feliks Karczewski unchiul său, care îl invita și pe viitorul romancier Adolf Dygasiński la moșia sa, pentru lărgirea viziunii tânărului Jacek. Malczewski s-a mutat la Cracovia, la vârsta de 17 ani, și-a început educația în artă în
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
Julian, un patriot polonez și activist social care l-a introdus în lumea literaturii romantice inspirată de Revolta din Noiembrie. De asemenea, dragostea față de frumusețea peisajului polonez și a folclorului au fost trezite în el de unchiul său, Feliks Karczewski unchiul său, care îl invita și pe viitorul romancier Adolf Dygasiński la moșia sa, pentru lărgirea viziunii tânărului Jacek. Malczewski s-a mutat la Cracovia, la vârsta de 17 ani, și-a început educația în artă în anul 1872, sub ochiul
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
Napoli pentru ceva timp, mutându-se la Somma. Aici regele a fost lovit de boală care în câteva zile l-a răpus. Ferdinand a murit pe 7 septembrie 1496. În lipsa unor moștenitori direcți ai regelui, coroana a fost moștenit de către unchiul său Frederic, fratele legitim a lui Alfonso al II-lea. A urcat pe tron sub numele de Frederic al IV-lea din Napoli, fiind ultimul rege napolitan din dinastia aragoneză.
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
Prințesa Catharina-Amalia s-a născut la 17:01 CET la 7 decembrie 2003 la spitalul Bronovo din Haga. A fost botezată la 12 iunie 2004 de reverendul Carel ter Linden la biserica Sf. Jacob din Haga. I-au fost nași unchii ei, Prințul Constantijn și Martin Zorreguieta, precum și Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei. Bunicii materni ai prințesei, cărora li s-a interzis participarea la nunta părințior ei în 2002, din cauza implicării bunicului ei, Jorge Zorreguieta, în regimul generalului Jorge Rafael Videla
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]
-
său ca fiind unul dintre regenții regali în timup, absenței lui Carol cel Pleșuv, plecat în campanie în Italia. Un anume Reginar apare ca fiind prezent la asediul asupra Parisului în 886, însă este posibil să fie vorba de un unchi sau un nepot al său omonim, numele de "Reginar" sau "Reginhar" ("Régnier", "Rainier") fiind extrem de comun în această familie. Reginar a fost inițial un sprijinitor al lui Zwentibold în 895, însă a rupt relațiile în 898, după ce acesta din urmă
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
și funcția de bail al abației de Corvey. Herman era fiul contelui Meginhard al IV-lea de Formbach și al soției acestuia, Matilda, fiică a contelui Elli al II-lea de Reinhausen. De la o vârstă fragedă, el s-a alăturat unchiului său pe linie maternă, episcopul Udo de Gheichen-Reinhausen, la Hildesheim. Ajuns acolo, Herman a urmat cursurile școlii catedralei. La vârsta de 16 ani, a călătorit împreună cu unchiul său la Mainz, pentru a fi prezentat împăratului, la 9 noiembrie 1099. El
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
al II-lea de Reinhausen. De la o vârstă fragedă, el s-a alăturat unchiului său pe linie maternă, episcopul Udo de Gheichen-Reinhausen, la Hildesheim. Ajuns acolo, Herman a urmat cursurile școlii catedralei. La vârsta de 16 ani, a călătorit împreună cu unchiul său la Mainz, pentru a fi prezentat împăratului, la 9 noiembrie 1099. El a fost primul membru al familiei care s-au autointitulat ca fiind "de Winzenburg", nume primit de la castelul Winzenburg, situată la sud-est de Alfeld, castel pe care
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
prezentat împăratului, la 9 noiembrie 1099. El a fost primul membru al familiei care s-au autointitulat ca fiind "de Winzenburg", nume primit de la castelul Winzenburg, situată la sud-est de Alfeld, castel pe care l-a primit ca fief din partea unchiului său Udo. Herman a fost un sfetnic al împăratului Henric al V-lea și a devenit extrem de influent sub domnia acestuia. În 1109, Henric l-a trimis la Roma, ca membru al unei misiuni diplomatice. În 1111 sau 1112, el
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
pasiv. În cadrul luptei pentru învestitură, Herman a luat partea papei. Din acest motiv, el a fost nevoit să abandoneze regiunea în care se născuse, pe cursul superior al Innului. El a făcut o largă donație abației de Göttweig. În 1122, unchiul său Herman al III-lea de Reinhausen a murit la Formbach, drept pentru care linia masculină a conților de Reinhausen s-a stins. Din poziția de ruda cea mai apropiată, Herman I a moștenit Reinhausen și a devenit totodată bail
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
și nașterile ilegitime, Margareta a părăsit Wartburg în 24 iunie 1270 și a fugit la Frankfurt pe Main, unde a murit în 8 august al aceluiași an. Cei doi fii mai mici, Frederic și Diezmann au fost puși sub îngrijirea unchiului lor, Dietrich de Landsberg. Henric, cel mai vârstnic, a dispărut în Silezia în 1282. Albert s-a căsătorit cu Cunigunda în 1274 și și-a legitimat copiii avuți cu aceasta. Atunci când Albert a intenționat să îi acorde landgrafatul de Thuringia
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
au pornit războiul împotriva tatălui lor. Frederic a fost capturat de către Albert și închis în castelul din Wartburg; cu toate acestea, el a reușit să scape după un an și a continuat războiul alături de Diezmann. În acest răstimp, în 1284, unchiul lor Dietrich de Landsberg a murit, iar patru ani mai târziu, în 1288, a murit și Henric cel Ilustru, tatăl lui Albert. Aceste decese au amplificat și mai mult disputele din interiorul familiei. Ca urmare a morții tatălui său, Albert
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]