8,716 matches
-
cu preocupările ei necunoscute, despre care însă nu îndrăzneam să vorbesc cu Mihai, dat fiind că el nu vedea cu ochi buni această nouă reprofilare a mea. Pe înserat am ajuns la cabana Capra neagră. Am cinat și ne-am culcat cu grija zilei de mâine. Primul autobuz spre Câmpulung pleca dimineața și trebuia să ne sculăm foarte devreme. Era încă întuneric când am pornit din nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
contesei de Roma, mama proprietăresei lui Mihai. (O, Doamne, ce mică e lumea!) Când am ajuns acolo, Crin tocmai ieșise. Doamna de Roma mă întâmpină însă foarte amabil, mă conduse în camera lui, îmi oferi un ceai fierbinte și mă culcă în patul lui Giglio. Am dormit ca un prunc nou-născut. La rândul lui, prietenul meu a fost încântat de surpriza pe care i-o făcusem. Bineînțeles, aveam atâtea de povestit, atâtea de comunicat unul altuia, încât cele trei zile cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Mihai, care, după plecarea celorlalți oaspeți, ne făcu pe mine și pe Vally de două parale și ne dete pur și simplu afară... Notiță în caiet Prima oară m-ai dat afară pentru că ți-am spus că m-am culcat cu cineva... A doua oară - pentru că nu m-am culcat cu cineva... A treia oară - pentru că nu ți-am spus că m-am culcat cu cineva... A patra oară m-ai dat afară pentru că am spus ceva... Recunoaște, dragul meu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mine și pe Vally de două parale și ne dete pur și simplu afară... Notiță în caiet Prima oară m-ai dat afară pentru că ți-am spus că m-am culcat cu cineva... A doua oară - pentru că nu m-am culcat cu cineva... A treia oară - pentru că nu ți-am spus că m-am culcat cu cineva... A patra oară m-ai dat afară pentru că am spus ceva... Recunoaște, dragul meu, că a devenit un obicei. De aceea, de data aceasta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Notiță în caiet Prima oară m-ai dat afară pentru că ți-am spus că m-am culcat cu cineva... A doua oară - pentru că nu m-am culcat cu cineva... A treia oară - pentru că nu ți-am spus că m-am culcat cu cineva... A patra oară m-ai dat afară pentru că am spus ceva... Recunoaște, dragul meu, că a devenit un obicei. De aceea, de data aceasta, plec. Rămâi cu bine. Proclamation Nous, par la Grâce de Dieu Rois très Catholiques
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iar cărțile sunt ușoare și nu obosesc. În schimb, cititul este foarte plăcut, cu atât mai mult cu cât de foarte mult timp n-am mai citit așa, pur și simplu de plăcere, ci urmăream mereu niște scopuri utilitare. Mă culc aproximativ pe la opt și jumătate și dorm până pe la orele șase dimineața. Cam din acea clipă începe viața spitalicească. Dar eu mai rămân într-o stare de semi somnolență până pe la orele nouă dimineața. Tot restul timpului se trece cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
răcoritoare, ba chiar și atunci când din norii negri buluciți scapără fulgere înspăimântătoare, cunoscuții noștri, nu prea numeroși, dar deosebit de tenaci, vin cu toții să ne viziteze in corpore, zădărnicindu-ne astfel orice ocupație cât de cât folositoare... Seară de seară mă culc târziu, iar dimineața, când mă îmbrac, sunt nevoită să-mi prind fustele cu ace de siguranță, ca să nu cadă. Am început să studiez limba română, lucrând destul de alandala cu Ion, pentru că ba e el ocupat, ba eu, ba are dânsul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar delicioasă coborâre prin prăpăstii, pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noi nu se întâmplă nimic deosebit: dimineața mergem la plajă, apoi luăm masa de prânz, iar după-masa citim sau dormim. După aceea eu mai lucrez puțintel, până pe la ceasurile 10, iar apoi mai citesc din nou și din nou mă culc. Petia își petrece majoritatea timpului cu prietenii sau cu Bostan, așa că îl văd prea puțin. S-ar putea să venim la tine împreună. Te sărut, Tolea Pierre, din București, lui Florino la Iarăș 14 august 1956 Dragul meu, După trei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
una care urmărește un scop precis: acela de a mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață. Prin urmare, această bunăvoință a zeilor eu trebuie să o răscumpăr, am anumite obligații față de dânsa și nu se cade să mă culc pe perna moale a fatalității binevoitoare, ci trebuie să lupt, să lupt! 9 ianuarie 1959 Dorința mea de înnoire a început să se înfiripe de ieri-seară... Dimineața am făcut gimnastică, am îndeplinit toate comi sioa nele propuse, am făcut o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de dânsa... Eu trebuia să mă prezint a doua zi la șapte dimineața pentru a lua contact cu specialistul și urma să plecăm împreună cu cele două coșciuge, folosind o mașină funerară. La întoarcerea acasă, fiind singur, am preferat să mă culc la Tata... Acesta mă întrebă cum mă simt înaintea experienței de a doua zi. I-am spus că normal. De fapt, așa și era. și totuși mă temeam de un singur lucru: mi-era frică de miros! Îmi era teamă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
estompeze plinurile și golurile și să ascundă lipsa părului. Pesemne, fusese ras înainte de autopsie, pentru că avea calota craniană retezată, dar la locul ei, vădind doar dunga subțire a despicăturii. A fost scos ușor, curat, asemenea unui nud de Pietà, și culcat în coșciugul cel nou, pe fundalul căruia întinsesem giulgiul albastru. și, după ce a fost învelit, am presărat peste dânsul cele dintâi flori ale primăverii, pe care mi le dăduse Alice de cu seară. Sicriul de lemn a fost transportat în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
legăturii cu un fiu de „ștab“. și, pesemne, zeloșii anchetatori n-au precupețit niscaiva lovituri de încurajare. Or, Crin era cu adevărat grav bolnav de ficat, și una din lovituri i-a putut fi fatală. O fi fost dus acasă, culcat în pat și lăsat în sfârșit în pace, până când mirosul ce se răspândi în apartament avea să dea de știre că era ceva putred în Danemarca. Dar 1971 a fost un an remarcabil și din alt punct de vedere: apăruse
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
febrilitatea nervoasă, frisonul psihic stârnite de întrebarea: cât valorează viața mea? Această întrebare tăbăra imperativ asupra lucrurilor de rând, se întrezărea fugar din clipele cât se poate de „normale“. Nu sufeream de foame, nici nu umblam desculță, iar seara mă culcam în așternutul proaspăt, foșnind de cât de bine fusese călcat. Bunica îmi cânta rugăciunea: „Bevor ich mich zur Ruh begeb/ Zu dir oh Gott mein Herz ich heb“ șMai înainte de a ațipi/ Spre tine, Doamne, inima-mi înalțț, după care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cinci-șase lăbuțe foșnind fiecare pe trepte ca tecile de acacii acasă-n sat mâncam caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau să se culce blana li se-nfoia în somn la fiece răsuflare caisa face rău înfrigurat-febrilă rămuroasă dulce încă și azi mai salut pisicile din parcare Nu m-aștept ca textul acesta să ofere o explicație definitivă în privința caiselor. El nici nu contestă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
morți pe care-i cunoscusem bine în viață, îi cunoșteam după glas și după mers. Ani de-a rândul știusem cum se îmbracă și ce mănâncă, cum sapă pământul și cum dansează. Pentru ca într-o bună zi să-i văd culcați în sicriu: erau aceiași, atât doar că stăteau nemișcați, dornici să meargă în ultima lor vizită. Doar o dată mai voiau să-și dea importanță, să treacă prin sat cu muzică și alai, legănându-se în trăsura lor cioplită ca într-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
însă nu-l va primi. O, sărmanul artist muzicant, bietul de el! "Dar de-acuși s-a isprăvit... Cri-cri-cri toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!" (G. Topîrceanu) Concertul s-a terminat. Acum, Titi, du-te lângă frații tăi și culcă-te. E târziu, iar mâine trebuie să mergi la școală. Ai dreptate, Serioja. Și a plecat. Iar eu m-am dus și m-am cuibărit pe salteaua de paie la spatele fratelui meu Radu. Doamne, oare pentru cei mereu nedreptățiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
crudă, adică înainte de a fi supuse tratamentului termic. Mâncam într-o tăcere maladivă. Ne priveam fără să ne vorbim. Stăteam față-n față fără să comunicăm cu ajutorul limbajului. Mestecam boabele alea nenorocite de porumb calcinate, zgrunțuroase, carbonizate, aidoma oilor care, culcate în saivan pe propriul bălegar și privind nicăieri cu privirea stupidă și inexpresivă, își rumegau inerte și insensibile, într-o netulburată nepăsare animalică și într-un ciclu repetabil la infinit, rezervele stomacale. "Domnul mă paște și nimic nu-mi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viața în acest interval de timp unde, în Câmpia Bărăganului, zeul suprem era crivățul, a fost imposibilitatea precizării momentului în care ne aflam. Era ziuă? Dacă da, cam ce oră să fie? Oare a înserat? E deja noapte? Da? Ne culcăm? Nu? Păi, ce? Ne culcăm odată cu găinile?! O, ce bine de ele! Au, așa, un mecanism interior care le semnalează cu precizie momentul culcării, precum și cel al trezirii. Dar de când cu AVICOLA, cu halele astea mari și luminate "à giorno
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
timp unde, în Câmpia Bărăganului, zeul suprem era crivățul, a fost imposibilitatea precizării momentului în care ne aflam. Era ziuă? Dacă da, cam ce oră să fie? Oare a înserat? E deja noapte? Da? Ne culcăm? Nu? Păi, ce? Ne culcăm odată cu găinile?! O, ce bine de ele! Au, așa, un mecanism interior care le semnalează cu precizie momentul culcării, precum și cel al trezirii. Dar de când cu AVICOLA, cu halele astea mari și luminate "à giorno", li s-a stricat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l va stabili El. "Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu." (Iov, 13:3) Evenimentele luaseră o întorsătură dramatică. Nu mai știam când este ziuă, când e seară pentru a ne culca, ori dimineață, când, în mod firesc, se scoală fiecare om. Busola noastră biologică fusese dată peste cap și nu mai arăta nordul. Eram ca un vapor cu timona stricată plutind la voia întâmplării pe nesfârșita întindere de apă a oceanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu timona stricată plutind la voia întâmplării pe nesfârșita întindere de apă a oceanului. Fără cârmă, fără busolă, vaporul nostru își pierduse coordonatele biologice și plutea în derivă pe apele unei existențe profund tulburate. Nu mai știam când să ne culcăm, nu mai știam nici când să ne sculăm. Organismul nostru era supus unor teste dificile și se confrunta cu grave probleme de orientare temporală. Ne aflam în anticamera morții. Ea putea veni de nicăieri și în orice clipă. Nu realizam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care înalță zilnic liturghii luciferice banului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]