8,539 matches
-
nori, dar ai văzut cum și-a călcat pantalonii de la costum? Stăteau singuri în picioare, nu altceva! Dibăciile mele casnice o mai consolează că fiică-sa a început să semene prea mult cu mine. Chiar și la față. Asta e ciudat! Într-adevăr, oamenii care se iubesc și stau împreună ajung să semene. După ce nu se mai iubesc și nu mai conviețuiesc, revin la fețele lor de dinainte. Am cunoscut indivizi care și-au schimbat fețele de câteva ori în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă fixa nimeni, era totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu au început să se frece la ochi. Aveau cristalinul înroșit și păreau nedumeriți. Până la Televiziune, unde am coborât, toată lumea din vagon se ștergea la ochi cu batiste și șervețele. Scara rulantă m-a urcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-l lămurească pe fruntașul T.R. Radu A. Grințu, ce e cu părerea lui despre delațiune și, În general, despre mersul lucrurilor În istorie. Despre toate aceste lucruri ei au mai stat de vorbă și Înainte și după. E desigur ciudat ca un profesor stagiar de limba română, chemat să-și facă armata la peste 24 de ani, după ce apucase aproape un an Încheiat să fie profesor, ajuns Între timp, după depunerea jurământului, la gradul de fruntaș T.R., vorbim de Grințu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curge seva din vița de vie proaspăt tăiată primăvara, să creadă el, deci, tânărul profesor de română, că aceste teorii, sau inepții au În ele un adevăr ciudat pe care-l simte și nu-l știe demonstra. Dar nu e ciudat deloc acest lucru dacă lărgim contextul și aflăm că și un mai bătrân profesor, un tip care și lui, lui Grințu, i-a predat cândva istoria la Casa de copii școlari din Sinaia-Prahova, este la fel de captivat și chiar și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doi ani, de când o văzuse adică Întâia dată la o serbare ce se dăduse la ei la Casa de copii din Sinaia și la care participaseră elevi din mai toată țara. Ea recitase atunci o poezie și pronunțase atât de ciudat unele cuvinte românești Încât, În mod aproape inexplicabil, Zare găsise de cuviință să se Îndrăgostească de ea. O chema, de fapt, Ana Szasz și abia În timp ce Zare, În a doua parte a serviciului său militar, se află pe un șantier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-adevăr, dinspre șosea, peste maidanul de lângă gardul liceului, se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înaintea celei moralizatoare cu valoare de generalitate. Această valabilitate generală trebuie s-o facă de necontestat și cât mai credibilă. El nu mizează deloc pe amănuntul observat numai de el, pe adevărata autenticitate, nu crede că astfel se poate comunica. Ciudat gândesc acești oameni contemporani cu tine. Tresari la gândul că se va apuca acum să despice firul În păatru și să-ți dezvolte, pedagogic, morala pe care tocmai a Înjghebat-o. Din fericire n-o face. „E, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii lui consta În această mică plantație de zmeură, aici, În plină câmpie. Exista și probabil că dădea și roade. Salutări Scumpi din Sf.Gheroghe (iarăși printr-o minune de data aceasta) după un accident cam ciudat pe care am avut-o Într-un Jiguli a unui prieten din Ungaria, care m-a transportat acasă pentru week-end. În această zi ne-am sărbătorit ziua noastră de renaștere (15 noiembrie) așa că nu este cazul să-mi trimiți nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nenorocită. Văd că prea mult ne asemănăm din acest punct de vedere. Neliniștea asta de care vorbești și tu nu mă lasă În pace. Faptul că nu știam unde ești, doar asta mă enerva foarte mult. Mă enerva doar? (E ciudat că la cât-un moment de mare Încordare cât-o frază nepotrivită Îți oferă serviciile și reușești să te manifești În cuvinte chiar pe dos.) Dar să nimicim cuvintele, Scumpi, și vino mai aproape! Ieri, când am venit de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
așteptam ca măcar unul din ele să fie de origine greacă sau latină. Asta ar mai fi explicat câte ceva. Dar nu. Firidă e bulgăresc, fluier se pare că vine din albaneză (!), fotă e turcesc, iar etimologia lui fuior este necunoscută. Ciudat, nu! Într-un fel, teoriile „istorice“ ale tipului de care-ți spun se confirmă și prin asta. Atâtea obiecte circulă Însoțite de numele lor și atâția oameni fără! Gelu fu sigur acum că știe cine a fost colegul de armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai fost Încântat că nu pe tine te-a ales pentru a-ți Încredința toporul. Ai descoperit că purtai În continuare cu tine rucsacul tău de excursii și că erai Într-adevăr cel mai Înalt din toată șleahta de adolescenți. Ciudat, dar nici unul dintre ei nu era vesel și nici tu. Ați descoperit curând că nu departe de locul În care vă opriserăți, la câțiva metri de uriașul salcâm, drept ca o lumânare și tânăr, adică neavând Încă acea coajă crăpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
voi pleca la mare - ca turistă - nu se știe când. Nu contează. Ne vom vedea! Ce senzație! Interesantă. A doua; Repartiția - dar mai Întâi lucrarea. A ieșit bună până la urmă pentru că m-am ambiționat pân’ la urmă și În mod ciudat pentru cei de acasă m-am mutat În pod o săptămână și, foarte pretențioasă devenind, am tratat un subiect destul de greu, poate ca să mă ierte domnul Piaget că am ajuns să-l urăsc deja. Un cunoscător de Piaget mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu voiam să mă Însor cu ea și atunci, Întrucât nu avea alți prieteni la care să țină atât de mult cum ținea la mine (Chiar așa!), iar familia ei oricum pleca, atunci, neavând Încotro, ar fi plecat să ea. Ciudat ultimatum, nu-i așa? Ei bine, Închipuiți-vă că nu i-am răspuns În prima lună de la această ultimă scrisoare, iar după aceea, cum ea nu mai revenea cu nici o veste, mi-am imaginat că a considerat că răspunsul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pe vremuri s-ar fi temut de aceste priviri tăcute și ignorante, dar acum nu-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-o dată simt cu toții un miros ciudat de mămăligă afumată. Mai Întâi nu știu ce să creadă, s-a apucat cineva să facă mămăligă la ora asta? Popescu intră și el tocmai când mirosul devine din ce În ce mai pătrunzător. Observă că de data aceasta cel care stă În fața vetrei și alimentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o frumusețe aparte, sportivă, sinceră și băiețoasă, cu un procent de feminitate foarte mic, dar perfect integrat În ansamblu. De altfel fiecare element al chipului ei părea urât luat În parte și numai privirea Împreună dădeau senzația de frumos și ciudat În același timp. Popescu rămase cu ochii ațintiți la ea până ce, tot Încercând să-i Înlăture, În imaginație, cele câteva umbre de fard și să-i descopere adevăratul ei chip, Își dădu seama că o cunoștea sau că, În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
chiar atunci când ea dormise fără să vrea. Se gândi că atmosfera puternic ionizată de după ploaie, atunci când soarele arde puternic și anunță altă ploaie sau chiar o furtună, este greu de suportat de organism. Și totuși moartea e ceva mult mai ciudat decât coșmarul pe care Îl avusese ea. — Era el bolnav mai demult - zise bătrânul - dar, vorba aia, nici unul nu știm când ne sună ceasul. În timp ce venea cu trenul se gândise că va face În așa fel Încât să participe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
este un mod activ al uitării și el nu voia să uite. Cele două care n-ar fi stat Într-un loc erau trecutul și prezentul. Pentru a le păstra Întregi refuza să le aibă În minte pe amândouă deodată. — Ciudat, zise Popescu, dar l-ai văzut pe ăla din tren cum mai povestea? — După cum aș Învățat eu de la bătrân să citesc oamenii, acela chiar era un om de nimic. El nu povestea ce văzuse și din tot ce spunea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
plata celor o mie de lei și adjudecarea desenului care-i cam de mărimea unui afiș de cinematograf. Îi spuse ei că nu știe În ce fel „bătrânul“ intrase În posesia acestui document și nici dacă Într-adevăr afișul ăsta ciudat Îi aparținuse cândva. Cine i-l dăduse (vom reveni desigur cu amănuntele necesare) pretindea că da și că Într-un anume moment Îl strecurase În scutecul copilului său de un an Înainte de a se despărți de el fără voie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
an, de plugușor? Permiteți-mi atunci să vă spun că, Înainte de a renunța la vechea mea direcție de „cercetare“ și o dată cu decizia de a o Îmbrățișa pe cealaltă (cea pe placul examinatorilor!) am ajuns la un fel de concluzie care, ciudat, este legată tocmai de cuvântul plug. Pe scurt, teza mea, om-obiect-nume-poveste = istorie, se confirmă dacă studiem cu atenție principalul colind românesc: plugușorul. Arătura se face pentru a Împrospăta pământul, pentru a repune elementele lui În alte contacte, pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
două brațe scheletice. Curtea pustie pare ieșită din timp și am, azi, încă mai clară, senzația de viață în care nu mai sunt "actor", ci "spectator". Mai lipsește să aud "vîntul din sud" făcând să scârțâie tabla de pe acoperiș. 20. Ciudat e că nimeni, în Asybaris, nu se gândește la cercetarea ținuturilor dinspre miazănoapte, unde s-ar găsi marea despre care unii spun că e de o limpezime ce-ți taie respirația, dar în ultima noapte a anului se transformă în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
extenuată.. mâine dimineață! Cedă bucuros... și repetă confuz, - Ce are muierea asta deosebit de mă ispitește ? Se trezi dimineață în mirosul cafelei care-i plăcea atât de mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
păstreze un cerc îngust de intimitate în jurul ei, - Ajunge unul! Dă acum jos și sutienul! Comanda fără nicio milă, autoritar, ca unui obiect impersonal fără s-o privească. Trăgând de timp, cu degetele tremurânde își descheie nasturii bluzei și părea ciudat cum sânii i se-nghesuiau înfiorați în timp ce aștepta miracolul unei salvări supranaturale. Bărbatul mângâie îndelung accesoriile care împungeau hotărâte aerul... îi plăceau! Totuși bărbatul manifesta delicatețe, sesiza din modul în care s-a apropiat de sânii săi... cu mișcări tandre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]