9,246 matches
-
invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. „Fumezi?” m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund dacă fumez sau nu a intrat în subiect. Mă invitase să mă avertizeze că se fac cercetări în legătură cu accidentul. Să mă pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemână, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit fanatice, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noapte de dragoste pe care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit pe coridoare. Erau pustii. Focul fusese stins. În spatele azilului, pe o mare porțiune, în locul bălăriilor apăruse o pată neagră, de cenușă fumegândă. Ca o cicatrice urâtă. De parcă noaptea însăși căzuse victimă flăcărilor și zăcea acum asemenea cadavrului negru al câinelui împușcat. 17 (Din caietul de vise) Povesteam cuiva, unui necunoscut, viața mea, iar din vorbele mele se năștea o liană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni, și așa, să sperăm, scapi cu fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vecu. Vroia ca Judecata de Apoi să aibă loc în timpul vieții noastre? Foarte bine. Voi purifica azilul de toate păcatele, scutindu-l de un purgatoriu prea lung. Va dura numai o noapte. După aceea va începe paradisul. Un paradis de cenușă, dar Arhivarul și Mopsul nu merită altul mai bun. Va fi un paradis pe măsura lor. Îi voi lăsa să locuiască în el până când îi vor copleși bălăriile și câinii”... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum, dispăruse. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altă dată nici nu auzise. Acum, la cel dintâi popas mai lung din singurătate, stând lângă focul care mistuia lemnul închircit și ierburile uscate ca să nu lase nimic folositor (căldura și lumina treceau, nu erau statornice) decât o moviliță de cenușă, Iahuben se pomeni punând o întrebare ciudată tovarășului său de călătorie: - Un lucru nu înțeleg de loc, Auta: cum ai tu inimă ușoară să cauți drum spre robirea celor de-o seamă cu tine. Sclavul tresări. Iahuben, dîndu-și seama ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru deasupra filelor care se chirceau, Înnegrindu-se și prefăcându-se În cenușă, Împungându-le din când În când cu un băț, ca ofițerul de serviciu al unei armate În retragere, care distruge documentele ce nu trebuie să cadă În mâna inamicului. Servitorii Își amintiră de un foc mult mai mare, din 1909
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
datoria noastră să le refuzăm această satisfacție, să luptăm Împotriva lor. Când vom fi morți, când nu ne vom mai putea apăra, se vor iți cu antenele fremătând, cu mandibulele scrâșnind. Mai bine să nu găsească nimic, decât pământul pârjolit. Cenușa. Fenimore Își continuă plimbarea, Într-o tăcere meditativă. — Văd că subiectul te pasionează, Henry, spuse ea Într-un târziu. — Așa e. — Și ți-ai pregătit discursul pentru a mă convinge și pe mine. — Recunosc. — Pot să te Întreb dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
celor care o Însoțeau - doar el, Katharine și Annie Richards, devotata asistentă medicală -, iar experiența aproape că Îl converti la această metodă funerară. Totul era simplu, decent și demn. Ziua era rece, cu lapoviță, și se bucură să poată duce cenușa Înapoi cu el la Londra, in vederea trecerii finale spre mormântul părinților lor din America, În loc să Îi lase rămășițele să putrezească În pământul negru al unei țări care, pentru ea, fusese Întotdeauna străină. Urma testamentul lui Alice, care trebuia citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și doi de ani. Aparent, la fel ca Alice, Du Maurier Își exprimase neconvenționala dorință de a fi incinerat. Henry află că trupul făcuse aceeași călătorie cu trenul spre Woking, Însoțit de un mic grup de rude, care aduseseră Înapoi cenușa, pentru a fi Îngropată În cimitirul parohial din Hampstead, câteva zile mai târziu. În pofida agnosticismului pe care Du Maurier nu se sfiise să și-l facă public, părintele Ainger acceptase cu dragă inimă să țină el Însuși o slujbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dragă inimă să țină el Însuși o slujbă de Înmormântare, asistat de alți doi preoți din partea locului. Era o zi de octombrie rece și vântoasă, cu frunze care se scuturau din copaci și acopereau aleile. În biserică, urna care conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
întreb pe oricine. Da, am greșit, dar, la naiba, e numai vina ta; tu ai o responsabilitate! Prea târziu. Poți înțelege că există și așa ceva? X: Te joci cu focul. O: Nu, m-am jucat, a ars totul. Și acum cenușa nu mai ia foc. (am depășit toate limitele, am trecut dincolo de toate, prinzând o viteză extraordinară, în nimic). Taci! Nu-i rosti numele. Zi-i omul ăla, persoana respectivă, individul în cauză, oricum, dar nu pe nume. Unei soții: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s alive in my heart and my heart will go on." Însă când ești singur cu tine, ce îți spui? Îți spui: "Nothing compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare a instalației de gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi de plastic, capete de păpuși, obiecte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiabur, trăsese și el, într-o vară (numai că la modul propriu) cu pușca în Dumnezeu. Iar trăsnetul trebuise să-l caute vreo trei săptămâni pe acasă, pîn' să apuce să-l facă o grămăjoară de oase fumegânde și de cenușă pe bunic. Bunică-sa era așa de evlavioasă că, după ce se încredințase ce fel de netrebnicie făcuse bărbată-su, dormea cu ușa de pe prispă căscată și dată de perete. Ca trăsnetul când revine, să nu mai fie nevoit să dea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și stropise. Așa că-l văd că urcă, murat, pe prispă la mine și-mi zice: "Mărgiculițo! Amoarea mea. Împrumută-mi și mie fărașul. Fiindcă sânt trist... Mi-s gândurile ca gândacii. Și simt c-am devenit, de prisos, chiar și cenușă." - Ți-a spus el, ție, amoarea lui? tuși dușmănoasă madam Nicolici. Mai vorbea el cu tine, după ce te prinsese cu cercetașii?!... Ți-a mai făcut vizite, după Crematoriu? Și de unde până unde ați ajuns voi la Mărgiculițo? 359 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sticla albastră în buzunar. Am amintit faptul că viața printre axoni m-a pregătit în multe feluri pentru insula Calf. Unul dintre ele era acesta: l-a învățat pe Vultur-în-Zbor puterea obsesiei. Orașul se numea Phoenix, pentru că se înălțase din cenușa unui mare incendiu, care distrusese complet orașul de dinainte, unul mult mai mare, numit tot Phoenix. Nimeni nu știa de ce i se dăduse orașului acel nume. Acum era un orășel. Când Livia Cramm trecea cu mașina prin orașe ca Phoenix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În negrul acela untos, care, probabil, avea să se usuce mai apoi și să se transforme, În cele din urmă, Într-o pulbere mirobolantă, Închisă la culoare, care se desprindea În straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică praful acela străin, ca o cenușă stinsă, și-l risipi lin, dincolo de teii din apropiere, spre cerul Înalt. În dimineața aceasta Melanie a apărut foarte surâzătoare, cu mult mai devreme ca de obicei, aducând cu ea un buchet impresionant de margarete și o sticlă de șampanie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ea, cât și pentru copiii ei, citatul mortal din Gloria Steinem despre cum un bărbat nu e niciodată nevoit să ceară sfaturi despre cum să Îmbine paternitatea și cariera. Și-apoi, de cum a intrat În boxă, justificările se transformă În cenușă În gura ei. A crezut că are legătură cu faptul că mereu o cheamă În fața tribunalului noaptea, când e adormită și, evident, nu În cea mai bună formă psihică. Sala de judecată nu o ajuta deloc. Neaerisită, plină de lambriuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sticlos, prevestind căldura. Cât am fost plecată În State, nu a avut nimeni grijă de plante, așa că melcii mi-au aspirat hosta, iar panseluțele din ghivecele de ceramică s-au uscat de tot. Cum le atingi se transformă Într-o cenușă mov. Am plantat special acel soi pentru că-mi place numele: se numește „bucuria sufletului“. Într-o bună zi, când voi avea timp, voi face grădina frumoasă. O să cresc lobelii și camelii și un dafin și tufe de iasomie dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aceea se deranjase prea puțin. Dar Richard s-a oferit să se ducă la magazinul din colț ca să mai cumpere niște lapte și s-a Întors cu două feluri de biscuiți și entuziasmat de dealurile ale căror coaste de culoarea cenușei se puteau vedea de la capătul străzii. — Mi-a spus Julie că au venit niște bărbați pe aici ca să-ți ceară o sumă de bani pe care le-o datora tata. Mama Își netezește coiful de cârlionți cărunți cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
primit un telefon de la Robin Cooper-Clark care mă Întreba dacă vreau să lucrez cu el la un „fond speculativ“1. Jumătate de normă, un minim de călătorii În străinătate, toate promisiunile care sunt convinsă că s-ar fi transformat În cenușă când situația ar fi devenit incandescentă. Era tentant: cu banii pe care mi-i oferea puteam să cumpăr jumătate de sat, iar noi nu stăm prea bine financiar numai cu venitul lui Richard, dar când Emily m-a auzit pronunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormântul se zărește: Lipnițul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spre imperiile voastre, Fluvii cu de pavezi valuri înspre Roma curgători. "De pe Alpi ce stau de-asupra norilor cu fruntea ninsă, De prin bolți de codru verde, de prin stâncile suspinse, Pe a pavezelor sănii coborî-vor în șivoiu; Cu cenușa pocăinței și-a împlea pământul fruntea, Cu cenușa Romei voastre - moarte legioane, - punte Peste râuri. Și nimica nu se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]