79,860 matches
-
radio. Atacurile au izolat practic pozițiile defensive de pe prima linie a frontului. "Sturzkampfgeschwader 77" a fost prima care a atacat în dimineața zilei de 13 mai, bombardierele Ju 87 reușind ca doar în primele cinci ore să execute 500 de misiuni. Atacurile "Luftwaffe" au făcut ca moralul soldaților francezi să cedeze. Artileriștii, care formau coloana vertebrală a apărării, își abandonaseră pozițiile în momentul în care a fost declanșat atacul forțelor terestre germane. "Luftwaffe" a pierdut doar șase avioane, dintre care trei
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Generalul Marcel Têtu, comandatul Forței tactice aeriene aliate a ordonat: „Concentrați totul la Sedan. Pioritatea dintre Sedan și Houx este de 1.000.000 la 1". Escadrilele 103 și 150 ale RAF Advanced Air Striking Force (AASF) au efectuat 10 misiuni împotriva obiectivelor germane în primele ore ale dimineții. RAF a pierdut în acea dimineață un singur avion, în timpul unei aterizări forțate. De la 15:00-16:00, 71 de bombardiere RAF și avioanele de escortă au decolat pentru o nouă serie de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
împotriva obiectivelor germane în primele ore ale dimineții. RAF a pierdut în acea dimineață un singur avion, în timpul unei aterizări forțate. De la 15:00-16:00, 71 de bombardiere RAF și avioanele de escortă au decolat pentru o nouă serie de misiuni. În timpul atacului, escorta aliată a fost copleșită din punct de vedere numeric de avioanele germane de vânătoare într-o proporție de 3:1. Dintre cele 71 de bombardiere, aliații au pierdut 40-44 de avioane, adică o rată a pierderilor foarte
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
3:1. Dintre cele 71 de bombardiere, aliații au pierdut 40-44 de avioane, adică o rată a pierderilor foarte ridicată, de 56-62% AASF a mai pierdut și cinci avioane de escortă Hawker Hurricane. AASF a efectuat în total 81 de misiuni și a pierdut 52% din efectivele sale. Rezultatele bombardamentelor au fost slabe, trei poduri fiind avariate și unul grav avariat sau distrus. Forțele aeriene franceze comandate de Marcel Têtu, așa-numitele "Forces Aeriennes de Cooperation du Front Nord-Est", FACNE) a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
sau distrus. Forțele aeriene franceze comandate de Marcel Têtu, așa-numitele "Forces Aeriennes de Cooperation du Front Nord-Est", FACNE) a sprijinit foarte puțin eforturile RAF în ciuda completărilor cu efective din rezervă de care a beneficiat. FACNE a efectuat doar o misiune pe zi, inclusiv misiuni de apărare strategică. Unul dintre motivele acestui comportament a fost pierderile grele suferite de bombardierele franceze în cele două zile de mai înainte. În timpul luptelor de la Maastricht din Olanda, "Groupement de Bombardement" (GB) a pierdut numeroase
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
franceze comandate de Marcel Têtu, așa-numitele "Forces Aeriennes de Cooperation du Front Nord-Est", FACNE) a sprijinit foarte puțin eforturile RAF în ciuda completărilor cu efective din rezervă de care a beneficiat. FACNE a efectuat doar o misiune pe zi, inclusiv misiuni de apărare strategică. Unul dintre motivele acestui comportament a fost pierderile grele suferite de bombardierele franceze în cele două zile de mai înainte. În timpul luptelor de la Maastricht din Olanda, "Groupement de Bombardement" (GB) a pierdut numeroase avioane. GB I/12
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
22 Amiot 143 inițiale, I/38 7 din 12 și II/38 6 din 11. Toate aceste trei grupuri au fost trimise la Sedan pe 14 mai. Escota a fost asigurată de "Groupement de Chasse" (GC, Grupul de vânătoare). În timpul misiunilor, francezii au pierdut cinci bombardiere, două dintre ele fiind doborâte de focul antiaerienei inamice. După această dată, bombardierele franceze nu au mai acționat în zona Sedanului. Lupta aeriană a fost continuată de echipajele RAF din AASF. Bombardierele aliate au acționat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
nu au mai acționat în zona Sedanului. Lupta aeriană a fost continuată de echipajele RAF din AASF. Bombardierele aliate au acționat în majoritatea cazurilor cu o protecție insuficientă din partea aviației de vânătoare. Aviația de vânătoare a efectuat doar 93 de misiuni (dintre care 60 efectuate de francezi). Francezii au pierdut 21 de avioane de vânătoare în timpul operațiunilor de escortă. Apărarea aeriană germană a fost îmbunătățită prin venirea în zonă a Grupurilor de vânătoare 26 și 27 ("Jagdgeschwader"). Dintre grupurile de vânătoare
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Apărarea antiaerina germană a fost atât de puternică încât bombardierele aliate nu au reușit să se concentreze zonele de deasupra țintelor, pe care piloții aliați le-au numit „iadul de-a lungul Meusei”. Pe14 mai, aliații au efectuat 250 de misiuni. Francezii au pierdut 30 de avioane (conform altor surse doar 21), iar RAF 20 de avioane de vânătoare. Alter 65 de aparate de zbor au fost grav avariate. Dintre cel 109 bombardiere RAF deplasate în Franța, au fost doborâte 47
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
înalte părăsite de infanteriștii Diviziei a 55-a pecu o zi mai devreme. Principalul obiectiv al tanchiștilor era distrugerea capetelor de pod germane. Dacă un atac împotriva capetelor de pod ar fi avut sorți de izbândă pe 13 mai, această misiune avea să se dovedească imposibilă o zi mai târziu. Atacul Corpului al X-lea presupunea o lovitură cele două flancuri efectuate de câte un regimet de infaterie și un batalion de tancuri. Forțele care trebuiau să acționeze pe flancul drept
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ajuns în apropierea înălțimilor Bulson, au aflat că germanii ocupaseră deja pozițiile mai favorabile. Lafontaine a amânat timp de 24 de ore, începând cu după amiaza zilei de 13 mai, luarea unei decizii. El a pierdut mai multe ore cu misiuni de recunoaștere a terenului și a călătorit în zonă pe la diferite puncte de comandă ale regimentelor în căutarea comandantului său de Corp de armată, generalul Gransard, ca să primească ordinul de atac. Datorită acestor întârzieri, Lafontaine a amânat de asemenea emiterea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
asemenea emiterea ordinelor de atac pentru unitățile tactice până la ora 05:00 a zilei de 14 mai, oră la care germanii își consolidaseră pozițiile defensive, iar unitățile de infaterie ale diviziilor de tancuri înaintau viguros în regiunea Bulson. Lafontaine avusese misiunea să atace și să recucerească capetele de pod peste Meuse la ora 20:00 pe 13 mai. Obligația lui Lafontaine să atace doar după primirea ordinului necesare era diferită de modul de coordonare tactică mai eficient al germanilor ("Auftragstaktik", misiune
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
misiunea să atace și să recucerească capetele de pod peste Meuse la ora 20:00 pe 13 mai. Obligația lui Lafontaine să atace doar după primirea ordinului necesare era diferită de modul de coordonare tactică mai eficient al germanilor ("Auftragstaktik", misiune tactică), cărora comandanții le lăsau o mare libertate de acțiune în atingerea obiectivelor. Lafontaine a pierdut ore care aveau să fie decisive pentru succesul misiunii. Francezii au avut posibilitatea să îi respingă pe germani înapoi pe pozițiile de plecare, dar
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
primirea ordinului necesare era diferită de modul de coordonare tactică mai eficient al germanilor ("Auftragstaktik", misiune tactică), cărora comandanții le lăsau o mare libertate de acțiune în atingerea obiectivelor. Lafontaine a pierdut ore care aveau să fie decisive pentru succesul misiunii. Francezii au avut posibilitatea să îi respingă pe germani înapoi pe pozițiile de plecare, dar au irosit această șansă datorită proastei coordonări a statelor majore. Militarii Diviziei I Panzer se străduiseră să înainteze cât mai rapid cu putință, iar în timpul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de a stopa protestantismul, dieceza este secularizată, iar consiliul bisericesc și marea majoritate a enoriașilor adoptă luteranismul în anul 1567. Catolicii din fosta dieceză sunt trecuți sub autoritatea Arhiepiscopiei de Köln până în 1670, apoi sub cea a Vicariatului Apostolic al Misiunilor din Nord. În anul 1821, zona este trecută sub juricdicția Arhiepiscopiei de Paderborn, iar apoi în anul 1994 este reînființată Episcopia de Magdeburg ca sufragană a acesteia.
Dieceza de Magdeburg () [Corola-website/Science/333937_a_335266]
-
colegii răutăcioși și tristul obicei de a rata excursiile la pescuit cu bunicul Max pentru că e mereu pedepsit de părinți. Momentele grele cer măsuri extreme, iar Ben decide să scape de toate acestea și călătorește la capătul galaxiei, într-o misiune care îl va schimba mai mult decât își închipuie. După ce i se modifică niște setări la Omnitrix, Ben 10 nu mai poate reveni la forma lui umană și e vânat prin galaxie de un extraterestru misterios. Dublajul a fost realizat
Ben 10: Vânătoarea de Extratereștri () [Corola-website/Science/334005_a_335334]
-
localnici. Inclusă în antologia Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (2011), Ellen Lee prezintă intervenția a doi polițiști în locuința în care un criminal în serie i-a ucis pe toți membrii familiei, în afara fetei, Ellen Lee. Misiunea celor doi pare să se încheie cu succes, dar doar până își dau seama că ucigașul nu era cel la care se așteptau. În Spiridușii albi, apărută în 2012 în antologia "Cele 1001 scorneli ale moușului SF", viața tihnită a
Ceasul fantasmelor () [Corola-website/Science/333988_a_335317]
-
din organica Diviziei 2 Vânători, comandată de generalul Gheorghe Dabija. Divizia era dislocată în zona Petroșani-Deva, în dispozitivul de luptă al "Grupului de Sud". La declanșarea acțiunilor militare postbelice din Transilvania, la 15 aprilie 1919, Divizia 2 Vânători a primit misiunea generală de a înainta cu coloana principală pe valea Crișului Alb și cu o coloană secundară pe valea Crișului Negru, având ca prim obiectiv atingerea aliniamentului Beiuș-Sebiș-Radna. Brigada 3 Vânători, comandată de Constantin Paulian a fost desemnată să acționeze pe
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
docului uscat puternic apărat "Normandie" de la Saint-Nazaire din Franța ocupată de Germania în cea de-a doua conflagrație mondială. Operațiunea a fost executată de Royal Navy și comandourile britanice sub comanda Cartierele Generale ale operațiunilor combinate pe 28 martie 1942. Misiunea a vizat șantierul naval St Nazaire deoarece distrugerea docului uscat ar fi forțat vasele de război germane care aveau nevoie de reparații, (precum cuirasatul Tirpitz), să facă drumul spre apele teritoriale germane în loc să folosească un adăpost sigur pe malul Atlanticului
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Hood. "Hood" a fost scufundat, iar cuirasatul "Prince of Wales" a fost forțat să se retragă, după ce a fos avariat. Comandantul lui "Bismarck", avariat la rândul lui, i-a cerut celui de pe "Prinz Eugen" să își continue de unul singur misiunea, în vreme ce primul urma să se îndrepte spre portul francez St Nazaire, care era singurul port la Atlantic cu un doc uscat cu dimensiunile suficient de mari pentru ca să permită începerea reparațiilor. "Bismarck" a fost interceptat de britanici și scufundat în largul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
și ar fi ajuns în Atlantic. Planificatorii britanici au ajuns la concluzia că singurul port capabil să găzduiască "Tirpitz" era St Nazaire, în special în cazul în care, la fel ca în cazul lui "Bismarck", ar fi fost avariat în timpul misiunii și ar fi avut nevoie de reparații. Ei au ajuns la concluzia că dacă docul de la St Nazaire ar fi fost distrus, germanii nu ar mai fi trimis "Tirpitz" în Atlantic. "Combined Operations" a examinat toate opțiuniile pentru distrugerea docului
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a fost luat în considerație datorită lipsei de precizie a bombardamentelor din acea perioadă. Special Operations Executive a fost chestionat cu privire la capacitatea agenților săi de executarea a unui atac cu șanse de succes împotriva porților docului. SOE a răspuns că misiunea depășește capacității sale datorită greutății foarte mari a materialului explosiv pe care trebuia să îl transporte militarii. Royal Navy nu era la rândul ei capabilă să organizeze un atac, deoarece St Nazaire se afla la 8 km (5 mile) de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
suficient de mare ca să distrugă docul ar fi fost detectată cu mult înainte de a se apropia suficient de mult pentru ca să deschidă focul cu artileria navală. Planificatorii au verificat posibilitatea ca o forță de comando ar fi fost capabliă să execute misiunea. În martie 1942 aveau loc marei sizigii cu o amplitudine neobișnuit de mare, care ar fi permis unui vas ușor să depășească bancurile de nisip din estuar și să se apropie de docuri, ocolind canalul principal puternic apărat. Calea aleasă
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
probabilă a celui de-al doilea pentru distrugerea unui doc a fost considerată inacceptabilă. Ei au sugerat folosirea unui vas al Forelor Franceze Libere - distrugătorul "Ouragan" - și a unei flotile de vedete rapide pentru transportul și evacuarea comandourilor. Aprobarea pentru misiunea care a primit numele de cod "Chariot" a fost dată pe 3 martie 1942. Folosirea unui vas al Franței Libere implica utilizarea utilizarea luptătorilor francezi evacuați în Anglia și creștea periculos de mult numărul celor care erau la curent cu
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
sud a bazinului. Mai apoi, trebuiau să se deplaseze în oraș și să distrugă stația electrică, podurile și porțile intării noi în bazin din avantport.. Cucerirea molului era un obiectiv de primă importanță, aici fiind punctul de evacuare după executarea misiunii. Grupul al doilea comandat de căpitanul Burn trebuia să debarce la intrarea veche în bazinul St Nazaire. Obiectivele lor erau distrugerea tunurilor antiaeriene din zonă și a cartierului general german, să distrugă porțile și podurile de la întrarea veche în bazin
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]