8,899 matches
-
dă o interpretare nouă lucrurilor și readuce în discuție rolul fraț ilor Greceanu în traducerea Bibliei. Este o lucrare valoroasă și a utorul un distins absolvent al Facultății noastre din București , ac um profesor la liceul din Huși, merită toată încurajarea. « Propun deci lucrarea pentru Premiul Neuschotz la care a concurat» (Din Analele Academiei Român e, 2 9 mai 1933, p.85-86). Pentru că prin formație, Constantin Solomon a fost un literat, mă întorc la cele două volume din „Cele mai frumoase
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vor servi ca cel mai sigur și mai bun îndreptar în domeniul vieții noastre juridice. A doua calitate, mare, neîntrecută, a lui Hamangiu, este aceea de a fi știut să creeze o emulație științifică, un med iu de muncă și încurajare. Hamangiu a fost acela care și-a ales cu îngrijire colaboratorii, le-a dat posibilitatea să lucreze, i-a încurajat, i-a silit chiar să iasă din pasivitate și să se consacre studiului. Tânăra generație științifică de azi, toți acei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de mult ti mp î ndeplinirea unei vechi dorințe, a unui adevărat ideal, sunt fericit că pot înfăptui astăzi acest frumos vis al tinereții și al întregii mele vieți: înființarea unui însemnat premiu literar, artistic și juridic pentru stimularea și încurajarea celor mai superioare manifestațiuni ale minții și sufletului român esc. „În acest scop, dăruiesc Academiei Române suma de cinci milioane lei în scrisuri funciare rurale 5%, fruct al economiilor mele, al vieții mele modeste ce am dus și al unei munci
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
activitate care -l pusese între întâii juriști ai țării. Produsul activității lui se folosește azi de toată țara. Față de Academie, regretatul coleg și-a arătat sentimentele alese prin cunoscuta dona ție ce s-a făcut acum trei ani pentru mari încurajări literare, artistic e și juridice, afirmând prin dispoziția traducerii poeziilor lui Mihai Eminescu în limbile străine, cultul său pentru cea mai st rălu cită nepieritoare a poeziei românești. Drept recunoștință Academia l-a legat de dânsa, conferindu i titlul de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
te-ai fi așteptat să nu acorde prea mare importanță amănuntelor. Și totuși se apleca precum palmierul și asupra lor, analizînd textul cu precizie, pe un ton Îngăduitor și lipsit de ambiguitate. Își Închidea deseori alocuțiunea cu o vorbă de Încurajare adresată victimei. Dovada că victima Îl auzea era recidiva ei inexorabilă. Iată ce-nseamnă vocație. Vibrație, chiar, mă refer la fetele chemate din obscure cartiere și provincii mentale de insuportabila arsură a poeziei În bust, izbucnind În lacrimi la Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mărturisit că sînt medic, le-aș fi dat cîte vreun premiu, le-aș fi fost ca un tată. Problema consta și-n faptul că nu-mi acordau atenție. CÎtă deosebire față de timpul mai mult sau mai puțin prezent cînd primesc Încurajări telefonice, pe scară, literare, plus jeturi de scrisori din care cad violete și alte porcării presate de irevocabile scriitoare pline de har pînă În ovule. N-aș vrea să se-nțeleagă de-aici, prea frumoase cititoare, că la Universitas ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare. SÎnt multe doamne În public, atrase de lupta de stradă, cotropite de admirație față de curajul gherilelor venite direct din șut, din categoria gospodine. Scenele de violență se Înmulțesc, oamenii muncii „veniți În slujba forțelor de ordine” simt nevoia irepresibilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uriașă din Adevărul ni-l arată dînd mîna c-un cerșetor fără picioare, dar cu șepcuță. Acesta, cerșetorul, privește-n sus plin de speranță. Nu se vede dacă Iliescu În calitate de etern recent președinte i-a spus, pe lîngă cuvinte de Încurajare, să meargă, că poate, totul este să vrea, aruncîndu-i vreo monedă de-un leu În poală sau ce au cerșetorii acolo, cred că nu, Însă recomand celor cu dare din mînă să strîngă mîinile cerșetorilor conform acestei ilustre pilde. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aia? — Bine. Da’ acum nu te-apuca să-mi porți de grijă pentru c-aș fi Îngrijorat sau ceva, pentru că nu sînt. SÎnt doar obosit și-aveam chef de vorbă. Și nu te-apuca nici să-mi ții discursuri de Încurajare, pentru că avem deja un comisar cu linia politică și știu pentru ce mă lupt și nu-mi fac griji. Doar că mi-ar plăcea ca lucrurile să fie Într-adevăr eficiente și să se facă mai cu cap. Da’ ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cel mai greu prin vâltoarea timpurilor... Ce ai aflat până aici nu-i totul. Mai ai oleacă de răbdare și ajungem și la viile Hlincei. N-am încotro, fiindcă „așa cum le spui mata bobocule” nu se există altul... Mulțam pentru încurajare. Și ca să nu crezi că îți pierzi cumva vremea degeaba, află că mănăstirea Hlincea a avut stăpâni cu nemiluita. În 1574, la terminara zidirii, a fost închinată ca metoh al mănăstirii Dionisiate din Sfântul Munte. Apoi, în 1624, după restaurarea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu poate prezice cu certitudine, la nașterea unui copil, care îi va fi cursul vieții. Destinul, cu alte cuvinte. Desigur, nu luăm în discuție încercările pe care le mai fac uneori babele atoateștiutoare, pentru că acestea nu sunt altceva decât niște încurajări afirmate cu aere de filosof. Jocuri intrate, și păstrate încă, în tradițiile unor colectivități de dimensiuni culturale reduse. Legendele, care apar doar atunci când persoana în cauză ajunge o mare personalitate, sunt o cu totul altă poveste, chiar dacă ele au în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi vorba. Avea impresia că are închipuiri, că i se năzare. Dar nu, nu era doar o părere. Vocile îi sunau în auz, le auzea, ei îi vorbeau. îi adresau încurajări și sfaturi, pe care ea nu le prea pricepea pe moment. Dar, neștiind ce să facă, le asculta în tăcere, fără să reacționeze în vreun fel. Avea doar treisprezece ani. Era neajutorată și neștiutoare. A rămas adâncită în gânduri și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Astă noapte a făcut febră. ― Și ce a spus medicul? ― Că nu e nimic grav și că situația este sub control. Dar știți cum e atunci când cel drag de lângă tine suferă. ― Să avem Încredere În colegii noștri. ― Vă mulțumesc pentru Încurajare, domnule profesor. ― Acum, la atac! Îți doresc mult noroc. Te aștept să-mi spui cum a decurs Întâlnirea. ― Voi veni negreșit. S-a Îmbrăcat În halat și se afla pe punctul de a pleca spre biroul secretarului de partid, unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Oare Despi nu va avea vreun complex de inferioritate În fața mea? ― Nici vorbă nu poate fi, domnule profesor. Are o prezență de spirit excepțională. Sunt sigur de asta. Mi-a dovedit-o când v-am operat pe dumneavoastră. ― Mulțumesc de Încurajare, dragule... La sfârșitul vizitei bolnavilor, profesorul i-a spus Despinei să treacă pe la el după ce Își va sfârși treburile de la salon. „Cu ce am greșit de mă cheamă tati la cabinet?” Acest gând a urmărit-o toată dimineața... ― Bine te-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să trecem la treabă! ― Cât de imprevizibil ești, tati! Eu mă așteptam să mă mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e pentru Încurajare, Despi. ― Și asta e drept mulțumită, tati - a răspuns Despina sărutându-l pe obraz. Toată ziua aceea a fost conectată cu gândul la intervenția chirurgicală la care va participa a doua zi. „Multe examene am dat eu, dar să operez
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus o pauză de un sfert de ceas... Toți au răsuflat a regăsire de sine. Profesorul Hliboceanu i-a trimis un zâmbet aprobator și plin de Încurajare. „Să nu zic vorbă mare, dar mie Îmi vine să mă prind cu mâinile de torțile cerului și să strig: <bravo prietene! Ține-o tot așaă!” - l-a Încurajat gândul de veghe. Abia acum a observat Gruia că În sala
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi un vals brilliant". Cristoase, de ce nu pot atinge ca tine clapele pianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de cît onestă". Tocmai mi se tipărise o carte. Eram în faza cînd aspiram impresii. Pe lîngă răutăți, ofense, împunsături ("Nu citesc decît clasici", cu variantele: "Nu citesc romane" și "Pe contemporanii mei îi citesc pe sărite"), veneau și destule încurajări. Primele, aprecierile "magdanime" ale bunei mele prietene: "Bravo, Iordana, e un puzzle de efecte de scriitură. Mi-au plăcut și vultureala, și visătoreala ta. Dar ai grijă: intră în rețeta succesului să-ți împarți cartea la critici, nu la prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mama, făceam teste psihologice și erau întrebări despre mama, eu puneam stiloul pe bancă, puneam capul în mâini și plângeam de durere! Cu cât mai mult creșteam, cu atât mai mult aveam nevoie de mamă. Aveam nevoie de sfaturi, de încurajări, aveam nevoie să mă certe, să existe. Am ajuns în clasa a XI-a, și am avut la literatura universală de scris un eseu pe temă liberă. Acasă, am început să-mi pregătesc lecțiile, ca de obicei, seara. Când am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de nașteri. Nu-mi pot stăpâni emoțiile... La prima naștere se întâmplă atâtea!... Olga transferă convorbirea pe alte planuri: - Este cineva din personalul medical aici? - Sigur, chiar am vorbit cu domnul doctor Pencu, a venit și asistenta la mine cu încurajări de parcă eu aș fi fost în situația Inei. Ce oameni drăguți! - Voi fi toată noaptea aici. Nu mă mișc o clipă de lângă ea, până naște și chiar și... după... - Mulțumesc Olga, mulțumesc... Un timp, mama Inei îi urmări pașii Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
își luă halatul, Olga, prefirând un zâmbet confecționat de împrejurare, trecu din nou pe lângă mama Inei și se îndreptă spre salonul unde era Ina. Intră dezinvoltă, arătând o disponibilitate ce părea firească și adresându i-se acesteia cu vorbe de încurajare: - Și vom fi mamă, ai!? Ina păru a nu da importanța cuvenită la ceea ce Olga considera a fi o glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care oamenii lucizi îl numesc speranța în bine. Doctorul Popa părăsi salonul sfătuind-o pe Olga să fie tare. Convorbirea cu doctorul Popa declanșă în sufletul Olgăi o adevărată furtună. Niciodată o nenorocire nu vine singură, își spuse ea. Toate încurajările pline de bunăvoință și înțelegere ale asistentelor, ale pacientelor, nu reușiră să-i oprească izvorul lacrimilor. Plângea înăbușit în pernă ca să nu tulbure liniștea și viața celorlalte ocupante ale salonului. Dar nici o încurajare nu era în măsură să-i ușureze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu vine singură, își spuse ea. Toate încurajările pline de bunăvoință și înțelegere ale asistentelor, ale pacientelor, nu reușiră să-i oprească izvorul lacrimilor. Plângea înăbușit în pernă ca să nu tulbure liniștea și viața celorlalte ocupante ale salonului. Dar nici o încurajare nu era în măsură să-i ușureze suferința. * Când Victor veni acasă, hotărât de a-și înfrunta soția în tot ce ar fi spus pro sau contra, află de la o vecină că Olga fusese transportată de urgență la spital, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
totdeauna a trebuit să cad, după ce mă ridicasem prea sus... De data aceasta, am căzut prea jos, prea trist... după ce fusesem prea fericită, prea sus... Dar după deznădejde vine iar fericire... Nu mă Încred În aceste vorbe, sunt minciuni de Încurajare. A fost un vis frumos, care dacă s-ar repeta și-ar pierde din minunăție... Cum Încerc să mă mint! Ce n-aș da doar să se repete! 19 octombrie 1961 (joi) În sfârșit, a venit Petre! Calm, imperturbabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aerul rece, luptându-mă cu urmele lăsate pe gheață, cu iarna, cu viața. Nu pot uita acele zile de antrenament cu Fredy, când simțeam În mine vibrând tinerețea, dorința de a Învinge, puterea de a Învinge. Iar apoi, spre casă, Încurajările lui Fredy, veselia lui, veselia mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât de repede! Concurentele aveau o frică de moarte când trebuiau să mă Înfrunte, publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]