11,066 matches
-
unor localități, ba chiar prin mijlocul unor gospodării. Comunitățile brusc despărțite s-au resemnat, însă atunci când familii au fost spulberate, cererile pentru revizuirea justă a hotarelor s-au ținut lanț vreme de decenii. Și, iată, brusc, cei doi Președinți au aplecat urechile la cererile justificate și au convenit la anumite revizuiri ale granițelor. Da, dar întotdeauna trebuie să intre și cele mai scârboase muște în borcanul cu miere! Cine? Bineînțeles un alt așa-zis jurnalist (de teapa lui J.Z.) a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care le priveghea ograda. 3. OBÂRȘIA NEAMULUI a. Rădăcini înfipte adânc Să ne aplecăm, cu luare aminte, asupra ideii autohtoniei noastre. Să avem curajul să reformulăm adevărul și să zicem răspicat că, pe linie paternă, suntem autohtoni nu atât pentru că descindem din daci și romani, cât mai ales din populațiile din paleolitic (Hg I2
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
religioase. De abia mai târziu, naționalismul inflexibil a produs derapaje abominabile. Otomanii au conservat procesele etnogenetice în stadiul în care le-au găsit, fără a le denatura 142. Din păcate, după Ștefan cel Mare nu am făcut decât să ne aplecăm și mai mult în fața Porții Otomane, chiar și atunci când dădea semne că se șubrezește. Desigur, să nu comitem eroarea de a generaliza, pentru că au existat și excepții. Unele au fost remarcabile dacă ne gândim la curajul lui Ioan Vodă cel
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cioban bătrîn, Ion Ciornei, care spunea povești frumoase îmi spunea bătrînul Dumitru Gireadă, în iunie 1839 dar mai mult umbla hoinar prin pădure. Era pădure frumoasă, pe atunci..." 30. "Scump la vorbă, mergea totdeauna privind în pămînt, cu capul puțin aplecat în jos și mai totdeauna gînditor" observa fratele său Matei, care avea pe atunci aproape șapte ani. El se izola de oameni și admira, în tăcere, frumusețile naturii. Așa a început să privească natura, cu ochi de poet. Plăcerea de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
reflexivă a neoconsumatorului, plăcerea de a face „afaceri bune” se afirmă până și în momentele de exuberanță (solduri, sărbători, vacanțe). Divertismentul și templele consumului să fie oare factori de comuniune? Adevărul este că ele îl fac pe individ să se aplece mai mult asupra lui însuși, că ele nu facilitează uniunea membrilor unei aceleiași comunități. Confort și bunăstare senzitivătc "Confort și bunăstare senzitivă" Evident, fericirea nu-i o „idee nouă”. Nouă a fost ideea de a asocia dobândirea fericirii cu „traiul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
miză; imaginarul vehiculat de publicitate ține, dimpotrivă, de un joc de tipul „numai jucătorul câștigă”. Ceea ce dinamizează publicitatea nu este furia invidiei, ci dezlănțuirea bruscă a foamei consumeriste pentru sine. Ea nu instituționalizează bucuria răutăcioasă, ci te face să te apleci asupra ta însuți, accelerează manifestările dorinței, deculpabilizează actul consumului. Nu disconfortul de a vedea ce și cât are celălalt, ci euforia noutății și nerăbdarea de a dobândi ce-ți lipsește. Publicitatea nu e un multiplicator, ci un reductor al invidiei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de formare, asupra modurilor de a gândi și a pregăti viitorul, asupra conceptului de viață bună. Homo consomator nu va fi dispărut: el își va fi pierdut imaginarul luxuriant și centralitatea triumfalistă. Antropologii unui viitor îndepărtat se vor putea apleca atunci plini de curiozitate asupra acelei civilizații luminate în care homo sapiens se închina unui zeu pe cât de derizoriu, pe atât de fascinant: efemera marfă. Eclectismul fericiriitc "Eclectismul fericirii" Sunt numeroase rațiunile care ne fac să credem că așa-zisa
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de societatea achiziționată (Ceddaha, 2007, p. 260). Bineînțeles că, pentru ca investiția să fie profitabilă, rata internă de rentabilitate a acesteia trebuie să fie mai mare decât rata dobânzii aferentă sumelor Împrumutate. În literatura de specialitate mai multe studii s-au aplecat asupra caracteristicilor companiilor țintă În operațiunile ostile, dintre care le putem aminti pe cele ale lui Morck et al. (1988, 1989). Rezultatele obținute de ei arată Îndeosebi că țintele operațiunilor ostile sunt adeseori firme cu o vechime pe piață mai
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
de un teatru cantonat în mimesis-ul vizibilului și de a-l deschide spre perceperea unui alt univers, aflat dincolo de realitate. Dacă operele marelui dramaturg ne oferă cheia explicării acestui „alt univers”, asta se întâmplă pentru că ele obligă regizorul să se aplece asupra viziunii unei lumi „locuite” (este cuvântul folosit de autor), o lume în care, alături de oameni, „există o sumedenie de forme invizibile, de Puteri, de Forțe, de Posibilități”. Cum să răspunzi acestei provocări, cum să înfrunți invizibilul și reprezentarea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poate juca un rol protector față de o decepție sentimentală, un eșec școlar sau o relație conflictuală cu un alt adolescent sau cu un grup de adolescenți asemănători. CLÉMENTINEREACȚIA FAMILIALĂ NEPOTRIVITĂ Clémentine, 17 ani, sosește însoțită de mama sa, cu capul aplecat pe umărul său. Fața mamei este gravă. Tatăl, care a venit înaintea lor are, de asemenea, o față gravă, ascunsă în spatele unor ochelari negri, pentru a masca lacrimile din ochii săi. Domnul și doamna vorbesc amândoi despre decepția sentimentală pe
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dificil pentru această adolescentă. DEPRESIA SAU IMPOSIBILĂ RENUNȚARE LA UN „OBIECT SATISFĂCĂTOR” Opus cazului precedent, adolescentul deprimat recunoaște o pierdere dar rămâne fixat, înțepenit în resturile acestei pierderi. Persoana deprimată, adult sau adolescent, este asemănătoare unei persoane care, curioasă, se apleacă peste marginile unei fântâni pentru a încerca să-i vadă fundul. Ea se întreabă dacă sclipirea pe care a văzut-o este într-adevăr suprafața moarată a apei, se apleacă puțin mai mult și sfârșește prin a cădea. Aplecat asupra
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adult sau adolescent, este asemănătoare unei persoane care, curioasă, se apleacă peste marginile unei fântâni pentru a încerca să-i vadă fundul. Ea se întreabă dacă sclipirea pe care a văzut-o este într-adevăr suprafața moarată a apei, se apleacă puțin mai mult și sfârșește prin a cădea. Aplecat asupra obiectelor sale interne pentru a le putea observa strălucirea, persoana deprimată este întotdeauna aproape de această cădere, preocupată doar de această privire internă, aspirată în străfundul său de propriile sale obiecte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se apleacă peste marginile unei fântâni pentru a încerca să-i vadă fundul. Ea se întreabă dacă sclipirea pe care a văzut-o este într-adevăr suprafața moarată a apei, se apleacă puțin mai mult și sfârșește prin a cădea. Aplecat asupra obiectelor sale interne pentru a le putea observa strălucirea, persoana deprimată este întotdeauna aproape de această cădere, preocupată doar de această privire internă, aspirată în străfundul său de propriile sale obiecte. Sylvie petrece ore în șir în camera sa invadată
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de măsline (ingerat odată cu mâncareaă merge în spatele său și lubrefiază spatele pentru a funcționa mai eficient. După această ședință de terapie a spus că durerea de spate a descrescut ca intensitate și că poate sta în pcioare fără să se aplece mult mai mult decât putea sta înainte. Acest lucru a fost evident atunci când s-a ridicat din scaun. I s-a cerut să revadă această imagine în fiecare zi pe parcursul săptămânii. Când a venit la următoarea ședință de terapie a
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu (este de-ajuns să-l citești!), nu-l rezervă numai bărbaților... - și să ne aplecăm asupra reducției psihologizante. Un doctor al cărui nume nu contează - este important mai ales ca simptom al bolilor pe care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv (cum
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba de preoți și Bisericile lor, de principi și statele lor... 4 Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân de nedepășit chiar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
declivității există și la Magistrul însuși. Nu la Democrit, ci la Epicur. Ceea ce elimină multiplele ipoteze asupra inventării clinamen-ului de către Lucrețiu. O dovadă perfectă că inexistența unei descoperiri arheologice nu are valoare de certitudine a inexistenței unei teze. A te apleca asupra filosofiei antice înseamnă a munci ca un arheolog pe un șantier de săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Aristotel, din filosoful hedonist Eudoxos din Cnidos n-ar fi rămas nimic... Sunt cunoscute activitățile sale științifice, el însuși este prezentat ca precursor al lui Euclid, e integrat într-o istorie a ideilor științifice ale Antichității, desigur, însă rareori se apleacă cineva cu atenție asupra fragmentelor sale de filosofie morală și, mai ales, asupra concepției sale despre plăcere. În principal, aceasta este prezentată de către Aristotel în Etica nicomahică. A.-J. Festugière a consacrat o întreagă carte chestiunii plăcerii la Aristotel: Le
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
evaluării Evaluarea unei inițiative din sfera dezvoltării comunitare poate părea, la prima vedere, un demers fără mari provocări pentru actorii implicați în derularea lui. Așa s-ar explica, în mare parte, și interesul relativ redus al specialiștilor de a se apleca în mod analitic asupra unui astfel de proces. Într-o epocă a guvernării prin proiecte, „literatura de specialitate” pune adesea accent doar pe dimensiunea „tehnică” a unui demers de evaluare, inițiativele din sfera dezvoltării comunitare fiind, astfel, reduse la dimensiunea
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
aduc aminte cum, într-o zi, plimbându-se prin salon, repeta cu emfază: «Eu sunt ultimul descendentă» și se oprea ca să tragă un colț de talpă de la pantoful rupt în vârf, apoi continua: «Ă al familiei Cavacioniă» și iar se apleca rapid asupra pantofului. Apoi, întorcându-se spre noi, cu severitate: «De ce râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Nu - cum Faulques Îl cerceta cu un interes Împrospătat. Cea din Vukovar a luat alt premiu. - Tot important? - Mai mult sau mai puțin. - Păi eu sunt soldatul din poza aia. Foarte liniștit, cu mâinile În buzunarele pantalonilor și capul ușor aplecat spre dreapta, Faulques a scrutat iar chipul din fața lui. Acum, În fine, parcă developată lent, imaginea din memorie a Început să se suprapună molcom peste trăsăturile necunoscutului. Atunci și-a blestemat stângăcia. Ochii, firește. Mai puțin obosiți și mai vioi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și piața din Sarajevo: șanțul de scurgere de pe șoseaua care ducea spre Borovo Naselje. - Așa Îl vezi fără aparat de fotografiat, insistase Ivo Markovic. Se apropiase de zid, cu mâinile Încrucișate la spate, după ce Își potrivise ochelarii cu un deget, aplecându-se să privească o parte din pictură, acolo unde câteva tușe viguroase, ceva culoare aplicată pe desenul În cărbune, indicau un trup de femeie Într-o perspectivă ciudată, chipul nedefinit, pulpele goale desfăcute În prim-plan, cu o dâră roșie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aș fi uitat la pereți. Te-aș fi lăsat doar să-ți amintești cine sunt, Înainte de a ne Încheia socotelile. Acum e altfel. Asta Îmi confirmă totul. Lămurește cu adevărat de ce-s aici. Odată spuse toate acestea, Markovic s-a aplecat În față, ca pentru a-l vedea mai bine pe Faulques În ultima lumină. — Și așa-i? a adăugat brusc. Îți este de-ajuns să-ți asumi totul? Pictorul a ridicat din umeri. — O să știu când o să-mi termin treaba
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unei priviri care poate că Îl Îmbogățea și explica. Faulques a trecut prin fața hotelului din Puerto Umbría - exista și o pensiune ceva mai departe, pe aceeași stradă - și a stat o clipă liniștit, gânditor, cu mâinile În buzunare și capul aplecat Într-o parte. Se tot gândea la altă amintire, mai apropiată și presantă: Ivo Markovic. Până la urmă, a hotărât să intre. Recepționerul l-a primit amabil. Îi părea foarte rău, dar nu. Domnul nu era Înregistrat la ei. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]