79,378 matches
-
eul liric trăiește la cei 19 și 22 de ani ai poetei - într-un regim de zbor planat, prielnic visării[...]”, dar in volumele de mai târziu” Poezia e practic redescoperită cu devoțiune și umilință, ca un pământ salvator, ca un aer fără de care viața însăși e amenințată.[...]. În fond, tensiunea lirică a poeziilor din”Herb”(1986, București - ultimul volum de versuri publicat de I.D. înainte de 1989) vine în primul rând din transferul singurătății în solidaritate prin proiecția eului într-un context
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
ea se remarcă și în alte compoziții enesciene, ca "Vox Maris" și "Oedipe", iar aceste sintaxe nu numai că s-au impus ăn context național, dar „au rămas încă neegalate de creatorii contemporani” Partea a doua a suitei, "Copii în aer liber", poartă caracteristicile de expresie și factură ale unui scherzo. În voiciunea mișcării alternează două secțiuni cu profiluri disctincte. Se remarcă imaginea veseliei jocurilor de tot felul, la evocarea căreia contribuie esențial orchestrația, cu variate combinări de timbruri, percuția diversificată
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
întuneric. O persoană care se ascundea în baie s-a acoperit cu trupurile victimelor pentru protecție. Unii animatori s-au ascuns în camerele de toaletare și au reușit să se târască afară din club după ce polițiștii au demontat unitatea de aer condiționat. Una dintre chelnerițe a declarat că s-a ascuns sub barul de sticlă. Supraviețuitorii au povestit cum Mateen râdea isteric în timp ce trăgea în cei care încercau să se ascundă. Numeroase echipaje de urgență - inclusiv ofițeri OPD, adjuncți ai șerifului
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
Oborona- 14" putea fi operat la temperatura ambiantă de ± 50° C și o viteză a vântului de până la 30 m/s. Modernizări ale radarului ” Oborona-14”: radarul cu specificația 5N84AĂ a fost pentru export și dispunea de aparatură de climatizare a aerului pentru cabinele cu aparatură; radarul cu specificația 44J6 (realizat în anul 1979) a fost o variantă staționară a radarului 5N84AĂ. Вестник ПВО Radarul P-14
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
este un muzeu în aer liber, situat în Parcul Central „Anton Scudier”, unde sunt expuse 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari care au contribuit la dezvoltarea orașului, precum și medici
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
sa în 1969. Conform teoriei sale, Pământul este un disc rotund plat care are la marginea sa un zid din gheață - acestă zonă fiind considerată Polul Sud. Dijkstra a numit Polul Sud ca "zona de apatie", lumea se termină acolo, aerul este subțire și busola nu funcționează corect. Polul Nord se află în centrul Pământului plat al lui Dijkstra. După ce Edmund Hillary și Vivian Fuchs au trecut pe la Polul Sud cu o autoșeniletă în 1958, Dijkstra a rămas încrezător în teoria sa
Klaas Dijkstra () [Corola-website/Science/336587_a_337916]
-
i-a comunicat lui François Arago ideea că metoda sa ar putea fi adaptată pentru studiul vitezei luminii. Arago a extins conceptul lui Wheatstone într-o publicație din 1838, subliniind posibilitatea folosirii un test al vitezei relative a luminii în aer prin comparație cu viteza în apă pentru a distinge între teoriile privind natura luminii, de undă sau particulă. În 1845, Arago le-a sugerat lui Fizeau și lui Foucault să încerce să măsoare viteza luminii. Cândva în 1849 însă, se
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
certat, și s-au despărțit urmărind fiecare modalitatea lui de a realiza acest experiment. În 1848-49, Fizeau a folosit un aparat, nu cu oglindă rotativă, ci cu o roată dințată pentru a efectua o măsurare absolută a vitezei luminii în aer. În 1850, Fizeau și Foucault au folosit amândoi dispozitive cu oglindă rotativă pentru a efectua măsurători relative ale vitezei luminii în aer față de apă. Foucault a folosit o versiune mai mare a aparatului cu oglindă rotativă pentru a efectua o
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
cu oglindă rotativă, ci cu o roată dințată pentru a efectua o măsurare absolută a vitezei luminii în aer. În 1850, Fizeau și Foucault au folosit amândoi dispozitive cu oglindă rotativă pentru a efectua măsurători relative ale vitezei luminii în aer față de apă. Foucault a folosit o versiune mai mare a aparatului cu oglindă rotativă pentru a efectua o măsurătoare absolută a vitezei luminii în 1862. Experimentele ulterioare efectuate de către în 1872-76 și de Albert A. Michelson în 1877-1931 au folosit
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
definitiv în favoarea teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar servi la a dovedi sau infirma natura oscilatorie a luminii. În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare în care
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare în care el diviza o rază de lumină în două, trecând una dintre ele prin apă în timp ce cealaltă se deplasa prin prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
care el diviza o rază de lumină în două, trecând una dintre ele prin apă în timp ce cealaltă se deplasa prin prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
2"θ" față de direcția inițială. Având motivații similare cu fostul lui partener, Foucault era în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat diferența între viteza luminii în aer și cea în apă prin introducerea unui tub umplut cu apă între oglinda rotativă și cea fixă îndepărtată. Rezultatele lui experimentale, anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au fost privite
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au fost privite la acea vreme „ultimul cui bătut în sicriul” a lui Newton, atunci când acestea au arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
indirectă a coeficientului de antrenare Fresnel a fost furnizat de către (1868). Aparatul său era similar cu cel al lui Fizeau, deși în versiunea acestuia, un singur braț conținea o zonă plină de apă în repaus, în timp ce celălalt braț era în aer. Din punctul de vedere al unui observator aflat în repaus față de eter, Pământul și, prin urmare, apa, este în mișcare. Deci Hoek a calculat următorii timpi de călătorie a celor două raze de lumină în direcții opuse (neglijând direcția transversală
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Urquhart prevedea ca un batalion de infanterie să fie plasat pe malului Rinului ca să împiedice strangularea de către un atac german a căii de retragere a restului militarilor Diviziei I. Dintre cei 10.095 de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de 25 septembrie. Dintre aceștia, au fost evacuați în siguranță 2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
accidental, afectând întreaga cetate Semendria, precum și așezările umane aflate la o distanță de până la 10 kilometri. O mare parte a zidului sudic al cetății a fost distrus, stația de cale ferată aflată în apropiere, plină cu oameni, a sărit în aer, iar mai multe clădiri din oraș au fost transformate în moloz. Aproximativ 2.500 de oameni au murit în explozie și aproape fiecare locuitor a fost rănit (aproximativ 5.500). Bombardarea de către Aliați în 1944 a cauzat pagube suplimentare. Cetatea
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
în pericol din motive întemeiate atât naturale, cât și provocate de om. Nivelul ridicat al apelor subterane rezultat de pe urma construirii barajului de la Porțile de Fier îi amenință stabilitatea și a crescut riscul de inundații, în special înainte de consolidarea mâlului. Poluarea aerului și creșterea vegetației contribuie la degradarea zidurilor. Intervențiile urbane, mai ales trepidațiile produse de circulația pe calea ferată, continuă să amenințe zona aflată în jurul cetății. Vizitele nerestricționate ale turiștilor, combinate cu protecția necorespunzătoare și cu sprijinul financiar și administrativ inadecvat
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să sprijine forțele terestre de la nord de Rin. Restul unităților ale diviziei trebuiau să se deplaseze terestru urmând Corpul XXX. Toate unitățile aliate trebuiau să fie reaprovizionate pe calea aerului de Grupurile RA 38 și 46 , prima parașutare de provizii urmând să fie făcută în zona „L” în a doua zi a operațiunii, următoarele parașutării urmând să fie făcute în zona „V”. Datorită calității slabe a informațiilor militare, britanicii se
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
stabilite ferm în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră drumurile aclamându-i pe aliați. parașutiștii britanici au reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată fusese aruncat în aer de geniștii germani mai înainte ca aliații să ajungă aici, iar podului de pontoane îi lipsea secțiunea din mijloc. La venirea serii, militarii companiei A comandate de maioul Digby Tatham-Warter au fost martorii traversării podului de către soldații germani comandați de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o sugrumătură; aceste umflături apar doar la atingerea maturității sexuale și sunt mai evidente în epoca de reproducere. Dinții faringieni puțin numeroși, dispuși pe un rând. Orificiul branhial îngust, membranele branhiale atașându-se de istm, care e lat. Vezica cu aer divizată în două camere : una anterioară simplă sau bilobată, închisă într-o capsulă osoasă, și o cameră posterioară liberă, care este redusă. Au fost descrise circa 20 de specii și subspecii. În prezent sunt recunoscute numai 10 specii. În Europa
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
sa părăsească Cartierul evreiesc și să se mute treptat înafara zidurilor. Până la urmă în cartier au rămas cei mai săraci și mai bigoți, din rândurile evreilor haredim. Locuințele lor erau foarte mizere, luminate cu lumânări izolate sau cu tăciuni aprinși, aerul în odăi fiind îmbăcsit cu fum de smirnă.(după descrierea lui Ari Ben Zahav) În culegerea sa de povestiri „Yalkut Sipurim”, scriitorul Yehuda Burla a descris viața în așa numită Curte a sefarzilor (Hatzar Hasfaradim sau Hahakura) din Cartierul evreiesc
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
și sărăcia, locatarii acestor case nu se simțeau de fel rău. Nimenea nu se plăngea că locul îi e strâmt, și nimănuia nu i-a trecut prin minte vreodată să rupă legământul cu viața din pricina lipsei de spațiu și de aer. Dimpotrivă, - pe ulițele, pe sub bolțile și prin cotloanele acestor curți s-au născut copii, au crescut fetișcane, s-au încropit iubiri, s-au ținut nunți, s-au petrecut evenimente, certuri, furtuni, dar și molime, nenorociri și înmormântări. În Primul război
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Legiune Arabă Transiordaniană au ocupat Poarta Sion și au strâns și mai mult blocada Cartierului evreiesc. Sinagoga Tiferet Israel, a cărei cupolă înaltă slujea ca poziție a apărătorilor cartierului, a fost ocupată de iordanieni de la începutul luptelor și aruncată în aer. În zilele următoare Legiunea Transiordaniană sub comanda lui Abdallah Al-Tal a ocupat părți considerabile din cartier și i-a blocat pe locuitori în zona celor patru sinagogi sefarde.La 27 mai1948 după zile grele de lupte, arabii au ocupat Sinagoga
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Al-Tal a ocupat părți considerabile din cartier și i-a blocat pe locuitori în zona celor patru sinagogi sefarde.La 27 mai1948 după zile grele de lupte, arabii au ocupat Sinagoga Hurva și au aruncat-o și pe aceasta în aer. Pe toată perioada ostilităților forțe israeliene au încercat în zadar să pătrundă în cartier și să-i ajute pe împresurați. În cursul luptelor au fost uciși 69 luptători și civili evrei. Morții au fost îngropați în morminte provizorii într-o
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]