8,127 matches
-
se vorbește de "incertitudine absolută" - înțelegând prin această expresie că, în interiorul procedurilor democratice valide, se poate lua orice decizie, chiar și cea de abolire a economiei de piață și a proprietății private, de exemplu - se schimbă planul de analiză; se alunecă, mai degrabă, spre dimensiunea normativă decât spre cea empirică. În plan istorico-empiric, democrația liberală de masă este fondată pe păstrarea anumitor condiții socio-economice, în special a celor legate de proprietatea privată, care nu au fost niciodată combătute sau modificate și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența, dar o identitate atît de pură, atît de strălucitoare, încît ne obligă să o citim ca diferență. De fapt, e vorba despre o veritabilă metamorfoză. Scriitorul alunecă din identitatea sa originară și își croiește o altă piele, plină de toate parfumurile pe care le poartă noua sa limbă de expresie, care de acum nu mai e nici cu totul aceeași, nici cu totul o alta... Rezultă o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a eșua într-o clinică psihiatrică. Adesea ridicoli sau patetici, deși inteligenți și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît despre Orsenna, grațioasele sale volute lirico-exotice, amestecînd tonuri și paradisuri vegetale, de la Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid"! Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de care Michel este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor sentimentale trăite cu alții, înainte de a-l regăsi, de a aluneca cu el în improbabilul miraj al iubirii și al zămislirii, pentru a dispărea apoi la fel de brutal și de neverosimil cum reînviase. Cît despre Christiane, buna și mămoasa naturistă a tuturor spațiilor posibile, care cu tandrețe și o schiță timidă de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
provoace, să neliniștească. Oh, primul cuvînt cu care se întîlnesc ochii cititorului, ultimul pe care îl pronunță eroina, Michèle, cuvînt intens, sacadat, percutant, asemenea celor treizeci de zile din viața unei femei, pe care le povestește textul. De fapt, Djian alunecă el însuși în pielea femeii, și de acolo tot mai departe și mai adînc, prin sex și nebunie, spre moarte. O ambianță de altfel familiară scrierilor sale, care nu au mai cunoscut pînă anul trecut febrilitatea maladivă a cursei către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aflat în concediu medical, care dezvoltă o întreagă psihoză, un dezgust tenace față de mizeria intelectuală a semenilor săi, a elevilor, a fostei amante, a lui însuși. O retorică a urii, pe fond de muzică de Bach, o conștiință bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de editori care îi resping, rînd pe rînd, manuscrisele! De parcă Mérot și-ar fi înscenat romanesc propriul destin editorial... Dezvăluirea dedesubturilor pestilențiale ale unei gîndiri dezaxate, chiar dacă atinge convingător multe din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reconsiderări pe care, poate, încercăm prea adesea să le ocultăm sub pulpana amăgitoare a timpului iertător. Lupi și rîndunici Ești așezat în fața calculatorului tău care e deschis și privești pe ecran mesajele electronice pe care le-ai primit, faci să alunece mouse-ul calculatorului pe covoraș, deplasezi mica săgeata pe ecran, o pui pe mesajul care are drept titlu "19 motive", dai un click cu arătătorul drept pe partea stîngă a mouse-ului, vezi afișîndu-se mesajul și îl citești: "19 motive pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în 2010 la editura Robert Laffont. Insolenta erudiție plurivalentă a lui Jean d'Ormesson nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt ceva decenii de cînd Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia de a ierarhiza totul și de a percepe rațional. Între este un ne-loc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și artistotelic ni-l interzice. Cioran preferă să alunece între frontiere, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare, situîndu-se simultan "în" și "înafara" universului personal, de unde un fel de bisau plurilocație și de dedublare a subiectului, potrivit unei logici "fisionale", cum o numește Jean-Claude Kaufmann. O a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a scriiturii este cu sens unic ; autorul este, poate, satisfăcut, dar cititorul rămîne flămînd. Acest posedat dostoievskian, care și-a impus cămașa de forță franceză a stilului secolului al XVIII-lea și suferă într-o limbă gramaticală, se lasă să alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese deja în Cartea amăgirilor: "Tragedia omului este de a nu putea trăi în, ci numai dincoace sau dincolo", la care face ecou o remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
am creat, ci pentru că ne dau această iluzie imersivă a cufundării într-un între, un neloc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și aristotelic ni-l interzice. Roussy alege absurdul fantezist și virtualul, Cioran preferă să alunece între etichete, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare. Alături de ei, ne aflăm simultan "în" și "în afara" universului personal. "Mă dezindividualizez văzînd cu ochii", constată Cioran, "Să o terminăm odată cu acest Eu învechit!" (C) Iar frontiera lumii reale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atît, o fac cu speranța de a găsi într-o zi o singurătate mai mare decît a mea" (p.592), explică el. De fapt, Cioran citește pentru a încerca să-și epuizeze sinele instabil, pentru a fixa locul acestui eu alunecînd în diversele instanțe exterioare în care curge : "Eu, eu, eu ce oboseală!" (p.134). În fond, e un joc pierdut dintru început cu acest eu pe care nu-l va cunoaște nicicînd, pentru că rana fracturii absolute nu va fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asupra acestor chestiuni știe că nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip au dat himericului lor Elizeu numele de Icaria, ca și cum ar fi avut tristul presentiment al deznodământului îngrozitor către care alunecă. Ar trebui să ne văităm în privința orbirii lor, ar trebui să îi avertizăm dacă sunt în stare să ne înțeleagă, dar societatea nu are nimic a se teme de himerele lor. O altă formă de Comunism, și în mod sigur
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de piață este murdar și nu reprezintă altceva decât un furt de la popor. O varietate de state ex-socialiste care au procedat la campanii de privatizare au avut rezultate foarte diferite. Unele au generat ordini de piață de succes. Altele au alunecat înapoi către autoritarism și au văzut cum procesul de "privatizare" duce la noi elite care câștigă controlul atât asupra statului cât și asupra afacerilor private, cum este cazul sistemului "Siloviki" din Rusia. Murdăria acelor mâini care au profitat de pe urma schemelor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
rînd, cu cît observatorii din afară, fie ei politicieni sau universitari, dispun de mai puține informații, cu atît mai mult înclină să adopte acest model pentru a anticipa acțiuni sau pentru explicații retrospective. Aceasta dă naștere unei tendințe de a aluneca spre analiza celui mai rău caz, bazată pe presupunerile cele mai nefavorabile cu privire la comportamentul celuilalt (Allison 1971: 19). În al doilea rînd, acest model are o valoare explicativă limitată. El poate oferi o expunere sumară a tendințelor generale, identificînd impactul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Dimache († 1837) sunt și ele de inspirație veche, pe motivul zădărniciei. Cât despre Ioan Prale, "musicos" de origine basarabeană (1769-1847), el e mai cunoscut pentru invenția patului mutabil după soare. Încolo stihuirea lui e îngrozitoare și doar versurile din Psaltire alunecă mai normal: Mic eram între frățime, Și cel mai în frăgezime, Într-a tatălui meu casă De păscut oi mă aleasă, Mâna mea făcu organul, Degetele mele psalmul. GH. ASACHI Poezia lui Gh. Asachi (1788-1869) e aproape în întregime sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar plânge murindul în delir. Printre atâtea versuri prozaice, întîlnim uneori fraze poetice deloc banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra pe apă s-așterne; În juru-ne Alpii-și desfac Priveliști eterne. Și cerbii pe râpe se suie Aiurea pierzîndu-se-n cete. Nuvelele, poemele în proză sunt simple notațiuni lirice, impresii de lectură, chiar comentarii jurnalistice, străbătute
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noapte, în care o aversă nocturnă e privită cu religiozitate ca un fenomen de început al Creației, Scafandrierii, pentru originala imagine a translucidității lumii, și În ceasul din urmă, pentru delicateța mâhnirii unui om modest: O! de m-aș strecura Alunecând în veșnicul abis Încet și nevăzut printre mulțime... Nici pașii mei să nu-i audă nime, Nici ușa după mine când s-a-nchis! CORNELIU MOLDOVANU Trecând peste palidul anacreontic rural G. Tutoveanu, se cade să ne oprim la Corneliu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât mine, Dulce sunt - ca mierea de albine, Ca ramura de viță, mlădioasă, Plăcută ca un zâmbet, ca un dar, Ca falnicele corturi din Kedar. Romanul în două
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile sahariene: Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii ce se întorc din larg, Greoaie - fără de catarg, Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii ce se întorc din larg, Greoaie - fără de catarg, Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care cu grâu, butoaie de vin, putini de scrumbii, stoguri de fîn), și deși materiile sunt prozaice, tonul are solemnitate, învederată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care cu grâu, butoaie de vin, putini de scrumbii, stoguri de fîn), și deși materiile sunt prozaice, tonul are solemnitate, învederată în acest cântec al săniilor: Alunecând pe roase tălpi de lemn, Înaintează săniile către-un semn Pe care marginile codrului îl fac Cu cîte-o mână albă de copac. În inima pădurilor adânci Subt albe policandre înghețate, Ca niște urme de comori uitate, S-ascund grămezi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu rezultate tot mai „ușoare” și „corespunzătoare” cu natura sa distructivă. Corupția este deci o stare de rău care se dobândește progresiv și de aceea „nu ne transformă automat în corupți”, ci în cadrul „unui drum lung” în care „se avansează alunecând”. Aceasta înseamnă că până când nu se „cristalizează” în noi avem mereu posibilitatea să ne schimbăm viața. De aceea trebuie să rămânem mereu vigilenți, să discernem și să fim capabili de a urma acele alegeri care ne împing să rupem în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
oaselor mănâncă varul de pe pereți prin instinct, neștiind pentru ce. Tot astfel rasa etnic rahitică a noilor fanarioți a început să mănânce la românism"437. Observăm în rândurile de mai sus că "acel care detecta stofa fabulatorie în relatările altora alunecă el însuși pe panta ce conduce de la istorie la istorisire"438. Nici legendele nu sunt neglijate în susținerea demersului argumentativ: "În tradițiile lumei creștine, care crede în venirea lui Antihrist, ezistă legenda că acest dușman al adevărului și al sufletelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]