10,418 matches
-
mama mea, departe, murea încet. Eram de față în timp ce, o dată în Est, o dată în Vest, aveau loc discuții în fața unui public scindat, căruia Războiul Rece îi oferea destul material exploziv, pe când iarna nu era nici din cale afară de aspră, nici blândă. De asemenea, pe când discuțiile în contradictoriu între Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre moartea atomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că nu mă gândisem canci la seara aia, da În vis am Înțeles că iera a mai fericită dân veața mea, și uite că-mi amintesc decât o apă care oglindea niște frunze ș-un câine Lomut, foarte zăpeziu și blând care io-l mângâiam; din fericire, am trecut dă puștisme ș-am visat temele moderne dă pă panou dă afișaj: Monstru mă numise mascota lui și, puțin după aia, Marele lui Câine Bonzo. M-am trezit și, să vezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă prânz când - să-mi trăiesc! - a câștigat factoru greață. Adversaru și-a mușcat buzele și m-a Întrebat, ca șicum stătea dă vorbă c-un alt sonambul, cât ceream. Bietu dă el. Nu știa că io sunt dur cu blânzii, da blând și servil cu durii. Ba bine că nu, ca sistem nervos, prima mea lozincă a dat În marșalier. Orbit dă propia mea lăcomie, nu prevăzusem Întrebarea or nu puteam pă bune să ies să consult un consiler d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când - să-mi trăiesc! - a câștigat factoru greață. Adversaru și-a mușcat buzele și m-a Întrebat, ca șicum stătea dă vorbă c-un alt sonambul, cât ceream. Bietu dă el. Nu știa că io sunt dur cu blânzii, da blând și servil cu durii. Ba bine că nu, ca sistem nervos, prima mea lozincă a dat În marșalier. Orbit dă propia mea lăcomie, nu prevăzusem Întrebarea or nu puteam pă bune să ies să consult un consiler d-ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și cred c-a găsit ce-a căutat, E franțuzoaică. El zice că gătește foarte bine. Săltă din umeri. — Oricum, treaba Îmi merge bine. În ultimul an am lucrat cu cefalopodele: calmari și caracatițe. — Și cum a fost? — Interesant. Inteligența blândă a acestor vietăți, În special a caracatițelor, Îți dă un sentiment ciudat. Să știi că o caracatiță e mai deșteaptă decât un câine și, probabil, ca animal de casă ar fi fost mai nimerită. E o ființă minunată, inteligentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
canapea. În somn arăta chiar frumoasă. După atâta timp petrecut În condițiile date, era ciudat că arăta atât de strălucitoare. Ai fi zis că-i dispăruse asprimea din trăsături. Nasul nu mai părea atât de ascuțit, linia buzelor era mai blândă, mai plină. Se uită la brațele ei care fuseseră musculoase, cu vene proeminente. Acum, mușchii păreau mai delicați, oarecum mat feminini. „Cine știe? Își spuse e! După atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca nimic cum trebuie“. Coborî scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman zâmbi flatat. Mai tot timpul petrecut aici În habitat se simțise a cincea roată la căruță, un membru inutil al echipei. Acum, cineva Îi recunoștea contribuția, iar el se simțea Încântat. — Mulțumesc, Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că până acum n-am băgat deloc de seamă. Cu gândurile aiurea, Beth Își atinse pieptul, prin costumul colant. Mâinile ei apăsau țesătura, evidențiind sfârcurile tari. Brusc, se ridică și se lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth. — Explozive?! exclamă Norman arătând spre ecran. Aici spune că „La unitatea de greutate, TEVAC este cel mai puternic explozibil cunoscut.“ De ce naiba le-ai pus În jurul habitatului? — Norman, liniștește-te! Beth Își odihni mâinile pe umerii lui. Atingerea fu blândă și binefăcătoare. Se relaxă puțin, simțindu-i trupul atât de aproape. — Ar fi trebuit să discutăm despre asta În prealabil. — Norman, nu vreau să mai risc. Nu mai vreau. — Dar Harry e inconștient. — Și se poate trezi. — Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi răspunde Sigiliu pune pe inima mea Alungă dor și temeri profunde Și-ndată adorm pe-o rază de stea
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
devine un „cam este“ dar nu poate fi arătat. Fără să simt, clocit în sîngele meu fierbinte, secretul se îngreunează. Dar mantia sa poate să-mi ascundă infirmitățile și asta îmi dă putere. Falsul îmi pilește colțurile și umbrele devin blînde. Încerc să-mi ușurez povara spovedindu-mă oricui dar pentru toți adevărul e neinteresant și, poate, însăși spovedania mai minte. Secretului meu i se adaugă secretul general. Prima minciună se naște odată cu întîlnirea dintre doi oameni. Prima minciună: „Te iubesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Gîndind asupra mea, descopăr categorii ale singurătății și golului din mine. Dar și grade diferite de umplere: bine, rău, fericire, deznădejde. Iar toate acestea, moarte și repaus, dăruire ca și primire, capătă contururi de spațiu. Sînt munți și cascade, dealuri blînde și mări succesive. Se naște un peisaj în care cutreier. Pustiu. E o țară numai și numai a mea. Toți mă privesc și nu sesizează nimic. Poate că le par doar puțin într-o ureche. Dar spun că e o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și jurăminte. Justițiarul îl vede și simte puterea cum îi blindează trupul. Numai privirea sa e în stare să distrugă orice armă. Zîmbește. E mulțumit de recunoașterea vinei. Îl iartă și cu mîna dreaptă trasează prin aer, cu o mișcare blîndă, un semicerc ca și cum ar mîngîia o sferă. La cîțiva metri de el, capul dușmanului se desprinde de trup ca un dop de sticlă și bubuie săltînd pe podeaua de marmură privindu-l de acolo cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spun asta Doctorului care mă privește cu suspiciune: „-Ce perversiune subtilă”-spune el. „-Dai vina pe trup porcăindu-l, îi găsești subdiviziuni ca să-ți salvezi sufletul și să-l înalți. Uită-te mai cu băgare de seamă înăuntrul tău. Porcul e blînd, e natural. Sufletul tău îl strică, el e turbat cu toate că se-nvelește în norii poeziei. Necazul tău e că nu te poți concepe ca o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet încălzindu-mi umerii, cum fluxul urcă apele peste noi. Și nu mai am timp să-mi pregătesc ca Noe o corabie. Nici n-aș avea cu ce o umple. N-am cum să-mi iau nici măcar, în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
toți adulată. Îmi spune: „-Cei vechi, împărțind oamenii după chipurile animalelor cu care se aseamănă, intuiau scînteierea adevărului. Căci unii privesc lumea prin fixitatea unei pupile reptiliene, ucigînd-o printr-o tăietură fină cu venin rece iar alții, mulți din cei blînzi, se pomenesc deodată sfîșiind și distrugînd doar din plăcerea sîngelui. Și tot cei vechi spuneau că omul îi e aproapelui, nu șarpe ci, lup. De regulă, într-un tîrziu, printre bucăți de carne împrăștiată, tu carnivorule, nu poți să nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o instanță superioară. Poate că e însuși Judecătorul cel care mi le-a șoptit. Tresar reamintindu-mi gîndurile. Viața e-n timp. Există prin carne în clipa asta și nu-i nimic de tăgăduit. Și vocea acum distinctă, oarecum mai blîndă, mă face să mă întreb: Ce anume speră în mine? Gîndul, inima? Trupul? Îmi privesc prietenul care s-a apucat să strîngă, pe ici, pe colo, lucrurile înșirate prin odaie. „-Amice,”-îi spun-“pansează-mă pînă la capăt. Cînd speri
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să iubesc ca să nu distrug? Se vede că injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc cu îngăduință resemnată. Nu aștept și nu chem nimic. Iar fulgerele tumultului cotidian trec prin mine fără să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne-bine-cuvîntată. Mi-e dragă strălucirea. Mi-e dragă bezna nopții protectoare. E uterul cel fără răutate din care urmează să mă nasc. Îndată văd cum, la Poruncă, acestea două se despart și le cunosc distinct și încă-mi par mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se aude un oftat general. Căci ziua întîia s-a sfîrșit. O nouă tremurare naște timpul. De-o parte Eonii neclintiți așa cum au fost ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce rămâne-n regii de ceruri. Numai atunci culorile îndreptate spre veacuri se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Pe zidurile nopților, auzi cerul plâns de singurătate. Orașul, nu mai știe despre ploaia sufletului cum mai picură în zile. Străzile vechi lovesc în aerul sufocat de refugiații ce uită să cânte întâmplările albe și totul pare trecut în umbra blândă ca o mireasă a existenței în care destinul dizolvă toate amăgirile, și totul pare sărutat în suspinile vremii, un cer plâns în amărăciunea zilelor peste toată suflarea nebunoasă a sufletelor rămase pe scările grele pe care urcându-le numai o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a fost congelat și amestecat prin zăpezile unui infern dureros și zgribulit în fața căutărilor, într-un ADEVĂR, ce pentru prima dată, crezi în El, încet
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu voi fi Eu vinovăția ABSOLUTULUI... O, tu, iubitule, nopțile-mi vorbesc despre venirea ta, nu te grăbi să-mi zdrobești iubirea, ai grijă să mă păstrezi lângă tine ca o picătură de noapte ucisă sub ochii tăi albaștri și blânzi, stăpâni în împărății însingurate, ai grijă să-mi ucizi dușmanii ce mi-au cântărit EDENUL și au încercat să-mi pălmuiască numele, fii înțelept și bun și nu te grăbi măcar o singură dată, ascultă la rădăcinile visului pe sufletul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă, pe un PĂMÂNT DE GÂND. Și port în suflet dorul de-o iubire Ce-n vremi a locuit în sufletul de noapte Cu trupul lui de vis și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Iar trupul e fântână peste zări, Din depărtări, e un cosmic foșnitor, Prin taina asfințitului de mări. Urmează-mă în spații de iubire, În adâncul ochiului de sfânt, Unde e scris zidirea unei Ere Ca pe un înger plutitor și blând. Și în furtună te voi împodobi nebună, Cu nestemate pietre de cuvinte Cuprinsă-n dragostea divină te voi iubi în razele de lună sfinte. Te voi iubi pe țărmul unui ocean vrăjit Unde mi-e chipul albie de stele Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
meu din altă lume ce coboară prin tăcere cu o lacrimă de vis Plâng și florile-n fereastră rechemând pe al tău nume Ce-n alinturi suferinde zac legendele în scris. Gândurile răvășite cad în somnul de-altădată Iertător și blând în suflet, Cerul parcă s-a închis, De azur în frunze albastre, melancolic e-a mea soartă Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă s-a stins. Ca un fulger în iubire, cu un trup ca de fantasmă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]