13,876 matches
-
posibilitate de alegere și au preferat să îndeplinească așteptările susținute de acei compatrioți ce dețineau cea mai mare putere, în interior. Au coborât ierarhia de la Drepturile omului la Drepturile Franței, Marii Britanii și Italiei. Nu au abandonat folosirea simbolurilor. Le-au abandonat doar pe cele care nu aveau după război baze durabile în imaginația alegătorilor lor. Au menținut unitatea Franței prin folosirea simbolismului, dar nu ar risca nimic pentru unitatea Europei. Simbolul Franței era adânc fixat, simbolul Europei avea doar o istorie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cazul în care persistă diferendele de opinie, contribuie la starea de anxietate a statelor europene. Aceste state - având o poziție ambivalentă în legătură cu Statele Unite, al căror sprijin le este necesar, dar pe care îl disprețuiesc - se pot considera în acest caz abandonate de către Statele Unite și lăsate să se confrunte singure cu Uniunea Sovietică, incontestabil mai puternică din punct de vedere militar. Aceste considerente îi pot oferi Uniunii Sovietice oportunitatea mult căutată de a stabiliza ceea ce se numește „securitatea” europeană, în realitate un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sale sunt atât de importante pentru el încât să continue urmărirea lor, deși sunt incompatibile cu obiectivele lui B. Dacă se dovedește că interesele vitale ale lui A nu depind de urmărirea acestor obiective, atunci ele ar trebui să fie abandonate. În schimb, dacă A consideră că aceste obiective sunt esențiale din perspectiva intereselor sale vitale, trebuie să se întrebe dacă obiectivele lui B, incompatibile cu ale sale, sunt esențiale pentru interesele vitale ale lui B. Dacă răspunsul pare să fie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
intereselor sale vitale, trebuie să se întrebe dacă obiectivele lui B, incompatibile cu ale sale, sunt esențiale pentru interesele vitale ale lui B. Dacă răspunsul pare să fie negativ, A trebuie să încerce să-l convingă pe B să-și abandoneze obiectivele, oferindu-i lui B concesii care nu sunt vitale pentru A. Cu alte cuvinte, prin negociere diplomatică și compromis, trebuie găsită o cale de a reconcilia interesele lui A și cele ale lui B. În sfârșit, dacă obiectivele incompatibile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
diplomației Aceste progrese tehnologice nu sunt însă singurele responsabile pentru dizgrația în care au căzut metodele tradiționale ale diplomației. La capacitatea tehnică de a renunța la serviciile diplomației trebuie să adăugăm și convingerea că aceste servicii ar trebuie să fie abandonate nu numai pentru că nu contribuie la cauza păcii, ci chiar o pun în pericol. Această convingere are aceeași sursă care a alimentat concepția conform căreia politica de putere este un accident al istoriei ce poate fi eliminat după dorință 4
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reglementare pașnică. Dacă obiectivele politicii externe nu trebuie definite în termenii unei religii politice globale, atunci cum s-ar putea face acest lucru? Aceasta este problema fundamentală care trebuie să fie rezolvată odată ce aspirațiile cruciate ale universalismului naționalist vor fi abandonate. 2. Obiectivele politicii externe trebuie definite în funcție de interesul național și trebuie susținute de o putere adecvată. Aceasta este a doua regulă a diplomației care are ca obiectiv menținerea păcii. Interesul național al unei țări pașnice poate fi definit numai în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Cu toate acestea, spre sfârșitul vieții sale, el a început să-și reconsidere poziția și a recunoscut că este necesar să se remedieze dezechilibrul dintre statele sărace și cele bogate din sistem. Dreptatea cere, susținea Bull, ca Occidentul să-și abandoneze „poziția privilegiată nemeritată”35... Morgenthau: politica privită ca luptă pentru putere*tc " Morgenthau\: politica privită ca luptă pentru putere*" Ashley Tellis Poate cel mai distins și mai coerent exponent al realismului politic din secolul XX, Hans Morgenthau a încercat să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ei argumente puternice. Mulți americani și membri ai guvernului doresc să ne menținem trupele până când vom realiza progrese remarcabile în democratizarea Irakului. Termenul de 30 iunie nu le satisface așteptările și sună pentru ei ca și cum planul inițial ar fi fost abandonat. Ei ignoră costurile tot mai mari și spun că scandalul legat de armele de distrugere în masă este irelevant. Pentru ei ameliorarea calității vieții irakienilor este un obiectiv necesar și suficient, deși destul de idealist. Ei sunt dispuși să rămână atât timp cât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ce le provocau cândva repulsie. Tot după lezarea feței inferioare a lobului temporal se modifică aproape spontan comportamentul sexual (libidoul); se instalează o hiperfuncție sexuală, animalul alegându-și ca partener sexual alte specii și chiar obiecte (fetișism), iar mamele își abandonează puii la fătare. Distrugerea la șobolancele-mamă (experimental) a zonelor corespunzătoare girusului cingulat, iar la om (accidental ori tumoral) face ca acestea să nu mai intervină, când viața progeniturilor este în pericol; stimularea electrică a cortexului cingulat produce la masculi doar
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
lor este cunoscut sub denumirea de REMM (Resourceful, Evalutive, Maximising Model). Iată câteva idei ale modelului: oamenii sunt interesați de aproape totul (bani, artă, statut social, semeni, bunăstare etc.); ei sunt gata oricând să facă unele compromisuri sau substituiri, să abandoneze o cantitate mică de anumite bunuri pentru o cantitate mai mare de alte bunuri ; omul preferă mai mult decât mai puțin din bunurile cărora le acordă valoare; el este un maximizator, adică acționează astfel încât să profite de cel mai înalt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care demonstrează de ce organizațiile au recurs la practica participării); moda și mai ales capriciile modei - arată că nu de puține ori au fost adoptate unele forme de participare care s-au dovedit a fi populare pe moment, ulterior ele fiind abandonate în favoarea altor forme noi; unele forme participative au fost promovate pentru că reprezentau o soluție rapidă, necostisitoare; existența legilor sau a altor reglementări legale facilitatoare este o altă explicație a răspândirii diverselor forme ale participării (pentru mai multe detalii, vezi Strauss
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și a sensului ei − sunt simptomele demotivării, ușoare la început, din ce în ce mai puternice pe măsura trecerii timpului. Angajații devin nemulțumiți, se consideră victime ale inechității, încep să se îndoiască de ei înșiși, se închid în sine, sunt melancolici și depresivi, își abandonează proiectele, manifestă comportamente incoerente. Din toate acestea rezultă cu mai multă tărie importanța echilibrării „forțelor” triunghiului în vederea obținerii optimului motivațional. Motivație-satisfacție Relația motivație-satisfacție este abordată în psihologia organizațional-managerială din cel puțin trei unghiuri de vedere. S.W. Gellerman (1971) face
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
putea întâmpla, ne putem întreba, atunci când un om, din nevoia de a-și crește bunăstarea și prosperitatea sa și a familiei sale, de a-și mulțumi superiorii sau de a-și realiza potențialitățile de care dispune, se dedică și se abandonează total muncii prestate, sacrificându-și cu bună știință relațiile sociale și chiar propriul destin? Ce s-ar putea întâmpla când oamenii se lasă dominați de muncă și când uită să fie oameni în relațiile cu alții? Sau ce s-ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sociale”. Termenul workaholic s-a extins și a început să fie folosit tot mai frecvent datorită extensiei ca atare a fenomenului pe care îl desemna. Prin anii ’70-’80, tot mai multe persoane, indiferent de vârstă și de sex, se abandonează activității de muncă, se lasă acaparate aproape total de muncă. Nevoia de productivitate înaltă a organizațiilor și societății în ansamblul ei, nevoia de prosperitate și de îmbogățire a oamenilor, credința acestora că, cu cât muncesc mai mult, cu atât afacerile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
caracteristici fundamentale se mai adaugă, ca specifice adicției, prezența a cel puțin cinci dintre următoarele nouă criterii: preocupări frecvente cu privire la comportamentul în cauză; importanța cunoscută a intensității și duratei episoadelor în comparație cu planificarea inițială; tentative repetate pentru a reduce, controla sau abandona comportamentul în cauză; acordarea unui timp special pentru pregătirea și parcurgerea episoadelor; apariția bruscă a episoadelor atunci când subiectul trebuie să îndeplinească o serie de activități (școlare, universitare, familiale, sociale); sacrificarea activităților social-recreative în favoarea comportamentului în cauză; perpetuarea comportamentală în ciuda faptului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
persistente de ordin social, financiar, psihologic, fiziologic; toleranță marcantă (nevoia de a crește intensitatea sau frecvența comportamentului pentru a obține efectul dorit sau diminuarea efectului procurat prin intermediul unui compartament de aceeași intensitate); agitație și instabilitate în cazul imposibilității de a abandona comportamentul respectiv. Încadrarea workaholism-ului în categoria fenomenelor de adicție are o dublă semnificație. Pe de o parte, ea ne ajută să înțelegem că fenomenele de adicție posedă o serie de caracteristici comune care vor putea fi întâlnite în fiecare formă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sistem sunt birocrații care preferă să urmeze reguli și care se tem de inițiative. Executivii independenții descoperă că le este limitată autonomia și de aceea ei părăsesc organizația/firma. Chiar și cu sprijinul echipei, topul executiv nu este dispus să abandoneze controlul și să lase loc unui model decizional participativ. Rutinarea, afinitatea pentru ritual, conformism, controlul informațional intern, standardizarea operațiunilor, formalizarea politicilor și procedurilor sunt caracteristici ale acestor organizații. În consecință, organizația obsesivă (centrată pe sine) are următoarele note definitorii: nimic
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dominată de industrie și comerț, nu de vreo disciplină oprimantă, ci de escaladarea dorinței și a pasiunii, de lipsa de determinare la nivelul obiectivelor și valorilor, precum și de expunerea la risc și la incertitudine, la eșec și la tulburare profundă. Abandonat de autorul Regulilor după 1902, termenul reapare În a doua parte a anilor ’30, În special În scrierile lui Talcott Parsons și Robert Merton. Accentul se mută acum pe limitarea mijloacelor licite disponibile și, În general, pe fenomenele de dezechilibru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se observă afirmarea unei identități diferite de cea criticată (uneori adoptându-se chiar identitatea „criticului”), o stigmatizare inversă, o Întoarcere a stigmatului sub formă de valorizare, sau afirmarea unei identități critice care acceptă stigmatizarea anumitor trăsături (pe cale de a fi abandonate) și, În același timp, pune la loc de cinste alte trăsături proprii aceleiași culturi. Acest ultim proces face parte dintre cele care deschid un proces pozitiv de integrare și de sinteză interculturală a apartenențelor. Aceste situații au fost formulate În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferitelor culturi) Înseamnă nu doar a Încerca imposibilul, ci mai ales a instaura drept normă replierea identitară și izolarea comunicațională a unui potențial „monolingv monocultural”, ceea ce ar fi paradoxal și inacceptabil din punct de vedere etic. Știința didacticii, după ce a abandonat o viziune „glotocentrică” și a integrat În perspectiva sa varii aspecte culturale, a ajuns astfel să treacă de la o didactică a limbii la o didactică a plurilingvismului intercultural (Billiez, coordonator, 2002; Castellotti, ed., 2001). P. B., M. F. & ABOU Sélim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o obligație. Așa cum excelent rezumă Constant, „faptul de a ne Îndeplini obligațiile sociale de cetățeni apare ca o condiție pentru a ne putea bucura În mod legitim și integral de drepturile asociate acestui statut ș...ț. Este vorba de a abandona ideea unei naționalități omogene, precum și anumite simboluri politice legate de naționalitate, pentru a ajunge la un alt tip de comunitate politică, În care declinul naționalității ca sentiment comunitar ar fi contrapartida ascensiunii cetățeniei ca statut revendicat” (Constant, 2000, p. 70
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
publice, să fie rezervate locuri pentru toate rasele, precum și că un negru, În speță un metis din Louisiana, trebuie să-și caute loc Într-un vagon destinat comunității sale. Acesta a fost punctul de plecare al doctrinei Separate but equal, abandonată În 1954, când segregația școlară a fost declarată anticonstituțională. Statele Unite, ca și Canada sau Australia, au recurs la cote restrictive În cadrul politicilor lor de imigrare. Prima lege În acest sens datează din 1921, dar există și astăzi dispoziții menite să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să-i reproșeze lui Rousseau concepția sa despre cetățeni, „toți independenți, toți egali, fără trecut, fără părinți, fără angajamente, fără tradiții, fără obișnuințe, ca niște unități aritmetice perfect separabile, perfect independente” (Taine, 1885). Jean-Jacques Rousseau are totuși grijă să nu abandoneze ă cel puțin În scrierile sale ă referința familială. Pentru aceasta, recurge la alegoria patriotică. Ideea de patrie, referință la vechea țară a străbunilor, Îi permite să pecetluiască uniunea cetățenilor printr-o valoare afectivă la fel de importantă ca și rațiunea. Căci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de ordine, educatori sau asistenți sociali) sau de voință politică (din hedonism, pretins spirit tineresc sau demagogie electorală); ă În sfârșit, putem izola acest cuvânt (care este bun la toate și permite orice) dintr-o serie elocventă de alți termeni, abandonându-l unei subiectivități confuze, dar consensuale („mediere” sau „transparență” au astăzi aceeași soartă). Ascunderea, eludarea sau „eufemizarea” cauzelor precise ale violenței permit adoptarea succesivă sau chiar simultană a unor discursuri contradictorii, cu privire la aceleași fapte, În funcție de interlocutori (părinți, factori responsabili, aleși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ceea ce presupune ca fiecare entitate politică (fiecare stat) să adăpostească o singură cultură. Se efectuează atunci „o reajustare profundă și absolut inevitabilă”: Începe un proces de omogenizare culturală caracterizat inițial de o tendință centripetă. Anumite grupuri refuză totuși să-și abandoneze cultura tradițională. Acestea Își transformă sfera privată Într-o „pungă de rezistență”. Promotorii culturii omogene nu renunță la pozițiile lor și, pentru a-și impune punctul de vedere, recurg la violență. Ei se bazează pe o primă formă de naționalism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]