81,003 matches
-
o răzmeriță, iar Willem și fiii săi au fost asasinați. Orașului Aachen i s-a ordonat apoi să plătească o compensație uriașă către văduva lui Willem. Prin contractul din 12 martie 1237, Willem a fost logodit cu Margareta de Geldern, fiică a contelui Gerard al III-lea de Geldern și a Margaretei de Brabant. Cele mai multe surse converg spre ideea că Margareta a fost mama primului copil al lui Willem, însă nu există evidență că această căsătorie ar fi fost consumată vreodată
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
Gerard al V-lea (n. înainte de 1250 - d. 29 iulie 1328) a fost conte de Jülich de la 1297 până la moarte. Gerard a fost fiul mai mic al contelui Willem al IV-lea de Jülich cu Richarda de Geldern, fiică a contelui Gerard al III-lea de Geldern. Gerard a succedat fratelui său mai mare, Waleram (care murise în bătălia de la Furnes) în poziție de conte de Jülich în 1297. Gerard a acordat sprijin regelui german Adolf de Nassau în
Gerard al V-lea de Jülich () [Corola-website/Science/328693_a_330022]
-
Ludovic de Bavaria în războiul de succesiune pentru tronul Germaniei și a permis încoronarea acestuia în Aachen, împotriva dorinței arhiepiscopului de Köln. Gerard s-a căsătorit înainte de 13 decembrie 1299 cu Elisabeta de Brabant-Aarschot (n. cca. 1280 - d. 1350/1355), fiică a lui Godefroi de Brabant și a Ioanei de Vierzon. Sora Elisabetei, Maria se căsătorise cu fratele lui Gerard, Waleram. Gerard și Elisabeta au avut următorii copii:
Gerard al V-lea de Jülich () [Corola-website/Science/328693_a_330022]
-
succedat tatălui său, a continuat războiul acestuia, fiind ucis alături de trei dintre frații săi în bătălia de la Worringen de către cavalerii ducelui Ioan I de Brabant. Henric a fost căsătorit în jur de 1260-1261 cu Beatrice d'Avesnes (d. martie 1321), fiică a contelui Baldwin, având următorii copii:
Henric al VI-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328695_a_330024]
-
lucrările la un mare parc la Hesdin. Acesta conținea o menajerie, crescătorii de păsări, heleștee, livezi, o grădină împrejmuită și locuri pentur turniruri. În 1262, în Paris a avut loc căsătoria lui Robert cu Amicia de Courtenay (n. 1250-d. 1275), fiică a seniorului Petru de Conches, strănepot al regelui Ludovic al VI-lea al Franței cu Perronelle de Joigny. Ei au avut trei copii: După moartea Amiciei, Robert s-a recăsătorit în două rânduri: mai întâi, în 1277, cu Agnes de
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
Joigny. Ei au avut trei copii: După moartea Amiciei, Robert s-a recăsătorit în două rânduri: mai întâi, în 1277, cu Agnes de Dampierre (n. 1237-d. 1288), moștenitoare a Bourbonului, iar apoi, în 18 octombrie 1298 cu Margareta (d. 1342), fiică a contelui Ioan al II-lea de Hainaut. După moartea lui Robert, comitatul de Artois a fost moștenit de către fiica sa Mahaut, însă nepotul său Robert al III-lea a contestat domnia acesteia.
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
cu Agnes de Dampierre (n. 1237-d. 1288), moștenitoare a Bourbonului, iar apoi, în 18 octombrie 1298 cu Margareta (d. 1342), fiică a contelui Ioan al II-lea de Hainaut. După moartea lui Robert, comitatul de Artois a fost moștenit de către fiica sa Mahaut, însă nepotul său Robert al III-lea a contestat domnia acesteia.
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
reprezentat o serie de conflicte militare desfășurate între 1283 și 1289, pentru succesiunea asupra ducatului de Limburg. Cauza războiului de succesiune a constituit-o moartea ducelui Waleran al IV-lea de Limburg din 1280, urmată de cea a unicei sale fiice, Ermengarda de Limburg din 1283. Waleran al IV-lea nu avea fii, iar Ermengarda nu a avut urmași. Ea se căsătorise cu contele Reginald I de Geldern, cre în noua conjunctură emitea pretenții asupra ducatului de Limburg. Cu toate acestea
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
Dreux cu Maria de Bourbon. Robert a luptat alături de regele Filip al III-lea al Franței în 1272, în cadrul expediției acestuia din Languedoc și a fost prezent la cucerirea Foix. În 1260, el s-a căsătorit cu Beatrice de Montfort, fiică a contelui Ioan I de Montfort cu Ioana de Chateaudun, și nepoată a lui Amalric de Montfort. Fiul lor Ioan îl va moșteni pe Robert, în vreme ce fiica cea mare Iolanda (n. 1263-d. 1322) se va căsători cu regele Alexandru al
Robert al IV-lea de Dreux () [Corola-website/Science/328696_a_330025]
-
la cucerirea Foix. În 1260, el s-a căsătorit cu Beatrice de Montfort, fiică a contelui Ioan I de Montfort cu Ioana de Chateaudun, și nepoată a lui Amalric de Montfort. Fiul lor Ioan îl va moșteni pe Robert, în vreme ce fiica cea mare Iolanda (n. 1263-d. 1322) se va căsători cu regele Alexandru al III-lea al Scoției, iar apoi cu ducele Artur al II-lea de Bretania.
Robert al IV-lea de Dreux () [Corola-website/Science/328696_a_330025]
-
argint, ceea ce el deja efectua la Wipperfürth. În 1337 Adolf s-a raliat alianței anglo-germane care a cauzat începerea Războiului de 100 de ani. În 1312, Adolf s-a căsătorit cu Agnes de Cleves (n. cca. 1295 - d. după 1361), fiică a contelui Teodoric al VII-lea de Cleves de Cleves cu Margareta de Habsburg-Kiburg. El a murit la 3 aprilie 1348, fără a avea copii, drept pentru care a fost succedat în comitatul de Berg de către unica sa nepotată care
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
Margareta (n. 1234 - d. 26 martie 1276, Loosduinen) a fost o nobilă olandeză, devenită prin căsătorie contesă de Henneberg. Margareta a fost fiică a contelui Floris al IV-lea de Olanda, cu soția acestuia, Matilda de Brabant. În ziua de Rusalii a anului 1249, Margareta a fost căsătorită cu contele Herman I de Henneberg-Coburg. Căsătoria avea un substrat politic, dat fiind că Herman
Margareta de Olanda-Henneberg () [Corola-website/Science/328721_a_330050]
-
cel mai lung din lume la data construirii sale. În 1830 a fost ales ca membru al Royal Society ("Fellow of the Royal Society"). La 5 iulie 1836 Isambard Brunel s-a căsătorit cu Mary Elizabeth Horsley (născută în 1813), fiica cea mai mare a compozitorului și organistului William Horsley. S-au stabilit la Londra (Duke Street, No. 17-18), unde Brunel și-a deschis propriul birou de proiectare (familia sa locuind în apartamentul de la etaj). Ulterior, fiind impresionat de frumusețea peisajelor
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
lui Engelbert al II-lea de Falkenstein din 1274, în cele din urmă fiind instalat în această poziție Siegfried al II-lea de Westerburg. În 1279, unchiul lui Adolf, ducele Waleran al IV-lea de Limburg a murit lăsând o fiică, Ermengarda, soție a contelui Reginald I de Geldern. Când Ermengarda a murit și ea în 1280 fără a avea urmași, soțul ei a pretins ducatul de Limburg pentru sine, cu toate că și Adolf emitea pretenții asupra Limburgului, ca nepotul cel mai
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
Düsseldorf la rangul de oraș. Prin vicleșug, arhiepiscopul Siegfried a reușit să îl captureze pe Adolf în 1292 și să îl țină în închisoare până la moarte, în 28 septembrie 1296. În 1249, Adolf s-a logodit cu Elisabeta de Geldern, fiică a contelui Otto al II-lea de Geldern și soră vitregă a lui Reginald I, rivalul lui Adolf pentru Ducatul de Limburg. Elisabeta a murit la 31 martie 1315 și a fost înmormântată alături de soțul ei în biserica de Solingen-Gräfrath
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
În anul 655, concubină Xiao și fosta împărăteasa Wang au fost acuzate de vrăjitorie și au fost executate la ordinul lui Wu Zetian.Astfel,ea a atins rangul de împărăteasa. Unii istorici cred că ea și-a ucis propria ei fiica ca să ajungă ea împărăteasa. În timp ce acest lucru nu este dovedit, evenimentele ulterioare au sugerat că un astfel de act i-a atins scopul . Ca Împărăteasa Consort, Wu s-a instalat rapid pentru a-și consolida puterea . A exilat și executat
Wu Zetian () [Corola-website/Science/328744_a_330073]
-
Nistor Ureche, vornicul Bărboi și fiul său, boierii polonezi Ștefan Potocky și Samuel Korecki, oșteanul turc Hussein-aga, hanul tătar Cantemir Bei ș.a. Scriitorul a introdus și personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror existență reală nu a fost dovedită. Primirea romanului de către criticii literari ai epocii sale a fost una elogioasă; poetul George Topîrceanu, unul dintre cronicarii literari ai vremii, îl considera a fi cel mai
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Stroie Orheianu, salvându-i acestuia fata din mâinile cazacilor zaporojeni care o răpiseră. Boierul avea conacul la Murgeni, în apropiere de Șoimărești, și merge o porțiune de drum împreună cu cei trei frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda, fiica boierului, iar fata îi răspunde la sentimente. Ajuns în satul natal, Tudor Șoimaru află de la moș Mihu, unchiul său, că boierul Stroie Orheianu ocupase jumătate din moșia răzășească în urma unei judecăți strâmbe făcute în timpul lui Aron Vodă și îl ucisese
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
(n. c. 1416 - d. 14 septembrie 1487), cunoscută și că "Sultană Marija", "Mara Hatun", "Despina Hatun" sau "Amerissa", a fost fiica regelui sârb Đurađ (George) Branković și a Eirenei Kantakouzene. Ea a intrat în haremul sultanului Murad al II-lea al Imperiului Otoman. Coasta situată între Salonic și peninsula Kassandra a fost numită "„Kalamarija”" după ea -- "„Maria cea Bună”." Mara și
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
de „manuscrisul Massarelli”, pentru că a fost găsit în documentele lui Angelo Massarelli (1510-1566). Masarelli este bine cunoscut prin funcția să de secretar general al Conciliului de la Trento, care a înregistrat evenimentele și discuțiile zilnice de la conciliu. Manuscrisul Massarelli o numește fiica lui Đurađ Branković și a Eirenei Kantakouzene. „The Byzantine Lady: Ten Portraits 1250-1500” (1994) de D. M. Nicol pune în discuție ascendentă ei, sugerând că Đurađ a avut un mariaj anterior cu o fiică a lui Ioan al IV-lea
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
de la conciliu. Manuscrisul Massarelli o numește fiica lui Đurađ Branković și a Eirenei Kantakouzene. „The Byzantine Lady: Ten Portraits 1250-1500” (1994) de D. M. Nicol pune în discuție ascendentă ei, sugerând că Đurađ a avut un mariaj anterior cu o fiică a lui Ioan al IV-lea al Trapezuntului. Cu toate acestea teoria lui nu a fost susținută de surse și nu a reușit să ia în considerare faptul că Ioan al IV-lea s-a nascut între 1395 și 1417
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Adni. El a fost un descendent al bizantinilor Angeloi și s-a nascut creștin, dar a fost răpit pe când era copil de sultan potrivit practicii "devșirme" și crescut că musulman la Edirne. Militar capabil, el a fost căsătorit cu o fiică a sultanului Mahomed al II-lea. După ce s-a remarcat la Asediul Belgradului (1456), el a fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul mandatului său el a condus armate
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
avansat rapid în rândurile birocrației otomane. Mama lor s-a mutat la Istanbul, rămânând în același timp creștină; ea a fost favorizată și i s-a acordat o proprietate funciară de către sultan. Militar capabil, el a fost căsătorit cu o fiică a sultanului Mahomed al II-lea. După ce s-a distins în Asediul Belgradului (1456), el a fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul carierei sale el a condus armate
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
lui Georgiu și Iuliana-Ileana Mezei Câmpeanu de Szathmar. Tatăl său este descendent din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu-Mare, devenit prin maghiarizare, Mezei. A fost primul din familie care a revenit la numele original românesc „Câmpeanu”. Mama sa, a fost fiica lui Ioan Rațiu de Noșlac, nepoată de frate a Prepoz. Basiliu Rațiu și verișoară primară cu Dr. Ioan Rațiu. A fost căsătorit cu Ecaterina Rațiu, fiica lui Partenie Rațiu de Noșlac, văr primar cu Dr. Ioan Rațiu, care împreună cu soția
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
din familie care a revenit la numele original românesc „Câmpeanu”. Mama sa, a fost fiica lui Ioan Rațiu de Noșlac, nepoată de frate a Prepoz. Basiliu Rațiu și verișoară primară cu Dr. Ioan Rațiu. A fost căsătorit cu Ecaterina Rațiu, fiica lui Partenie Rațiu de Noșlac, văr primar cu Dr. Ioan Rațiu, care împreună cu soția Emilia le-au fost nași de cununie. A studiat la Turda, Blaj, Cluj și Budapesta. Doctor în drept al Universității din Budapesta, a debutat ca asesor
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]