12,537 matches
-
război, inclusiv ale celor din războiul civil sau din lupta de clasă, vizează în primul rând făurirea conștiinței de clasă a proletarilor ruși. Ea trebuie să favorizeze, printr-o critică sistematică, subminarea societății capitaliste. Unul din resorturi rezidă în reducerea adversarului, la nevoie, și prin amalgamare, la figura detestabilă a contrarevoluției* - „chiaburul”, social-patriotul, iar, mai târziu, „fascistul” - într-o logică maniheistă care-l opune pe prieten dușmanului. Bolșevicii* ajunși la putere adaugă propagandei lor și apărarea URSS, „construcția socialismului” și emergența
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fie că nu. Despre folosirea anticomunismului de către comuniști Totuși succesul cuvântului provine și din utilizarea lui de către cei pe care el este presupus a-i stigmatiza: comuniștii îl utilizează într-adevăr în mod sistematic pentru a-și descalifica și izola adversarii, pe care-i numesc „anticomuniști primitivi” și-i acuză că difuzează o „propagandă fabricată de CIA” - sau chiar de „neofascism” sau de „neonazism” - și reluată de o „presă venală”. Comuniștii ar avea așadar datoria nu să dezbată ori să discute
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau troțkiștii* - „hitlero-troțkismul”. Așa cum au arătat Annie Kriegel și Franșois Furet - în Trecutul unei iluzii - antifascismul este înainte de toate o noțiune de care comuniștii se servesc pentru a extinde la infinit sau a restrânge după plac câmpul de definire a adversarilor lor și a aliaților lor de moment. Astfel, pe toată durata scurtei companii care s-a sfârșit cu ocuparea Franței („la drôle de guerre”), pentru a delegitima războiul contra lui Hitler, PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietelor”. Continuând politica de la Rapallo a lui Lenin, el profită de conflictele dintre puterile europene și nu respinge ipoteza unui nou război, de care URSS s-ar ține la o parte o vreme, înainte de a interveni la rându-i, odată adversari epuizați. Antiimperialismul și mișcările de eliberare națională Conducerea sovietică ia în considerație forța mobilizatoare a mișcărilor de eliberare națională și importanța lumii a treia ca o nouă forță politică mondială abia după triumful comunismului chinez în 1949, după moartea lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
naționalistul cubanez Josî Marti ca referință principală. Acest amestec exploziv culminează cu anii agitați din universitate, împărțiți între obținerea unei diplome în drept și activitățile politice, în cursul cărora se comportă ca un șef de bandă, neezitând să-și elimine adversarii. Precocitatea revoluționară a lui Castro se manifestă cu ocazia participării sale la o expediție - ratată - contra dictatorului Republicii Dominicane și la revolta „Bogotazo” din Columbia. în octombrie 1948, deja călit în aceste experiențe, el decide să adere la un partid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
față de societatea existentă și separată de a o construi pe societate comunistă. în sfârșit, conspirația permite și interpretarea lumii ca un complot îndreptat împotriva sistemului comunist internațional. CONTRAREVOLUȚIE Termenul contrarevoluției trimite la realități diferite, mergând de la curente defavorabile revoluției* până la adversarii ei declarați și activi. Noțiunea apare sub Revoluția Franceză, odată cu lucrările în care filosoful irlandez Edmund Burke își exprimă încă din 1970 ostilitatea sa față de schimbarea regimului. Dar în cursa directă în care sunt antrenați, liderii revoluționari, denumirea de „contrarevoluționar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată pe cont propriu de către stângiști* și troțkiști pentru a stigmatiza cine știe ce adversar deosebit de detestat. COREEA DE NORD → RĂZBOIUL DIN COREEA, KIM IR SEN LOVITURA DE LA PRAGA Expresia „lovitura de la Praga” face referire la cucerirea puterii de către PC cehoslovac (PCC) în februarie 1948. Intrată în vocabularul politic în timpul Războiului Rece*, ea desemnează cucerirea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lupta efectivă contra fascismului, în special prin dezarmare și prin dizolvarea ligilor”. De altfel, antifascismul alimentează campania victorioasă dusă de viitorul secretar al PCF, Jacques Duclos, ales deputat pe 28 martie 1926. în acest timp, Stalin*, care a triumfat împotriva adversarilor săi, lansează în 1928 primul plan cincinal*, după care începe colectivizarea*. în această situație de atacuri violente ale puterii contra clasei muncitoare și a țărănimii din URSS, el agită spectrul unei imaginare coaliții internaționale antisovietice, decretează sfârșitul „stabilizării” capitaliste și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sa pentru putere între 1924 și 1930. El impune o interpretare ortodoxă a leninismului* - marxism-leninismul* - și se poziționează în centrul partidului, la egală distanță de cei mai radicali și de cei mai moderați. Aceasta este poziția de pe care își combate adversarii, calificându-i respectiv de „deviaționișți de dreapta” și de „stângiști”. Aceeași tactică este aplicată și în cadrul diferitelor PC pentru eliminarea militanților insuficient supuși lui Stalin sau care nu mai corespund politicii decise de Moscova. Astfel, în 1926, conducătorii PC german
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
antrenează un vid de putere care este distribuit teritorial în funcție de implantarea prealabilă a sindicatelor* și a organizațiilor politice care-și înarmează milițiile. Mobilizarea socială care însoțește rezistența populară generează un proces revoluționar care provoacă o dezlănțuire de violențe vizând eliminarea adversarilor politici, atât la franchiști, cât și la republicani. La aceștia din urmă, represiunea este uneori rodul spontan al violenței populare pe care guvernul încearcă s-o supună unui control juridic (tribunale populare). Dar unele grupuri anarhiste, socialiste de stânga și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, prin puterea ei, poate impresiona sau chiar intimida persoanele supuse acestui tir continuu. Dar uneori informarea maschează dezinformarea care, prin manipularea faptelor, vizează ascunderea dezastrelor și a tragediilor care constituie realitatea cotidiană a regimului și, în același timp, prezentarea adversarilor acestuia în lumina cea mai negativă posibil. Dacă dezinformarea este utilizată de către serviciile secrete în scopuri foarte precise, ea a fost folosită pe scară mare de către regimurile comuniste și de releele lor internaționale - partide comuniste, organizații de masă*, tovarăși de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
civil prezintă avantajul statului de drept, a democrației pluraliste și a statuluinațiune. El devine un război al claselor care, din punct de vedere al lui Lenin, trebuie să fie preventiv și este fundamentat pe deosebirea radicală dintre prieteni și dușmani - adversari politici, inclusiv revoluționari (menșevici, anarhiști*, sindicaliști etc.) sau grupuri considerate realmente ori numai la modul fantasmat ca opunându-se noii puteri (aristocrați, burghezi, ofițeri, cler etc.). Punând mâna pe putere, Partidul Bolșevic devine un partid-stat care îndeplinește simultan atât funcțiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întorc acasă cu arme cu tot și provoacă o puternică escaladare a violenței fizice. Dar există și o teroare organizată de Ceka, devenită o putere care n-are de dat socoteală nimănui, protejată de Lenin personal și care vizează atât adversarii politici, cât și grupuri sociale întregi: acțiunile ei țin de logica exterminării unor clase. Totuși, această teroare nu poate face nimic contra unui dușman deosebit de putere: Germania împotriva căreia Rusia continuă să fie în război și care, ca preț al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mulțumească cu o „democrație nouă”, „populară” sau „progresivă”. Apoi se dezvoltă o laborioasă activitate de legitimare memorială pentru a-i impune pe comuniști ca singurii adevărați moștenitori ai Rezistenței, ei făcând în același timp tot posibilul pentru a-și delegitima adversarii, acuzându-i fie de colaborare, fie de prelungirea expectativei, fie de trădare a idealurilor Rezistenței. Două sunt strategiile la care se recurge în această ofensivă: fuziunea cu frații inamici socialiști, fapt care permite eliminarea concurenței și, în privința forțelor situate mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
luptele din sânul grupului conducător*. Curând se iscă o dezbatere asupra originilor bolșevismului. Unii insistă asupra caracterului său asiatic, iar în mai 1928 Nikolai Buharin îl va prezenta pe Stalin drept un Gingis Han gata să-și strângă de gât adversarii. Profesorul Raoul Labry, fost director al Institului Francez de la Petrograd are o opinie contrarie: „Bolșevismul, spun adversarii săi, n-ar avea nimic comun cu socialismul* [...] El ar însemna întoarcerea la tirania lui Gingis Han, iar Lenin ar fi încarnarea unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
său asiatic, iar în mai 1928 Nikolai Buharin îl va prezenta pe Stalin drept un Gingis Han gata să-și strângă de gât adversarii. Profesorul Raoul Labry, fost director al Institului Francez de la Petrograd are o opinie contrarie: „Bolșevismul, spun adversarii săi, n-ar avea nimic comun cu socialismul* [...] El ar însemna întoarcerea la tirania lui Gingis Han, iar Lenin ar fi încarnarea unui nou Timur Lenk [...] Atât ca sistem politic, cât și ca sistem economic, bolșevismul este un socialism pur
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Polemic și Opiul intelectualilor, eseul său asupra revoluției ungare din 1956, la Optsprezece lecții asupra societății industriale (1962) și Democrație și totalitarism (1965). Printre criticii care urcă până la rădăcinile filosofice ale totalitarismului, britanicul Karl Popper opune, în Societatea deschisă și adversarii săi (1962), „societatea deschisă” - democrație și economie de piață - totalitarismului. Jules Monnerat publică în 1949 Sociologia comunismului, interpretat ca „islamul secolului XX”, prezentându-se „în același timp ca religie seculară și ca stat universal”. Apropiați de conseiliști, situaționiștii consideră că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar Mao înțelege s-o facă în același timp completă și definitivă. Remodelează grupul conducător, îndepărtându-l pe Zhang Wentian, delegându-l pe Zhou Enlai în funcții de reprezentare, profitând de incidentele survenite în diversele baze pentru a-și lichida adversarii și a-și promova partizanii, și atrăgând în Yan'an cadrele puțin sigure sub pretextul unui congres iminent. Simultan, el pregătește penultimul act: o campanie de rectificare care va unifica din punct de vedere ideologic partidul sub conducerea sa exclusivă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Albanez reia zgomotos aceste critici. Chinezii și albanezii contestă concepția lui Hrușciov despre coexistența pașnică*, pe care o consideră ca oportunistă și revizionistă, ei reclamă o atitudine mai radicală în lupta antiimperialistă*. Pentru prima oară, sovieticii au de înfruntat un adversar de talie - Mao Tzedun* - iar divergențele degenerează rapid într-un conflict deschis, provocând finalmente marea schismă în sânul comunismului mondial. Fiecare partid comunist este acum obligat să se poziționeze în raport cu una din cele două tabere, iar în sânul anumitor partide
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dă partidului forță și vitalitate: cea mai mare dovadă de slăbiciune a partidului este amorfismul său și absența unor frontiere clar delimitate; partidul se întărește epurându-se”. Nașterea ortodoxiei partidului-stat O dată ajuns la putere, Lenin s-a confruntat atât cu adversarii săi într-ale socialismului, cât și cu opozițiile comuniste*. Celor dintâi le opune încă din martie 1918 denumirea de „comunist” pentru toate organizațiile care se declară de aceeași orientare ca a sa, denumire autentificată pe plan mondial începând din 1919-1920
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se transformă adesea în înfruntări, manifestările sunt reprimate fără milă, iar comuniștii primesc pedepse grele, în timp ce Vaticanul publică în 1949 un decret de excomunicare a comuniștilor, care nu va fi niciodată aplicat cu adevărat. Atât la comuniști, cât și la adversarii lor, se iau dispoziții militare secrete, ca pregătire pentru o eventuală probă de forță. La 14 iulie 1948, Togliatti este victima unui atentat care provoacă o grevă generală și răzmerițe cvasi-insurecționale pe care conducerea comunistă reușește să le controleze. PCI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Experimentarea leninistă se produce pe fondul unor tulburări nemaiîntâlnite, marcate de epuizarea unei populații încercate de dezastrele primului război mondial și aruncate, din 1918, într-un război civil*, în comunismul de război și în foametea lui 1921-1922. Dat fiind că adversarii bolșevicilor erau asimilați de aceștia cu clasele avute, nimicirea dușmanilor de clasă apare ca o necesitate pentru menținerea la putere. Construirea noii societăți comuniste înseamnă, deci, mai întâi, zdrobirea nobilimii, a proprietarilor de pământ, a industriașilor, a clerului. Decretul cu privire la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anii 1983-1984 sunt marcați de dispariții și asasinate politice*, între care cel al părintelui Popieluszko. în cele din urmă, autoritățile hotărăsc o amnistie. Diminuarea activităților industriale, conjugată cu venirea la putere, în URSS, a lui M. Gorbaciov*, îi constrânge pe adversarii slăbiți să negocieze. în februarie-martie 1989, ei se reunesc în jurul unei mese rotunde care se soldează cu reintroducerea în legalitate a sindicatului și cu organizarea de alegeri în luna iunie. Dacă PCP și-a asigurat o majoritate de 65% în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
între o aripă „stângă”, procomunistă și prosovietică, și o aripă „dreaptă”, reunind opozanții față de dictatura comunistă. Această lichidare în tranșe a opoziției este denumită „tehnica salamului”. Se organizează atunci alegeri, într-un climat de teroare*, comuniștii căutând să-și intimideze adversarii prin manifestații de masă și recurgând la o fraudă extrem de diversificată. Aceleași procese și metode vor fi puse în aplicare de celelalte regimuri comuniste. Astfel, pornind de la baza sa de la Ya’an, înființată în 1938, Mao Tzedun* ocupă militar întreaga
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Churchill, de exemplu - și faptele demonstrează că era, dimpotrivă, un om cu o memorie și o inteligență prodigioase. Chiar dacă a fost unul dintre cei mai mari criminali ai secolului XX, nu era însă nici bruta incultă și trândavă, zugrăvită de adversarii săi învinși, ci un extraordinar muncitor, care, în pofida orarelor lui bizare - se culca spre ora 4 dimineața -, a respectat toată viața o disciplină strictă de lucru, citind cu nesaț, în special lucrări de istorie și biografii, și având o cunoaștere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]