81,003 matches
-
cca. 1112 - d. 14 august 1196, Echternach) a fost conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și Henric de Laroche. Atunci când a murit un alt văr, Conrad al II-lea de Luxemburg, lui Henric
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
l-a recuperat imediat după moartea arhiepiscopului Albero de Montreuil din 1152. Noul arhiepiscop de Trier, Hillin de Fallemanien, a schimbat drepturile sale asupra abațiile cu orașul Grevenmacher, în 1155. În 1157, Henric s-a căsătorit cu Loretta (d. 1175), fiică a lui Thierry de Alsacia, conte de Flandra. Cei doi s-au separat în 1163. Neavând copii, Henric l-a desemnat pe cumnatul său, contele Balduin al IV-lea de Hainaut, soțul surorii sale Alice de Namur, ca moștenitor. Atunci când
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
V-lea de Hainaut. Împreună cu acesta din urmă, Henric a purtat două războaie, în 1170 și 1172, cu ducele Henric al III-lea de Limburg. În 1171, Henric s-a căsătorit pentru a doua oară, de această dată cu Agnes, fiică a ducelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. Tot lipsit de urmași, el a repudiat-o pe Agnet în 1184, însă s-a îmbolnăvit grav, după care a plecat după ea. În septembrie 1186, li s-a născut
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
ducelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. Tot lipsit de urmași, el a repudiat-o pe Agnet în 1184, însă s-a îmbolnăvit grav, după care a plecat după ea. În septembrie 1186, li s-a născut o fiică, Ermesinda. Această naștere a repus pe tapet chestiunea succesiunii, dat fiind că Henric a considerat din acel moment promisiunea făcută lui Balduin de Hainaut ca fiind nulă și neavenită. Henric, ajuns la vârsta de 76 de ani, a făgăduit să
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
a repus pe tapet chestiunea succesiunii, dat fiind că Henric a considerat din acel moment promisiunea făcută lui Balduin de Hainaut ca fiind nulă și neavenită. Henric, ajuns la vârsta de 76 de ani, a făgăduit să o dea pe fiica sa în căsătorie contelui Henric al II-lea de Champagne. Cu toate acestea, Balduin continua să își reclame moștenirea. Ca urmare, a fost hotărâtca Balduin de Hainaut să moștenească Namur, Ermesinda să posede Durbuy și La Roche, iar Luxemburg să
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
moștenească Namur, Ermesinda să posede Durbuy și La Roche, iar Luxemburg să fie înapoiat Imperiului. Fiefurile au fost repartizate astfel în 1189, iar după ce plănuita căsătorie dintre Ermesinda și contele de Champagne a fost abandonată, Henric a căsătorit-o pe fiica sa cu ducele Theobald I de Bar. El a intrat într-un nou război cu Henric de Limburg, însă a fost înfrânt la 1 august 1194 la Neuville pe Mehaigne. Henric a murit doi ani mai târziu la Echternach.
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
(n. cca. 1004 sau 1018 - d. 21 ianuarie sau 21 iunie 1093) a fost fiică a ducelui Frederic al II-lea de Lorena (d. 1026/1027) cu Matilda de Suabia. După ce tatăl ei a murit, Sofia și sora ei Beatrice au trăit alături de sora mamei lor, împărăteasa Empress Gisela Sofia a fost contesă de Bar
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
Henric I (n. cca. 1059 - d. cca. 1119) a fost conte de Limburg și de Arlon de la 1082 până la moarte, precum și duce de Lotharingia între 1101 și 1106. Henric a fost fiul contelui Waleran I de Limburg cu Jutta, fiică a ducelui Frederic I de Lotharingia. El s-a opus arhiepiscopului Egilbert de Trier și a recuperat unele proprietăți pe care fosta contesă Adela le oferise Bisericii. Egilbert l-a somat să restituie acele proprietăți, însă Henric a refuzat, drept
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
luptând de partea ducelui Lothar I de Saxonia în cadrul victoriilor de la Andernach din 1114 și Welphesholt din 11 februarie 1115. El a fost succedat de fiul său, Waleran. Henric a fost căsătorit cu Adelaida de Pottenstein (n. 1061 - d. 1106), fiică a lui Botho de Pottenstein cu Iudith de Schweinfurt, la rândul ei fiică a ducelui Otto al III-lea de Suabia. Împreună, Henric și Adelaida l-au avut pe deja menționatul Waleran și trei fiice. Dintre acestea, una, Adelaida, a
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
1114 și Welphesholt din 11 februarie 1115. El a fost succedat de fiul său, Waleran. Henric a fost căsătorit cu Adelaida de Pottenstein (n. 1061 - d. 1106), fiică a lui Botho de Pottenstein cu Iudith de Schweinfurt, la rândul ei fiică a ducelui Otto al III-lea de Suabia. Împreună, Henric și Adelaida l-au avut pe deja menționatul Waleran și trei fiice. Dintre acestea, una, Adelaida, a fost căsătorită cu ducele Conrad I de Merania. Este posibil ca Henric să
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
Pottenstein (n. 1061 - d. 1106), fiică a lui Botho de Pottenstein cu Iudith de Schweinfurt, la rândul ei fiică a ducelui Otto al III-lea de Suabia. Împreună, Henric și Adelaida l-au avut pe deja menționatul Waleran și trei fiice. Dintre acestea, una, Adelaida, a fost căsătorită cu ducele Conrad I de Merania. Este posibil ca Henric să fi fost și tatăl lui Simon, devenit conetabil de Ierusalim după prima cruciadă.
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
partea adversarului său, Otto de Braunschweig. În 1212, el l-a însoțit pe vărul său, ducele Henric I de Brabant, la Liège, acesta aflându-se la acea vreme în război cu ducii de Gueldern. Prima soție a lui Waleran, Cunigunda, fiică a ducelui Frederic I de Lorena, a murit în 1214, drept pentru care, în luna mai a acelui an, Waleran s-a recăsătorit cu Ermesinda I de Luxemburg, devenit conte "jure uxoris" acolo. Ermesinda emitea pretenții asupra comitatului de Namur
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
cu ea în viitorul care este deja în pragul distrugerii. Oamenii viitorului fac un ultim salt prin Poartă, de data asta într-un viitor extrem de îndepărtat, în care vor pune bazele coloniilor noi omeniri, din care va face parte și fiica lui Bill și a Louisei. În "Nota autorului" se precizează că majoritatea capitolelor și-au luat numele de la romane și povestiri celebre care au ca temă călătoria în timp. Printre operele la care se face astfel referire se numără: "Detunătura
Mileniu (roman de John Varley) () [Corola-website/Science/328601_a_329930]
-
s-a remarcat în bătălia de la Bouvines din 1214. Însă uneori conții de Bar au ridicat armele împotriva Franței. Astfel, în 1301, Henric al III-lea de Bar, încheind o alianță cu regele Eduard I al Angliei, cu a cărui fiică se căsătorise, a fost înfrânt de către Filip al IV-lea cel Frumos, care l-a constrâns să presteze omagiu pentru o porțiune din Barrois, situată la apus de Meuse, care avea să fie numită "Barrois mouvant". Din acel moment, a
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
de Jülich și de Berg după moartea socrului său, Wilhelm al IV-lea. Atunci când Ioan al III-lea a succedat tatălui său ca duce de Cleves în 1521, regiunile de Jülich, Berge, Cleves și Mark au constituit Ducatul de Jülich-Cleves-Berg. Fiica sa, Ana de Cleves (1515-1557) a devenit chiar regină-consortă a Angliei vreme de câteva luni în 1540, în condițiile în care fratele ei Wilhelm al V-lea, duce din 1539, s-a aflat în contradicție cu împăratul Carol Quintul asupra
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
1 (din care o parte s-a descoperit la Qumran) numele muntelui Hermon vine de la cei două sute de îngeri care s-au revoltat la Ardis, pe muntele Hermon, contra lui Dumnezeu și legământul lor (hahrama) de a se însura cu fiicele oamenilor.(Hanoh 1, 6, 6) Denumirea arabă Djebel ash-Sheikh înseamna „Muntele Șeicului”, adică „Muntele bătrânului”, din cauza zăpezii albe care îi acoperă capul în timpul iernii. După Cartea biblică a Ieșirea (Bamidbar) și cea a Deuteronomului, regiunea Hermon făcea parte în vechime
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
Baesweiler din 1371. În continuare, istoria ducatului de Jülich s-a intersectat îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de Cleves și de Berg, precum și Ducatul Geldern și Comitatul de Mark: ducele Wilhelm al II-lea se căsătorise cu Maria, fiica ducelui Reginald al II-lea de Geldern și ea însăși devenită ducesă de Geldern după moartea fratelui ei vitreg, ducele Reginald al III-lea în 1371. Wilhelm al II-lea a încheiat conflictul cu Casa imperială de Luxemburg, iar fiul
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
olandeze Gelderland l-au ales ca duce pe Arnold de Egmond, în timp ce Jülich s-a unit cu comitatul de Berg. În 1511, ducele Ioan al III-lea de Cleves a moștenit Jülich și Berg în urma căsătoriei cu Maria de Geldern, fiica ultimului duce, Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg. Ea a moștenit moșiile tatălui ei: Jülich și Berg, precum și comitatul de Ravensberg. Din 1521, Jülich-Berg și Cleves au format Ducatul de Jülich-Cleves-Berg, prin uniunea personală de sub ducele Ioan al III-lea
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg, care a devenit moștenitoare a posesiunilor tatălui ei: Jülich, Berg și Comitatul de Ravensberg, fapt care, în conformitate cu Legea Salică din Sfântul Imperiu Roman a cauzat proprietății să treacă soțului unei moștenitoare (femeile
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
Conrad de Hohenstaufen în bătălia de la Nidda, în sudul provinciei Hessa, în august 1246, însă a murit la câteva luni după aceea, în castelul Wartburg, din apropiere de Eisenach, în Thuringia. În 1228, Henric a fost căsătorit cu Elisabeta (1206-1231), fiica lui Albert al II-lea, markgraf de Brandenburg. După moartea Elisabetei, el s-a recăsătorit cu Gertruda de Babenberg (n. cca. 1210/1215 - d. 1241), fiica a ducelui Leopold al VI-lea de Austria. După decesul acesteia, el s-a
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
apropiere de Eisenach, în Thuringia. În 1228, Henric a fost căsătorit cu Elisabeta (1206-1231), fiica lui Albert al II-lea, markgraf de Brandenburg. După moartea Elisabetei, el s-a recăsătorit cu Gertruda de Babenberg (n. cca. 1210/1215 - d. 1241), fiica a ducelui Leopold al VI-lea de Austria. După decesul acesteia, el s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Beatrice (n. 1225-d. 1288), fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant. Toate cele trei căsătorii au fost lipsite de
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
Elisabetei, el s-a recăsătorit cu Gertruda de Babenberg (n. cca. 1210/1215 - d. 1241), fiica a ducelui Leopold al VI-lea de Austria. După decesul acesteia, el s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Beatrice (n. 1225-d. 1288), fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant. Toate cele trei căsătorii au fost lipsite de urmași. După moartea lui Henric Rașpe fără moștenitori, împăratul a acordat Thuringia că feud lui Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen, fiul surorii
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
temei sacrificiului regelui sacru. Protagoniștii primei părți sunt Caillean și Gawen (fiul Eilanei), prezentați în "Sanctuarul". Caillean devine Mare Preoteasă în Avalon, în timp ce Gawen este crescut ca druid și, periodic, primește învățături de la Crăiasa Zânelor. Aceasta din urmă decide ca fiica ei, Sianna, să fie inițiată de preotesele Avalonului, ceea ce va face ca între fată și Gawen să se înfiripe o legătură specială. Sianna rămâne însărcinată cu Gawen, dar acesta nu va apuca să mai trăiască pentru a-și vedea fata
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
creștinilor și a patrulelor romane. Aceste evenimente o determină pe Caillean să învăluie Avalonul în neguri, pentru ca locul sacru să devină inaccesibil celor care nu stăpânesc magia necesară. Când Caillean îmbătrânește, rolul de Mare Preoteasă îi revine Siannei și, ulterior, fiicei acesteia. În partea a doua se povestește despre Marea Preoteasă Dierna, care ia sub ocrotirea ei o novice de sânge regal pe nume Teleri. Când primește viziunea Preotectorului Britaniei, un amiral roman pe nume Carausius, o obligă pe Teleri să
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
caută adăpost în Avalon), dar moare rănit pe malul lacului Avalon. Peste ani, Teleri revine în Avalon și se împacă cu Dierna, devenind succesoarea ei. Partea a treia se concentrează asupra Marii Preotese Ana și a celei de-a treia fiice a ei, Viviane. Crescută la o fermă, Viviane este adusă în Avalon de druidul Taliesin când împlinește 13 ani. Deși își duce la bun sfârșit pregătirea de preoteasă, Ana nu-i permite să se inițieze, obligând-o să rămână novice
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]