8,709 matches
-
acestui teritoriu. Un rol important în formarea reliefului îl reprezintă rețelele hidrografice G. M Murgoci (1925) presupunea că Prutul, Jijia poate chiar Siretul au “divagat” pe suprafața Câmpiei Moldovei sculptând depozitele miocene. Datorită oscilațiilor la care era supusă linia de țărm în timpul retragerii apei, pe suprafața recent exondată râurile își formau albia și totodată aduceau materiale în care predominau elemente de fliș, pe care le depuneau în zona litorală. Aceste organisme hirografice dispăreau odată cu revenirea apelor peste teritoriile pe care le-
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
și 215 m sub nivelul mării (nivelul apei crește iarnă în anotimpul ploios și scade vară și este monitorizat încontinuu - vezi aici). Suprafață lacului este de 166 km². Ținutul deluros din preajma acestui bazin este mai puțin populat decât zona de țărm al Mării Mediterane. În trecut însă, aici au existat orașe înfloritoare care întrețineau schimburi comerciale cu aproape întreaga lume cunoscută la vremea respectivă. Pe malurile lacului, se intersectau principalele artere comerciale de transport ale Orientului Apropiat. Nu este de mirare
Marea Galileei () [Corola-website/Science/311766_a_313095]
-
,"Tiberia" sau „Tiberiada”, în , ; în limba arabă طبرية , "") este un oraș din Israel, situat pe țărmul vestic al Mării Galileei, Galileea de Jos, Israel, având 41.984 locuitori. Tverya () a fost întemeiat în anul 20 d.Hr., si denumit astfel de Irod Antipa Tetrarhul, si conducător al iudeilor sub protecția Romei, pentru a câștiga favoarea Împăratului
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
mai promite-adaugă aceeași carte- că dacă va păzi poruncile Domnului, îi va lungi și zilele. În privința slavei, Solomon stăpânea peste Iuda și Israel, unde, arată „Cartea întâi a împăraților”, locuitorii, care „mâncau, beau și se veseleau” ajunseseră ca „nisipul de pe țărmul mării”. El stăpânea și toate împărățiile „de la Râu până în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului”, „stăpânea peste toată țara de dincoace de Râu, de la Tisah până la Gaza, peste toți împărații de dincoace de Râu” iar supușii săi „îi aduceau daruri
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
Argentina. În secolul al XIX-lea, cănd "înconjurarea Cornului" însemna înfruntarea unor vijelii feroce ce lăsau zeci de vase naufragiate pe maluri, personaje faimoase precum Charles Darwin și "Richard Henry Dana" au ajutat la descrierea primejdiei și a măreției unui țărm unde câțiva indieni - "indieni canoe" - trăiau cu pește, scoici și focurile care îi încălzeau. Aceste focuri, văzute de pe mare de către primii exploratori europeni, au dat numele arhipelagului. Din anumite puncte de vedere, este o continuare a Patagoniei, dar arhipelagul Țară
Ushuaia () [Corola-website/Science/311123_a_312452]
-
marină o călătorie în ismul Panamá. Pentru a se antrena în vederea unei plănuite călătorii la Polul Nord întreprinde în 1886 o incursiune de 190 kilometri în interiorul Groenlandei. În cursul unei noi expediții în 1892 traversează Groenlanda septentrională între fiordul Inglefield și țărmul de nord est al insulei, întorcându-se pe același drum după ce a străbătut o distanță de 2.200 kilometri. Cu acest prilej, descoperă marea peninsulă din nordul Groenlandei care a primit numele său ("Țara Peary") . Până în anul 1900, Peary încheiase
Robert Peary () [Corola-website/Science/311129_a_312458]
-
de Ilie Ilașcu. În septembrie 1992, Antiufeev a fost numit în funcția de ministru al securității naționale al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Organele de securitate au fost create prin angajarea trupelor de grăniceri și a regimentului de cazaci grăniceri de pe țărmul Mării Negre (în martie 1993). Fiind el însuși urmaș al cazacilor din Kuban, pentru merite deosebite în organizarea militarilor cazaci, lui Antiufeev i-a fost acordat gradul căzăcesc de general și cea mai înaltă distincție căzăcească Crucea "Pentru credință". În conformitate cu afirmațiile
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
mare adulte variază între 14 și 45 kg, fiind astfel cele mai grele animale dintre mustelide, dar, în același timp, unul dintre cele mai mici mamifere marine. Spre deosebire de alte animale din acest grup, vidrele de mare înaintează foarte puțin pe țărm și, cu toate că se pot deplasa pe uscat, își petrec cea mai mare parte a zilei în apă. Vidrele de mare preferă zonele de litoral pentru înot și scufundări. Aici ele se hrănesc mai mult cu nevertebrate - arici-de-mare, diverse moluște și
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mărturii ale unor exploratori din secolele XVIII-XIX, cercetătorii afirmă că la început vidrele de mare erau răspândite pe litoralul nordic al Ocenului Pacific: de la mijlocul peninsulei California de Jos în Mexic (aprox. 27° lat. N) spre nord, de-a lungul țărmurilor SUA și Canadei, apoi pe paralela de 60° lat. N, de-a lungul țărmului sudic al peninsulei Alaska, insulelor Aleutine și insulelor Comandorului, mai departe spre sud de-a lungul țărmului estic al peninsulei Kamceatka și insulelor Kurile, până la partea
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare erau răspândite pe litoralul nordic al Ocenului Pacific: de la mijlocul peninsulei California de Jos în Mexic (aprox. 27° lat. N) spre nord, de-a lungul țărmurilor SUA și Canadei, apoi pe paralela de 60° lat. N, de-a lungul țărmului sudic al peninsulei Alaska, insulelor Aleutine și insulelor Comandorului, mai departe spre sud de-a lungul țărmului estic al peninsulei Kamceatka și insulelor Kurile, până la partea nordică a insulei Honshū (aprox. 40° lat. N). Mai multe denumiri geografice sunt sau
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
aprox. 27° lat. N) spre nord, de-a lungul țărmurilor SUA și Canadei, apoi pe paralela de 60° lat. N, de-a lungul țărmului sudic al peninsulei Alaska, insulelor Aleutine și insulelor Comandorului, mai departe spre sud de-a lungul țărmului estic al peninsulei Kamceatka și insulelor Kurile, până la partea nordică a insulei Honshū (aprox. 40° lat. N). Mai multe denumiri geografice sunt sau erau legate de numărul mare de vidre de mare. De exemplu, golful Kronoțk din regiunea Kamceatka se
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
vidre de mare pe arealul inițial. Eforturile respective au avut un succes regional, regiunile populate de vidre de mare rămânând intermitente, pe alocuri sporadic populate. Cu toate acestea, s-au păstrat exemplare de vidre de mare în Extremul Orient, pe țărmurile Alaskăi și ale Californiei. După datele anului 2006, în Rusia viețuiesc în jur de 15.000 de exemplare, în Alaska 70.000 de exemplare, iar pe țărmul Californiei — 2.500; câteva zeci de exemplare au fost observate și pe malurile
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
acestea, s-au păstrat exemplare de vidre de mare în Extremul Orient, pe țărmurile Alaskăi și ale Californiei. După datele anului 2006, în Rusia viețuiesc în jur de 15.000 de exemplare, în Alaska 70.000 de exemplare, iar pe țărmul Californiei — 2.500; câteva zeci de exemplare au fost observate și pe malurile Japoniei. Astfel, în lume se numără cca. 88.000 de exemplare de vidre de mare, adică 20% din numărul indivizilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea. De la
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
lor în masă, în secolul XVIII, ele ieșeau mai des pe uscat decât acum. În prezent, vidrele de mare care viețuiesc în locuri greu accesibile pentru om, de exemplu insula Mednîi, își petrec noaptea pe uscat, la 10-15 m de țărm, mai ales pe vreme de furtună. Când marea este zbuciumată, animalele mari sau bătrâne ies frecvent la țărm, deoarece nu au putere să înfrunte stihia. În afară de aceasta, femelele își nasc puii pe uscat: pe mal sau pe pietrele litorale. Pe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare care viețuiesc în locuri greu accesibile pentru om, de exemplu insula Mednîi, își petrec noaptea pe uscat, la 10-15 m de țărm, mai ales pe vreme de furtună. Când marea este zbuciumată, animalele mari sau bătrâne ies frecvent la țărm, deoarece nu au putere să înfrunte stihia. În afară de aceasta, femelele își nasc puii pe uscat: pe mal sau pe pietrele litorale. Pe de altă parte, vidrele de mare care viețuiesc în regiuni populate de oameni, de exemplu vidra de mare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
sigur pentru vidra de mare. Ea se poate mișca mult mai bine în apă decât pe uscat, iar hrana dobândită preferă să o mănânce în apă. Când marea este liniștită, vidrele de mare pot înota până la 25 de kilometri de țărm, însă pe vreme de furtună preferă să rămână în apele puțin adânci. Specialiștii care cercetează comportamentul vidrei de mare relatează că, dacă li se taie calea înapoi spre apă, animalele manifestă tulburări psihice. Se întâmplă foarte rar ca vidrele de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Specialiștii care cercetează comportamentul vidrei de mare relatează că, dacă li se taie calea înapoi spre apă, animalele manifestă tulburări psihice. Se întâmplă foarte rar ca vidrele de mare să se depărteze pe uscat mai mult de 15-20 m de țărm. Vidrele de mare sunt niște animale foarte prietenoase, atât între ele, cât și în relațiile cu alte specii de animale, în afară de cele cu care se hrănesc. Vidrele de mare conviețuiesc în cel mai firesc mod cu urșii de mare, focile
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
unui pericol acvatic (de exemplu, apariția orcilor), vidrele de mare rămân de obicei nemișcate în apă, străduindu-se să rămână neobservate. Dacă nu le reușește, ele se grăbesc să iasă pe mal. S-au înregistrat cazuri când orcile săreau pe țărm în goana după vidrele de mare. Vidrele de mare posedă un auz bun și un miros mai puțin dezvoltat, de aceea ele se bizuie mai mult pe văz și simțul tactil. Acesta din urmă este atât de dezvoltat, încât chiar
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de unele specii de păsări marine, apoi de morun și nisetru. Pescărușii joacă deseori rolul „lingăilor”, alimentându-se cu prada prinsă de vidra de mare sau cu rămășițele aricilor de mare și crabilor. Indivizii bolnavi sau bătrâni deseori ies pe țărm, de aceea cadavrele vidrelor de mare sunt cel mai des găsite pe uscat. Cu hoiturile lor se hrănesc vulpile polare și urșii. Imperiul Rus participa activ la comerțul cu blănuri. Încă de pe timpul Rusiei Kievene, pe teritoriul viitorului Mare Cnezat
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
De aceea, puterea extinde teritoriile de vânătoare a animalelor cu blană prețioasă tot mai mult spre răsărit. La mijlocul secolului XVIII, după alipirea Kamceatkăi la Imperiul Rus, ofițerii flotei marine Vitus Bering și Alexei Cirikov au primit misiunea de a cartografia țărmul estic al peninsulei Kamceatka și de a căuta o cale maritimă spre America și Japonia. În 1740, în timpul celei de-a doua expediții în Kamceatka, vasul lui Bering a suferit un accident lângă unele din insulele Comandorului și a fost
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
viață - insulele Comandorului, Kamceatka, insulele Kurile și Alaska. În anul 1799, în scopul intensificării vânătorii și controlării veniturilor de pe urma vânzării blănurilor, a fost creată o companie ruso-americană specializată în dobândirea acestora. Compania a luat în exploatare ca teren de vânătoare țărmul vestic al Americii de Nord de la insulele Aleutine până la California, precum și teritorii vaste din estul Eurasiei. Ea a înființat forturi în cele mai favorabile locuri de vânătoare, asigurând transportul pieilor și blănurilor în Eurasia. La rândul ei, a treia expediție a lui
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
este o mare semiînchisă aflată în bazinul Oceanului Pacific. Mare Chinei de Sud este situată între țărmul sud-estic al Asiei și insulele Taiwan, Louson, Mindoro, Palavan și Calimantan. Ea comunică cu Marea Chinei de Est prin strâmtoarea Taiwan și cu Ocenanul Pacific prin strâmtoarea Bashi. Suprafața mării constituie 3447 km², iar adâncimea - 5245 m. În se varsă
Marea Chinei de Sud () [Corola-website/Science/311415_a_312744]
-
Palavan și Calimantan. Ea comunică cu Marea Chinei de Est prin strâmtoarea Taiwan și cu Ocenanul Pacific prin strâmtoarea Bashi. Suprafața mării constituie 3447 km², iar adâncimea - 5245 m. În se varsă importante fluvii asiatice, ca Mekong sau Xi Jiang. Țărmurile sunt puțin crestate, pe teritoriul sunt presărate numeroase insule, una dintre cele mai mari fiind Pelawan, și recife coraligiene, iar în continent vin două golfuri mari: Siam și Bakbo. Temperatura apei la suprafață variază de la +20 până la +27 °C în
Marea Chinei de Sud () [Corola-website/Science/311415_a_312744]
-
și asupra cetăților pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de călăreți mai apoi prin intermediul intervenției fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de călăreți. ,Rhemaxos, care domnea în regiunea Carpaților, era protectorul cetăților grecești de pe țărmul Mări Negre.Fenomenul explicabil prin legătura firească a diferitelor provincii dacice între ele, nu este izolat, căci și în timpurile străvechi, cetățile grecești de pe litoral depindeau de regii geți din interiorul țării.«Orașul Callatis și altele de-a lungul coastei
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
lor spre Indii, portughezii ajung în Mozambic în anul 1498, Vasco da Gama luând în posesie aceste pământuri în numele Coroanei Portugheze. Aceștia stabilesc aici un punct de sprijin și un contoar comercial la Sofala. La începutul sec. XVI ei ocupă țărmul Mozambicului, iar în 1752, teritoriul devine colonie cu administrație separată. În intenția de a face joncțiunea între Angola și Mozambic-de altfel nereușită, portughezii organizează în perioada 1877-79 expedițiile conduse de Serpa Pinto. În 1955 Mozambic capătă statutul de “provincie de peste
Istoria Mozambicului () [Corola-website/Science/311460_a_312789]