8,278 matches
-
fragmente foarte mici de material (meteoroizi). Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara Sistemului Solar datorită interacțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter). Numele date cometelor au urmat mai multe convenții diferite în ultimele două secole. Înainte ca orice convenție sistematică de denumire să fi fost adoptată, cometele erau denumite într-o varietate de
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
mișcarea planetară, lămurind, printre altele, discrepanțele observate la mișcările orbitale ale lui Jupiter și Saturn. De asemenea, ei au demonstrat că accelerația lunii variază în funcție de orbita pământului și au introdus o nouă metodă de calcul infinitezimal pentru descrierea mișcării corpurilor cerești. În 1784, în lucrarea sa „"Theorie du mouvement et de la figure elliptique des planetes"”, Laplace a introdus și o nouă metodă de calcul pentru orbitele planetare, datorită căreia a crescut precizia tabelelor astronomice. Mai mult decât atât, în 1785 a
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
1790. El sugerează că planetele au luat naștere mai întâi prin desprinderea din Soare a unor inele succesive de materie gazoasă, care au devenit apoi sfere solide. Această teorie, numită "ipoteza lui Laplace", sau "ipoteza nebuloaselor", se baza pe mecanica cerească ale cărei baze fuseseră puse de către Newton. A fost teoria predominantă în astronomia secolului al XIX-lea (sub numele de "teoria cosmogonică Kant-Laplace") și rămâne și astăzi una dintre ipotezele cosmogonice cele mai credibile. Laplace a fost primul om de
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
a fost primul om de știință care a postulat existența "găurilor negre" în univers și a introdus noțiunea de "colaps gravitațional". Este extrem de interesantă, din perspectiva capacității de previziune, sugestia lui Laplace conform căreia „forța de atracție a unui corp ceresc poate fi atât de mare încât lumina să nu mai poată părăsi interiorul acestuia”. Deși nu era singurul adept al unei asemenea idei, care se bazează pe teoria corpusculară a luminii susținută de Newton, această anticipare a teoriei contemporane a
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Atmosferă, cuvânt compus de origine greacă (de la ἀτμός, "atmos" = ceață, abur și σφαῖρα, "sfaira" = sferă), desemnează învelișul de aer sau alte gaze al Pământului sau al altui corp ceresc. Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasă, fiind compusă din aer, conține însă și urme de substanțe solide și lichide fin divizate. Atmosfera este numită uneori și, simplu, „aer”. Atmosfera de astăzi a Pământului conține azot (nitrogen) molecular diatomic (N
Atmosfera Pământului () [Corola-website/Science/298340_a_299669]
-
om de conducere în familia Franciscană, a ridicat mai multe mănăstiri și tot în acest timp și-a scris și predicile sale preafrumoase asupra Psalmilor. Minunile au rămas totuși oriunde semnele cele mai vădite care au arătat sfințenia și puterea cerească cu care îl înzestrase Dumnezeu s-au împlinit. Să enumerăm pe scurt câteva: Niște broaște gălăgioase împiedicau laudele lui Dumnezeu. Anton le-a poruncit să tacă. Și nu s-au mai auzit niciodată. A făcut să înceteze ploile care distrugeau
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
pară mai tânăr decât era. Ochii negri și vioi, fruntea înaltă, serioasă, și toată înfățișarea lui veselă, îngerească și atrăgătoare. Deși făcea pocăințe aspre și muncea mereu în via Domnului, el își păstra pururi înfățișarea neschimbată ce avea un farmec ceresc și impunea respect și cinste. Minte ageră și voință întreprinzătoare, nu se dădea înapoi de la nici o greutate când era vorba de slava lui Dumnezeu. Știa, ca nimeni altul, Sfânta Scriptură și fu numit: "Sicriul legii", iar pentru dibăcia cu care
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
săraci și, din dragoste pentru dânșii, a întreprins obositoarele sale drumuri apostolice. Însă Sfântul Anton este părintele săracilor nu numai pentru harurile sufletești ce le-a împărțit lor, când era încă în viață, ci mai ales pentru că el, din slava cerească, dă săracilor pâinea cea de toate zilele. E mai milostiv când este vorba de cauza săracilor, și dă mai curând harurile cerute când se promite pâine pentru cei săraci. Modul acesta de a mijloci haruri de la Sfântul Anton, e vechi
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
și argint. În 1560 începe studiul retoricii și filosofiei la Universitatea din Copenhaga. În 1562 se mută la Universitatea din Leipzig, unde studiază dreptul, iar din 1566 alchimia, medicina și astronomia. În timpul liber se ocupă cu observarea stelelor și fenomenelor cerești. În 1571 se întoarce în Danemarca și își construiește un laborator de chimie și observații astronomice. Telescopul nu era încă inventat și Brahe determina poziția stelelor și planetelor cu ajutorul unui compas și al unui cvadrant / „cadran” special conceput de el
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
din neprevedere. În ciuda observațiilor sale amănunțite, Brahe nu a acceptat teoria heliocentrica a universului, ci s-a situat pe o poziție de compromis, după care Pământul rămâne nemișcat în timp ce planetele se învârtesc în jurul Soarelui, care, la rândul lui - împreună cu globul ceresc - înconjoară Pământul în timpul unei zile. Elevul sau, Johannes Kepler, a folosit multe din observațiile lui Brahe în formularea legilor sale („Legile lui Kepler”) asupra mișcării planetelor. În amintirea lui Brahe, unul din craterele de pe Lună se numește "Craterul Tycho". a
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
O constelație este una dintre cele 88 de zone în care este împărțită bolta sau sfera cerească, uneori făcându-se referire doar la o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc. Pentru majoritatea constelațiilor vizibile din emisfera nordică a Pământului, denumirile există deja din antichitate
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
Pentru cele din emisfera sudică, denumirile provin de la navigatori și astronomi din epoca Marilor descoperiri geografice, și de aceea aceste constelații poartă denumiri ca de exemplu Microscopul, Mașina Pneumatică etc. În astronomia modernă constelația este o anumită porțiune din sfera cerească exact delimitată, în jurul figurii imaginare inițiale, astfel încât fiecare obiect ceresc fix (chiar invizibil ochiului omenesc) poate fi atribuit unei constelații. Obiectele cerești fugare, ca de exemplu cele din Sistemul Solar sau și unele din apropierea sa, fiind relativ aproape de Pământ, pot
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
astronomi din epoca Marilor descoperiri geografice, și de aceea aceste constelații poartă denumiri ca de exemplu Microscopul, Mașina Pneumatică etc. În astronomia modernă constelația este o anumită porțiune din sfera cerească exact delimitată, în jurul figurii imaginare inițiale, astfel încât fiecare obiect ceresc fix (chiar invizibil ochiului omenesc) poate fi atribuit unei constelații. Obiectele cerești fugare, ca de exemplu cele din Sistemul Solar sau și unele din apropierea sa, fiind relativ aproape de Pământ, pot trece în scurt timp dintr-o constelație în alta. Spre
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
denumiri ca de exemplu Microscopul, Mașina Pneumatică etc. În astronomia modernă constelația este o anumită porțiune din sfera cerească exact delimitată, în jurul figurii imaginare inițiale, astfel încât fiecare obiect ceresc fix (chiar invizibil ochiului omenesc) poate fi atribuit unei constelații. Obiectele cerești fugare, ca de exemplu cele din Sistemul Solar sau și unele din apropierea sa, fiind relativ aproape de Pământ, pot trece în scurt timp dintr-o constelație în alta. Spre exemplu, cometa Lovejoy a trecut în decurs de câteva zile prin constelațiile
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
Centauri, scris și Alpha Centauri (steaua α a lui Centaurus). Vederea omenească nu permite aprecierea adevăratelor distanțe dintre stelele vizibile de pe cer. Ele ne apar ca și când s-ar afla toate la aceeași distanță față de noi, fixate cumva pe o „boltă cerească" sferică (însă doar imaginară). Astfel, stelele unei constelații ne pot apărea ca fiind apropiate unele de altele, ducând la percepția unei anumite figuri pe cer (Șarpele, Microscopul ș.a.m.d.). Totuși, în realitate, fiecare din acestea se află la o
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
a fost împărțită în 4 constelații: Carina, Puppis, Pyxis, Vela. Nu este cunoscut exact locul unde s-au aflat pe cer aceste figuri, însă există o particularitate a reprezentărilor care ne ajută: porțiunea de forma unui cerc în jurul polului sud ceresc, în care nu au existat constelații. De aici se poate deduce că locul trebuie să se afle undeva pe la 36 ° latitudine nordică. De asemenea, poziția centrului acestui cerc față de polul sud de astăzi s-a schimbat datorită precesiei; acest fapt
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
lui Aristarchus din Samos și Seleukos din Seleukia, care abia 1300 de ani mai târziu avea să fie recunoscută prin contribuțiile lui Nicolai Copernic, Johannes Kepler și Galileo Galilei. După Ptolemeu, pământul stă fix în centrul universului. Toate celelalte corpuri cerești (Luna, Soarele, planetele, stelele) se mișcă pe traiectorii perfect circulare în jurul acestui corp central. Pentru a pune de acord acest sistem cu observațiile astronomice, a fost necesară reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecărei orbite în parte, denumite "epicicluri", ajungându-se la
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
angajat în activități tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon pentru a șoca publicul și a dezintegra structurile limbii. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: "La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine" (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine") și "Vingt-cinq poèmes" (1918; "Douăzeci și cinci de poeme"), respectiv manifestele mișcării: "Sept manifestes Dada" (1924; "Șapte manifeste Dada"). În 1924 o întâlnește pe artista modernistă suedeză Greta Knutson (1899-1983). Se vor căsători în anul următor, în 8 august
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
cu zări“ se răstoarnă peste un „ostrov de leneșe candori“; pomii, întinzând „aripe albe“, par „vulturi de cleștar“; în seara „roză“, luceferii, ca „păunii“, îi ciugulesc poetului din mâini. El e prin excelență seniorul acestui domeniu feeric: „Radu, cneazul gândacilor cerești“, „Gyr - prințul trist și leneș, domnind prin busuioc“, „vătaf peste lăcuste și lalele și logofăt pe crinii de gheață și topaz“. La sentimentul chtonic ne conduc adevărate orgii horticole.» ("ibid.," p. 163). O primă etapă resurecțional-baladescă daco-românească din secolul al
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Bohr. Acesta consideră că nucleul este fix, iar electronul are o traiectorie circulară în jurul acestuia asemănătoare cu planetele ce gravitează în jurul Soarelui (de unde provine denumirea alternativă de "model planetar"). Forța electromagnetică atrage electronul și protonul unul spre celălalt, în timp ce corpurile cerești se atrag datorită gravitației. Potrivit condiței de cuantificare a momentului cinetic postulat de Bohr, valoarea momentului cinetic al electronului este multiplu întreg al constantei reduse al lui Planck, de unde rezultă că în cadrul atomului, electronului îi sunt permise anumite orbite cu
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
produce un intens efect de seră, care ridică temperatura la suprafața ei la valori care depășesc 450 de grade celsius. Venus este una din cele patru planete terestre (telurice) solare, în sensul că, la fel ca Pământul, este un corp ceresc cu suprafață solidă. Mărimea și masa sunt foarte asemănătoare cu Pământul și este adesea descris ca „sora" Pământului, sau "fratele geamăn". Diametrul planetei Venus este de 12,092 km (cu numai 650 km mai puțin decât cel al Pământului) iar
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
sunete le apar ca "raporturi numerice", sunetele muzicale fiind astfel determinabile matematic. Pitagora stabilește raporturile numerice pentru principalele intervale muzicale: octava 2:1; cvinta 3:2; cvarta 4:3; ton 9:8. Numerele au o funcție explicativă și pentru corpurile cerești. Tot Aristotel este cel care relatează că pitagoricienii considerau că zece fiind numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr. Dat fiind că numai nouă sînt vizibile, ei inventează un al zecelea, pe care-l numesc "Antihton
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
pentru principalele intervale muzicale: octava 2:1; cvinta 3:2; cvarta 4:3; ton 9:8. Numerele au o funcție explicativă și pentru corpurile cerești. Tot Aristotel este cel care relatează că pitagoricienii considerau că zece fiind numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr. Dat fiind că numai nouă sînt vizibile, ei inventează un al zecelea, pe care-l numesc "Antihton" (Contrapămînt). Cele zece corpuri cerești, gândite a avea formă sferică, sînt următoarele: Mercur, Venus, Marte, Jupiter
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
care relatează că pitagoricienii considerau că zece fiind numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr. Dat fiind că numai nouă sînt vizibile, ei inventează un al zecelea, pe care-l numesc "Antihton" (Contrapămînt). Cele zece corpuri cerești, gândite a avea formă sferică, sînt următoarele: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele, Luna, Pământul, Calea lactee (stelele fixe) și Contrapământul. În centrul universului se află o masă de foc, iar Pămîntul se mișcă în cerc în jurul focului central (care
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
diferit, conform mărimii și vitezei sale de mișcare. În acest fel ia naștere un sunet armonic produs de sferele în mișcare, "muzica sferelor". Noi nu percepem distinct această muzică pentru că trăim în ea și o auzim tot timpul. Mișcarea sferelor cerești este exprimabilă prin raporturi numerice necesare. Sub înrâurire orfică, pitagoricienii profesau credința în natura distinctă a sufletului față de acea a trupului. Pitagora credea că sufletul este pur și nevinovat, dar se află închis în trup ca într-un mormânt. Pitagoreicii
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]