9,406 matches
-
tras spre el pachetul unsuros și l-a desfăcut și a spus că acum a sosit momentul, și a scos din cârpă un uriaș revolver. Unul ca ăsta nu mai văzusem, era cu mult mai mare ca ale milițienilor, și țeava-i era mai lungă, și tocul armei avea altă formă, bunicul i-a scos încărcătorul și mi-a pus în mână pistolul fără gloanțe, spunându-mi să iau seama, că e un Luger, și că acest pistol, de douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu se îndreaptă arma spre o ființă umană decât dacă avem de gând s-o ucidem, iar eu am vrut să-i spun că asta e doar o statuie, dar până la urmă, fără o vorbă, mi-am mișcat brațul, îndreptând țeava pistolului spre stropitoare, bunicul s-a dat la o parte, spunându-mi să las arma în jos, apoi să ridic din nou brațul și să țintesc, după care nu mi-a mai spus nimic, îmi făcea doar semne, sus-jos, sus-jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca o adevărată mitralieră, făcuse rost și de o curea cu care și-o atârna de gât, avea un buzdugan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acasă, că vă omor în bătaie pe toți, mai auzisem vocea asta odată, dar atunci râzând, am recunoscut-o totuși, era Csákány, m-am uitat în sus și l-am văzut cum se apropie de noi în fugă, cu o țeavă lungă de fier într-o mână, iar în cealaltă cu un baros, alerga, lovindu-le între ele pe deasupra capului, de răsuna tot povârnișul dealului, în timp ce striga, victorie, victorie. Avea pe cap o cască de miner, cum zăceam acolo, pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă, să bage bine la țeastă, el nu-i fitecine, a-nvățat să se bată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țeastă, el nu-i fitecine, a-nvățat să se bată în Deltă, de la lipoveni, dar toată gașca lui Lupu o și luase între timp la fugă, Marius, Zolika, Puștiu, fugeau cât îi țineau picioarele, Csákány a lăsat barosul jos, lângă țeavă, spunându-mi că nu-nțelege ce s-a petrecut cu lumea asta, pe vremea lui puștii mai știau ce-i aia un caft cinstit, adică unul contra unul, cu mâinile goale, cum cere onoarea, dar acum umblă-n hoardă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și, înainte de toate, foarte cinstit. Apoi mi-a zis să-l conduc până la coșmelia lui, că de mult voia să-mi arate ceva și, oricum, ar fi cazul să mă aranjez puțin înainte să merg acasă. A ridicat de pe jos țeava și barosul, punga lui Lupu cu cărămida în ea era tot acolo, i-a dat un șut, punga a zburat, foșnind și învârtindu-se, vreo șapte metri, aterizând în noroi, printre smocurile de iarbă, atunci Csákány a arătat cu țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țeava și barosul, punga lui Lupu cu cărămida în ea era tot acolo, i-a dat un șut, punga a zburat, foșnind și învârtindu-se, vreo șapte metri, aterizând în noroi, printre smocurile de iarbă, atunci Csákány a arătat cu țeava spe vechiul teren de fotbal și mi-a spus să mergem. Csákány își încropise coșmelia în capătul șanțului care se întindea, traversând terenul de fotbal, până la un lan de grâu. Acolo, în capăt, Csákány a lărgit o porțiune din șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunt de tolomac, mă mai lovesc, și atunci, uitându-mă în jos, am observat niște bare de mașină ruginite, înfipte în peretele șanțului, în felul unor trepte pe care se putea coborî cu ușurință. Am și coborât, Csákány a aruncat țeava și barosul peste o grămadă de unelte ruginite, apoi a luat o stropitoare de tinichea, s-a dus la un butoi de ulei, a dat la o parte capacul de scânduri și a umplut stropitoarea cu apă din butoi. Punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
râs, spunând că asta-i versiunea pe care o răspândește prin oraș idioata de bunică-mea, ca să nu se facă de rușine, și că toată lumea știe care-i adevărul, bunicul făcuse rost de undeva de un pistol și, băgându-și țeava în gură, și-a făcut capul terci, după care n-a mai rămas mare lucru de adunat din el, o să văd eu că sicriul va fi închis, și de-a dreptul scârbos ce face bunică-mea, și-a făcut rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi spus așa, jumătatea ei dragă, dragul ei drag, îl chinuia necontenit cu gelozia și cu nenumăratele ei boli închipuite, nici nu-i de mirare că bunicul n-a mai suportat, nici nu-i de mirare că și-a băgat țeava de la pistol în gură și, spunând astea, mama a început să plângă cu atâta disperare cum n-o mai văzusem plângând, umerii i se scuturau atât de tare încât a trebuit să se agațe de marginea biroului meu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
astea arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă. Cum a fost posibil? Nu poate fi vorba doar de băutura și semipreparatele pe care le-am vârât în mine. Nu, probabil că așa mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la un ornic aparte. Câțiva curioși și-au găsit, degrabă, drum spre atelier, aproape că au dat buzna. Pe o masă, au zis ei, ferită de un paravan, peste care priviseră furiș, se aflau o mulțime de rotițe, cercuri și țevi, plăci și arcuri, ace, lentile și încă multe altele, din metal ori din sticlă, de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
săptămâni; de ani, după cum mă simt și arăt. Desigur, nimeni nu poate supraviețui atâta vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a dispărut, degetele nu mai percep nimic... Doar văd. Țevi încolăcite, ce străbat ca un păienjeniș încăperile, mobile inutile, oameni umblând bezmetici, coridoare nesfârșite... Și medici. Au apărut medicii - era de așteptat -, dar aceștia, în loc să-i ajute imediat pe cei aflați în dificultate, îi duc Dumnezeu știe unde... Cine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de ani, deci, eram profesor la o școală gene rală din capătul Colentinei. Mer geam zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram într-un pei saj dezolant: un castel de apă singuratic, șinele de tramvai întorcând la capăt, o fabrică de țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem marea mea dragoste din facul tate și sufeream încă din greu. Serile erau o tortură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că o sută de izvoare, pornind de la aceeași înălțime de munte, datorind poziția lor primitivă aceluiași capital de energie, cheltuit la o erupțiune vulcanică, - sunt conduse în oraș. Unele vor fi repărțite pentru scopuri utile prin fel de fel de țevi, altele vor mâna roți - ori alte mașini intercalate, // unul își va arunca liber apa la cer! Acela e înțeleptul. ["ORICE OM REPREZINTĂ O PUTERE... "] 2255 Orice om reprezintă o putere și o direcție de mișcare. Inconstanța politică consistă într-asta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Pe a treia, în care se afla o doctoriță tânără și soțul ei, am izbit-o din plin. Bărbatul, un inginer chimist la o companie americană de produse alimentare, a fost ucis pe loc, aruncat prin parbriz ca salva din țeava unui tun de circ. A murit pe capota mașinii mele, sângele lui împroșcându-mă prin parbrizul spart peste față și piept. Pompierii care m-au eliberat mai târziu din cabina zdrobită a mașinii au crezut că sângerez atît de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la o renunțare bruscă de conștiință”. În tot cazul, Bacovia este citit de Vinea în cheie postsimbolistă: „Elementele sînt cunoscute atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
implorând mâncare. El se stropși la ea. Ea se dete într o parte, dar, cu glasul scăzut, discret, parcă, insista, să i se dea o chișcătură de carne. El se înfurie. Înfipse cuțitul într-un mușchi, apucă, furios, pușca, de țeavă, și o împinse, cu putere, spre cățelușă, voind s-o lovească, pentru a o îndepărta. Micul animal se feri. Patul armei nimeri în trupul unui copac. Glonțul porni, pe țeavă, și perforă, pieptul și inima omului epocii. Acesta se rostogoli
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
înfurie. Înfipse cuțitul într-un mușchi, apucă, furios, pușca, de țeavă, și o împinse, cu putere, spre cățelușă, voind s-o lovească, pentru a o îndepărta. Micul animal se feri. Patul armei nimeri în trupul unui copac. Glonțul porni, pe țeavă, și perforă, pieptul și inima omului epocii. Acesta se rostogoli. Cățelușa, calmă, întâi mirosi, carnea, mai apoi,începu a se ospăta, cu mare poftă. În timp, ce, dinspre geana pădurii rare, de margine de munte, soarele prinse a și face
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zi dimineața, dar familia ta nu. Stai în pat, ținându-ți soția în brațe. Încă e caldă, dar nu respiră. Fetița nu plânge. Casa deja clocotește, plină de zgomotul mașinilor, de vocile de la radio și de aburii care bubuie prin țevile din pereți. Adevărul e că poți uita chiar și ziua aceea, și nu ți-ar trebui mai mult timp decât ți-ar lua ca să-ți faci un nod perfect la cravată. O știu foarte bine. Asta-i viața mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ce-o să vă faceți dacă o să vă rămână în cap și o să vă tot bântuie, ca melodiile alea tâmpite din reclame? Ce-o să vă faceți dacă o să-l purtați tot timpul cu dumneavoastră, ca pe o armă cu glonțul pe țeavă, pregătit pentru cine știe cine-o să vă enerveze la un moment dat? N-o să-l folosesc. — Pur ipotetic vorbind, desigur, ce părere ați avea dacă v-aș spune că și eu am jurat să fac la fel? Eu. O femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un număr pe care nu am cum să-l uit. Răspunde un bărbat. Și zic tată. Tată, zic, eu sunt. Îi spun unde stau. Îi spun numele pe care-l folosesc acum. Îi spun unde lucrez. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți. Aronică zăcea înaintea lor pe dușumele, cu fața în jos, într-o baltă de sânge și cu țeava unui revolver îndreptată spre tâmplă... 8 În Grădina Icoanei seara își lungea umbrele pe sub copacii cu crengi înmugurite. Când se întunecă de-a binelea, Fănel Trifu își mai privi încă o dată ceasul de mână cu ace fosforescente, ca să se convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casă de treburile ei de gospodină și rămase înmărmurită de uimire și de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]