8,935 matches
-
ca să fie un aristocrat pur sînge. În lăsarea în jos a fălcilor sale era o afectare rece. Nu puteai să nu te gîndești atunci la unul din acei servitori bătrîni de mare aristocrație, ei înșiși cu arbore genealogic dovedind puritatea vocației lor ancilare, dintre acei servitori care sunt luați de vulg drept stăpîni, în verme ce stăpînii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor în care urmează să se angajeze ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
intră prea declarativ în rolul de ales (ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-o tainică urzeală a destinului într-o epocă de care trebuia să se apere, înălțînd în jurul său ziduri masive de dispreț"; astfel, vocația teatrală a lui Mateiu atinge tragicul paroxismului și histrionul se manifestă în absolut, chiar masca devenind personaj: "Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." În acest mod, expresia ajunge să genereze un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și regizor în propriile-i narațiuni, geneza și esența talentului său nu se deosebesc de ale tatălui dar se manifestă în altă direcție și cu alte rezultate: "Mateiu I. Caragiale sintetizează Ovidiu Cotruș reprezintă însă tipul histrionului absolut, care împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atît de mult cu rolul său unic, încît își dizolvă personalitatea în cea a personajului întruchipat. Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
D. Micu, Romanul unui critic?, VR, 1974, 6; Ulici, Prima verba, I, 203-204; Valeriu Cristea, „Ipostaze ale prozei”, RL, 1977, 49; Al. Săndulescu, Comentatoare a prozei, VR, 1978, 5; Fănuș Băileșteanu, Eseuri despre proza psihosocială, CRC, 1978, 20; D. Micu, Vocația analizei, RL, 1980, 42; Edgar Papu, Claustrare citadină, CNT, 1981, 42; Valeriu Cristea, „Prețul singurătății”, RL, 1981, 44; Eugen Simion, Un roman de moravuri, R, 1981, 11; D. Micu, Neacceptarea înfrângerii, VR, 1981, 11; Mihai Dinu Gheorghiu, „Prețul singurătății”, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și transferul de sensuri și de valori grație unui schimb continuu. Individul, societatea și istoria, poli corelativi, formează în ciclurile lui Balzac și Zola un sistem determinist. La fel ca Baudelaire și Flaubert, Zola își propune să studieze epoca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea romanelor, femeia pariziana este etichetata drept o seducătoare cu vocație malefica, stăpânita de dorința de distracții și înnoiri, instigând la fapte și provocând scandaluri: "Să coquetterie, dont elle jouait ouvertement comme d'un éventail, qu'elle déployait ou repliait à la face de tous, suivant leș hommes qui lui plaisaient
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
însă și cetățeana 25. Dezbaterile cu ocazia sărbătoririi Bicentenarului Revoluției, în 1989, au scos la iveală răspunsuri nuanțate cu privire la rolul femeilor 26. Analizate în complexitatea lor, ies la suprafață cauzele disensiunilor. Femeile sunt pentru revoluționari ființe greu de intuit, cu vocația discreției, a secretului, a țesăturii de intrigi, "agenți ai trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor devine mai ștearsă, predominant devine imaginarul eroic, în care femeile nu mai ocupă nici un loc, consemnează Mona Ozouf [1999a, p.66]. Că după orice metamorfoza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile, deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
joacă zilnic la Paris. În ansamblul Franței, festivitățile joacă un rol important în viața cotidiană și, în special, in viata de noapte a parizienilor. Pe parcursul secolului al XIX-lea Parisul se transformă în spectacol permanent al modernității 176. El are vocația revoluțiilor permanente (1789, 1830, 1848, 1871), dar și a contrarevoluțiilor, loviturilor de stat și a perioadelor de restaurație succesive, pe care le transformă într-un teatru al istoriei. Punerea în scenă a Parisului secolului al XIX-lea și reprezentarea lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
decide cui și când să-i acorde atenție și prioritate, conduce jocul și acordă, atunci când vrea ea, favorurile, adoratorul neputând să primească decât ceea ce este dispusă ea să ofere. Pariziana este modelul femeii prinse într-un joc captivant. Aventură este vocația Parizienei, marcându-i existența. Prin esență specifică și prin farmecul ei, aventură este o formă a trăirii frenetice și o deschidere spre necunoscut. Ea se caracterizează printr-o anumită tensiune a sentimentului de viață și, uneori, printr-un risc maxim
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
personalitatea mistică (anarhică) / 122 II.3.b. Locul "tipului" în evoluția personalizării energiei / 133 II.3.c. Personalitatea energetică și modalitățile sale / 144 II.3.d. Caracterul normativ al conceptului de personalitate energetică / 150 II.4. Confirmarea determinismului prin finalitate: vocația / 155 II.4.a. Conceptul vocației / 155 II.4.b. Vocația și formele nietzscheene ale excelenței umane / 171 Capitolul III: Poziția ontologiei umanului personalist-energetice în orizontul filosofiei contemporane III.1. Explicarea omului în energetism și în personalismul energetic / 185 III
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
b. Locul "tipului" în evoluția personalizării energiei / 133 II.3.c. Personalitatea energetică și modalitățile sale / 144 II.3.d. Caracterul normativ al conceptului de personalitate energetică / 150 II.4. Confirmarea determinismului prin finalitate: vocația / 155 II.4.a. Conceptul vocației / 155 II.4.b. Vocația și formele nietzscheene ale excelenței umane / 171 Capitolul III: Poziția ontologiei umanului personalist-energetice în orizontul filosofiei contemporane III.1. Explicarea omului în energetism și în personalismul energetic / 185 III.1.a. Sensuri energetiste în Știință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalizării energiei / 133 II.3.c. Personalitatea energetică și modalitățile sale / 144 II.3.d. Caracterul normativ al conceptului de personalitate energetică / 150 II.4. Confirmarea determinismului prin finalitate: vocația / 155 II.4.a. Conceptul vocației / 155 II.4.b. Vocația și formele nietzscheene ale excelenței umane / 171 Capitolul III: Poziția ontologiei umanului personalist-energetice în orizontul filosofiei contemporane III.1. Explicarea omului în energetism și în personalismul energetic / 185 III.1.a. Sensuri energetiste în Știință și energie / 185 III.1
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
b) ideea cu rol de principiu de construcție în sistem, după care realitatea este alcătuită din unități energetice, personalitatea fiind unitatea energetică "finală"; c) ideea evoluției culturii, în acord cu "energiile pământului", către personalitatea energetică; d) ideea rostului cultural al vocației. Aceste premise sunt în acord cu ideile care au rol de postulat în sistemul personalismului energetic, idei introduse prin următoarele concepte: realitatea originară (ca energie); evoluția; finalitatea și personalitatea. 2. Tipuri de interpretări ale personalismului energetic Simpla sumă a premiselor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantian al finalității, sunt dezvăluite: a) justificarea formală a determinismului prin finalitate (înfăptuită, în filosofia lui C. Rădulescu-Motru, prin conceptele de timp și destin); b) întemeierea sa "materială" (constând în "istoria" formelor personalității); c) confirmarea sa deplină (posibilă prin conceptul vocației). În final, vor fi semnalate deosebirile dintre monismul energetist al lui W. Ostwald și monismul personalist energetic, apoi asemănările dintre modelele antropologice ale principalelor variante personaliste (Ch. Renouvier și Em. Mounier) și modelul de reconstrucție a umanului din personalismul energetic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aceste condiționări. Desfășurarea determinismului prin finalitate nu este însă o curgere nedezmințită care năruie orice stabilitate. Dimpotrivă, formele istorice ale personalității au o structură aptitudinală care, în cazul unui acord cu determinările mediului "fizic" și cu cele culturale, devine vocațională. Vocația este condiția împlinită a omului și chipul concentrat al întregii existențe; ea confirmă determinismul prin finalitate, căci în alcătuirea sa personalizată timpul devine destin cultural, tradiția se înnoiește prin creație personalitatea folosindu-și din plin potențialul său energetic -, iar omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de modelul antropologiei filosofice, trecând prin momentul formulării ipotezei personalismului energetic, cu Elemente de metafizică, unde discursul antropologic va lua forma unui proiect, se va ajunge la momentul final al creației (sistemului) lui C. Rădulescu-Motru, cel al lucrărilor Personalismul energetic, Vocația..., Timp și destin, apropiat de modelul ontologiei umanului. Și pentru că acesta este final, înseamnă că prin celelalte tocmai el a fost căutat, el devenind, într-o asemenea perspectivă, dominant. Personalismul energetic poate fi vizat antropologic, după cum am arătat; de fapt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lua cunoștință fie urmărind succesiunea lucrărilor filosofului (astfel, primele studii, între care Știință și energie (1901), Puterea sufletească (1908) abordează personalitatea îndeosebi din punct de vedere științific, pe când în următoarele, cum ar fi Elemente de metafizică (1912) Personalismul energetic (1927), Vocația, factor hotărâtor în cultura popoarelor (1932), personalitatea este vizată în forma "generalizărilor" filosofice); fie orientându-ne către problematica personalismului energetic, pentru a distinge între interogațiile cu specific științific, particular, încadrate încercării de a configura o "știință obiectivă a personalității", și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în plus o justificare a statutului celei dintâi prin discutarea diferitelor puncte de vedere asupra persoanei omenești și prin angajarea științei personalității într-un spațiu teoretic care o particularizează, o "adaptează" la condițiile proprii unui popor, deschizând-o, prin teoria vocației, către o pedagogie a vocației (adică spre acțiune, deoarece pedagogia vocației are mai degrabă rosturi practice). Din punctul de vedere al "științei obiective", personalitatea se originează în structura psihosferei, nu în "individul omenesc izolat". Ceea ce înseamnă că personalitatea are o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
statutului celei dintâi prin discutarea diferitelor puncte de vedere asupra persoanei omenești și prin angajarea științei personalității într-un spațiu teoretic care o particularizează, o "adaptează" la condițiile proprii unui popor, deschizând-o, prin teoria vocației, către o pedagogie a vocației (adică spre acțiune, deoarece pedagogia vocației are mai degrabă rosturi practice). Din punctul de vedere al "științei obiective", personalitatea se originează în structura psihosferei, nu în "individul omenesc izolat". Ceea ce înseamnă că personalitatea are o dublă determinare: naturală, fiind formă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
puncte de vedere asupra persoanei omenești și prin angajarea științei personalității într-un spațiu teoretic care o particularizează, o "adaptează" la condițiile proprii unui popor, deschizând-o, prin teoria vocației, către o pedagogie a vocației (adică spre acțiune, deoarece pedagogia vocației are mai degrabă rosturi practice). Din punctul de vedere al "științei obiective", personalitatea se originează în structura psihosferei, nu în "individul omenesc izolat". Ceea ce înseamnă că personalitatea are o dublă determinare: naturală, fiind formă de energie, și socială, fiindcă structura
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de existență printre altele. Postularea naturii energetice a personalității săvârșește tocmai această operație, iar conceptele care susțin specificul umanului își pierd puterea de resemnificare. Astfel, anticipația nu este decât variație; munca, chiar în forma superioară ca muncă a omului de vocație, nu este decât un mijloc de grăbire a mersului naturii; personalitatea însăși devine un summum de aptituduni aflat în slujba finalității naturii. Dar ipoteza energetistă instituie două registre de resemnificare a ființei umane. Unul este construit prin postularea esenței energetice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este în personalitate, pentru că formele întruchipării sale (însușiri, fapte) "sunt veșnic însușirile sau faptele unei personalități"121. De asemenea, conștiința se poate recunoaște pe sine ca purtătoare de ideal. Rolul acesta, "cel mai sublim", conferă omului statutul de om de vocație. Natura "își servește propria-i finalitate" prin om. Totuși, fără om, lanțul corelațiunilor persistente este nedirecționat. Coerența sa întru finalitate este un fapt dobândit prin personalizarea energiei și instalarea unui determinism prin finalitate propriu lumii omului. Neacceptarea acestei idei după
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
idei după care ordinea de finalitate este "dobândită" face imposibilă înțelegerea conceptului de cultură și, în ultimă instanță, a conceptului de om și a întregii reconstrucții antropologice a lui C. Rădulescu-Motru. Mai cu seamă în Personalismul energetic, dar și în Vocația..., filosoful român accentuează această idee. Formula metafizică a personalismului energetic (personalitatea este energia în actul ei desăvârșit) propune ca termeni primi, în ordinea conținutului, energia și personalitatea. Finalitatea care este termen prim, dar înainte de toate, în privință metodologică se referă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
el însuși aflat sub anumite limite și chiar constrângeri își dezvăluie astfel determinarea sa naturală; fără ca aici să intervină vreun nonsens. Dar libertatea se manifestă în plan social, acolo unde este posibilă, datorită "profesionistului" și mai cu seamă "omului de vocație", constituirea anumitor genuri de muncă, aceasta din urmă reprezentând activitatea care legitimează libertatea, în spațiul căreia își dobândește ea sensul. Ca spațiu de exercițiu al libertății, socialul constituie, asemenea naturii, o determinare a libertății; desigur, fără să intervină, în legătură cu acest
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]