10,371 matches
-
acoperișul cu un altul din șindrilă de brad. Pereții exteriori și acoperișul au fost dați cu ulei de in pentru a rezista mai bine intemperiilor. În interior s-au confecționat strane și bănci noi, cu ajutorul și contribuția credincioșilor. În Sfântul Altar s-a ridicat o sfântă cruce din lemn, pictată de către ieromonahul Alexandru Ghenț, starețul mănăstirii Sfânta Treime din Feleacu și donată de familia Iarca Ioan. Cu sprijinul primăriei comunei Florești a fost restaurată pictura realizată de Dimitrie Ispas în anul
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
de un sobor de preoți și diaconi și un mare număr de credincioși.” Biserica a fost clădită din bârne de stejar dar și de brad, îmbinate în cheotoare dreaptă și în coadă de rândunică, pe o fundație de piatră, dar altarul este edificat numai din grinzi de brad și are o formă poligonală, cu pereții retrași. Pe latura sudică, pe toată întinderea pronaosului și naosului se desfășoară o prispă-pridvor, având șapte stâlpi de susținere între talpa pridvorului și cununa acestuia. Peste
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
înalt al turnului, cu galerie deschisă și coiful octogonal. Naosul este prevăzut cu o boltă obișnuită, semicilindrică, ce se înalță direct de pe pereții laterali. O boltă semicilindrică mai joasă și trei triunghiuri sferice, frumos îmbinate între ele, apar și în altar, unde se mai văd scene din pictura parietală de la începutul secolului al XIX-lea. Pictura. Biserica a fost pictată în 1829 de Dumitru Ispas și fiul său Ioan, așa cum reiese dintr-o inscripție amplasată în naos: „Slavă cinste și închinăciune
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
uneori chiar și ecouri ale artei brâncovenești. Realizările sale au un pronunțat caracter grafic, linia jucând un rol preponderent. Iconografia ansamblurilor este foarte bogată și ține seama de erminie.” În 1793 e cert că Dimitrie Ispas picta la Tăuți interiorul altarului, iar în 1829 a revenit la biserica greco-catolică din Tăuți, unde, după părerea primului sau exeget, Atanasie Popa, pictura realizată în naos și pronaos, tinde la slăbirea pretențiilor artistice și crede că partea leului în executare a avut-o fiul
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
artistice și crede că partea leului în executare a avut-o fiul său Ioan". Cu o mână mai puțin sigură în continuarea literelor mărunte, care poate fi și a fiului său, lasă trei inscripții, două în pronaos și una în altar. În pronaos, deasupra ușii se află cea mai amplă, adevărata pisanie, în stilul caracteristic meșterului nostru: „Slavă, cinste și închinăciune unuia Dumnezeu cel slăvit în Sf. Troiță care ne-au ajutat după început de-am ajuns și sfârșitul. Zugrăvitu-s
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
împreună cu fiul meu ioan. Din același perimetru cultic al tindei femeilor, dar pe peretele nordic, unde a găsit un loc potrivit, își cere iertare, mai pe scurt: „Eu smeritul zugrav Dimitrie împreună cu fiul meu Ioan ne rugăm de iertăciune." În altar apare inscripționat un pomelnic, alcătuit la cererea preotului, în care nu este exclus ca, în înțelegere cu comanditarul, să-și fi inclus și prenumele propriu și pe acelea ale altor membri ai familiei, alături de nume din familia parohului local: „Cine
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
în registrul al doilea și Iisus răstignit în ultimul registru. Pictura interioară este acum în curs de restaurare. Aceasta a început în 2003, până acum s-a restaurat iconostasul, bolta naosului, precum și pereții de sud și vest ai naosului. În altar, pictura este acoperită în prezent cu foiță japoneză, etapă necesară în procesul de restaurare. Însă, cum fondurile se obțin mai greu, procesul de restaurare durează. Interesante sunt figurile reprezentate în naos, bărbați cu mustăți lungi, în straie de puternică inspirație
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
Cuvioasa Parascheva, așa cum rezultă dintr-un vechi hrisov descoperit în 1980, în mod eronat apare în unele documente hramul Sf. Nicolae. Stilul este cel al vechilor biserici din Ardeal, planul este de formă dreptunghiulară pentru naos și pronaos, iar absida altarului este retrasă, de forma poligonală, cu patru laturi. Decorul sculptat este deosebit de interesant. Un element îl constituie aripile cu pene descrescânde tăiate din trei grinzi. Numărul colților este de 8-9 la pronaos și 12 la altar, ceea ce produce un efect
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
și pronaos, iar absida altarului este retrasă, de forma poligonală, cu patru laturi. Decorul sculptat este deosebit de interesant. Un element îl constituie aripile cu pene descrescânde tăiate din trei grinzi. Numărul colților este de 8-9 la pronaos și 12 la altar, ceea ce produce un efect de înălțare deosebit. Motive de crestături înfrumusețează concolele stâlpilor din pridvor, dar locul de concentrare al decorului sculptat îl constituie cadrul ușilor de intrare în tindă și naos. Motivele sculptate, rozete, dinți, frânghia împletită și reliefată
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
un clopot de 18 kilograme, fără inscripție. Acesta a fost înlocuit la începutul anului 2000 cu un altul de 38 de kilograme executat de S.C. Armătura S.A. din Cluj-Napoca. Acoperișul original unic pentru naos și pronaos și mai scund pentru altar este din șindrilă, peste acesta a fost așezată tablă. Absida altarului și iconostasul au fost zugrăvite în 1730 de un zugrav anonim, iar 1772 a fost rezugrăvită complet așa cum rezultă din inscripția de pe tâmplă. Repictarea iconostasului și a altarului a
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
la începutul anului 2000 cu un altul de 38 de kilograme executat de S.C. Armătura S.A. din Cluj-Napoca. Acoperișul original unic pentru naos și pronaos și mai scund pentru altar este din șindrilă, peste acesta a fost așezată tablă. Absida altarului și iconostasul au fost zugrăvite în 1730 de un zugrav anonim, iar 1772 a fost rezugrăvită complet așa cum rezultă din inscripția de pe tâmplă. Repictarea iconostasului și a altarului a însemnat o retușare a chipurilor, mâinilor, nimburilor și cutelor de la veșminte
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
pentru altar este din șindrilă, peste acesta a fost așezată tablă. Absida altarului și iconostasul au fost zugrăvite în 1730 de un zugrav anonim, iar 1772 a fost rezugrăvită complet așa cum rezultă din inscripția de pe tâmplă. Repictarea iconostasului și a altarului a însemnat o retușare a chipurilor, mâinilor, nimburilor și cutelor de la veșminte, fără alterarea poziției inițiale a scenelor. Sistemul iconografic urmat de primul zugrav este foarte interesant, al cărui rezonanțe foarte vechi le-a transmis până în secolul al XVIII-lea
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
solemnitate deosebită. Meșterului restaurator îi aparțin scenele reprezentate în registrul pereților naosului si ai pronaosului unde figurile sunt viu colorate în tonuri calde, plăcut contrastante. Din nefericire suprafețele pictate au fost în mare parte ruinate...se distinge totuși pe bolta altarului Sf. Treime, reprezentată prin Dumnezeu Tatăl și Fiul stând pe aceiași bancă în timp ce în zbor se află Porumbelul Sfânt ca simbol al Sf. Duh. Pe peretele nordic al altarului Iisus apare în cupa potirului - simbol al jertfei. Registrul se continuă
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
au fost în mare parte ruinate...se distinge totuși pe bolta altarului Sf. Treime, reprezentată prin Dumnezeu Tatăl și Fiul stând pe aceiași bancă în timp ce în zbor se află Porumbelul Sfânt ca simbol al Sf. Duh. Pe peretele nordic al altarului Iisus apare în cupa potirului - simbol al jertfei. Registrul se continuă cu figurile sobre ale sfinților ierarhi Vasilie, Grigorie, Ioan, Atanasie, Nicolae și încheiat cu sf. Arhidiacon Ștefan. În naos, pe creștetul tâmplei e reprezentată scena Răstignirii, având de o
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
lui doar un gigant negru care îi ia sora. Taro este descris ca fiind un băiat politicos și amabil, care își face mai multe griji pentru sănătatea mamei sale decât pentru a lui. După un accident care are loc la altarul familiei Komagusu, Taro descoperă abilitatea de a călători înăuntrul creierului său. Mai târziu află că Miyako este reîncarnarea lui Mizuka, sora lui moartă. Cei trei prieteni descoperă ,de asemenea,că Makoto era adevărata țintă a răpirii, nu Taro și Mizuka
Ghost Hound () [Corola-website/Science/312926_a_314255]
-
Taro o suspectează să fie reîncarnarea surorii lui, ea se sperie, fiindcă ea încercase să se convingă că ”eu sunt eu și nimeni altcineva”. Takahito Komagusu(駒玖珠 孝仁, Komagusu Takahito)(Vocea: Yasunori Matsumoto) Acesta este tatăl lui Miyako și deținătorul altarului unde locuiește ea. La Tokyo, acesta a predat la o universitate, Reika Ōtori fiind studenta lui. El este îngrijorat de sănătatea psihică a lui Miyako și le cere ajutorul și lui Hitara și lui Ōtori. El a făcut parte din
Ghost Hound () [Corola-website/Science/312926_a_314255]
-
îngrijorat de sănătatea psihică a lui Miyako și le cere ajutorul și lui Hitara și lui Ōtori. El a făcut parte din unul din grupurile care au vizitat spitalul după construirea barajului. Într-un târziu, acesta este împins pe scările altarului, fiind apoi internat în spital. Ryōya Komori(古森 良弥, Komori Ryōya )(Vocea: Fumihiko Tachiki) Tatăl lui Taro și un faimos fabricant de sake, Ryōya se pare că a trecut mai ușor peste moartea fiicei sale decât soția. Este îngrijorat din cauza
Ghost Hound () [Corola-website/Science/312926_a_314255]
-
îmbinate ân coadă de rândunică și cheotoare dreaptă, având la bază un plan dreptunghiular unitar, cu pronaosul de 2,80m /4,65m, iar naosul de 4,55m/4,65m, pereții laterali prelungindu-se dincolo de iconostas, cu încă 80 cm, astfel încât altarul are, pe lângă latura de bază, altele șapte, de variate dimensiuni, de unde asimetria poligonului.. Pronaosul tăvănit sprijină, de grinzile principale, stâlpii solizi ai turnului-clopotnită, cu galeria sa deschisă și coiful octogonal, înscris în baza pătrată. Naosul este și aici prevăzut cu
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
se înalță retrăgându-se treptat pe pereții longitudinali. Deosebit de impunătoare față de dimensiunile reale, având exact la mijloc un arc dublou, cu rozetă, în locul „cheii’ superioare, bolta bisericii din Berind este o reușită arhitectonică. Unitar peste întreaga construcție, acoperișul are deasupra altarului forma interesantă a trei triunghiuri isoscele, ce se întâlnesc („lovesc”) la coamă, căpriorii fiind fixați pe câte o cosoroabă așezată pe consolele formate de capetele mai lungi ale ultimelor bârne din pereți. Pictura murală, care se păstrează fragmentar, a fost
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
să facă față secetei și foametei ce devastau țara. Pe muntele Carmel, Ilie îi sfidează pe cei 850 de proroci ai lui Baal și ai Astarteei, îi provoacă la întrecere și îi învinge, cu ajutorul providenței. În zadar aceștia săriseră în jurul altarului zeului și își făcuseră cu săbiile și sulițele, după obiceiul străbun, tăieturi până la sânge în propriul trup. Niciunul nu reușise miracolul pogorârii focului din cer care să mistuiască vitele de sacrificiu ritual. A reușit numai Ilie, cu rugăciunile sale. El
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
și a construit "Sainte-Chapelle" („Capela Sfântă”), localizată în complexul palatului regal (astăzi Palatul de Justiție de la Paris), din "Île de la Cité", în centrul Parisului. Sfânta Capelă, un exemplu perfect al stilului reionant al arhitecturii gotice, a fost contruită ca un altar pentru Coroana de Spini și un fragment din Crucea Adevărată, o relicvă importantă a patimilor lui Iisus. Ludovic le-a achiziționat în 1239-1241 de la Împăratul Balduin al II-lea al Constantinopolului, în schimbul sumei exorbitante de 135.000 de livre (capela
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
ducele al frizonilor (719-734), fiul ducelui Aldegisel, care au acceptat misionarii Willibrord și Bonifaciu, pentru a invada din nou. În acel an, l-a ucis pe duce în bătălia de la Boarn și astfel a subjugat în întregime populația (distrugând fiecare altar păgân). Situația s-a schimbat în 735, din cauza decesului lui Odo cel Mare, care a fost obligat să recunoască, cu rezerve, suzeranitatea lui Charles în 719. Deși Charles a dorit să unească ducatul direct, mergând acolo pentru a obține sprijinul
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
decenii de cercetare arheologică, reconstituire, căutare de fonduri și construcție, s-a ținut prima slujba în incinta bisericii printre schele, de Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul pe 24 iunie 2011. Așa cum se vede astăzi, biserica a fost cu plan triconic, cu altar, naos, pronaos și un pridvor cu zidurile mai subțiri, închis cu geamuri și ușa. Pardoseala era din lespezi de piatră tăiate regulat, în parte actual degradate. Exteriorul era prevăzut cu un brâu median, bogat decorat în două rânduri de zimți
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
cu o calotă similară. Ușa prin care se pătrunde în naos are muluri încrucișate la colțurile de sus. Absidele naosului sunt înscrise în grosimea pereților și încadrate de două mănunchiuri de colonete angajate, sculptate în piatră, cu bazele ornamentale. Absida altarului cu bolta în sfert de sferă are spre nord și sud obișnuitele nișe ale proscomidiarului și diaconiconului. Biserica nu a fost pictată.
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
Lusik Koilavian. Lăcașul de cult îl avea inițial ca patron pe Sfântul Gheorghe. În lăcașul de cult se află încastrate în pereți două plăci de marmură (una amplasată la intrarea din pridvor în pronaos, iar cealaltă la intrarea în fostul altar de pe peretele sudic), care sunt mărturii ale ctitoririi bisericii de către armeni. Pe fiecare dintre plăcile de marmură se află reprezentată o cruce, deasupra ei un text în armeana occidentală: ""Զյիշատակ Ազիզ տիկնոջդաւ Թիլուսիկ կոյլաւեան ծնունդ մհի պաղտասարի ամուսնացեալ'ի Պօթշան
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]