KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...316 317 318 ...359 >

8,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

la sacrificiu. — Exact, zisei eu cu toată convingerea. Și tare aș vrea să știu cine a fost ăla de te-a distribuit pe tine în rolul Mariei von Trapp în Sunetul muzicii. Oricum, mă văd-adică, mă întâlnesc - adică, m-am culcat cu cineva alaltăieri. —Și ce legătură are asta cu o relație? protestă Janey. —E un început, nu? îi răspunsei eu, lăsând-o fără replică, după care m-am ridicat să mai iau niște beri, dorindu-mi, într-un fel, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu un interes mai personal față de Hazel însăși. Oricum, Helen vedea sex și comploturi peste tot. Ar trebui să i se dea rolul principal într-una din acele complicate drame de familie de pe BBC1 în care toată lumea înșală și se culcă cu toată lumea, de preferat în același timp. Între timp, Hazel dădea liniștită din cap. Fără îndoială că avea să-și facă propria idee despre personajul Christina și-l lăsa pe Ben să-și facă numărul ca să-i fie traiul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cred prea mulți. E cam tras de păr totul, nu vi se pare? —Vulpea și strugurii. Hugo îi tăie avântul. — Dacă ai fi fost distribuită în Casa păpușilor în locul lui Violet, n-ai încerca acum s-o subminezi. — Dacă mă culcam cu regizorul, rolul era al meu! șuieră Helen către el. Și nu e singura! Mai știu și alte lucruri. Vrei să spui că Philip mai era încurcat cu cineva? zisei eu, curioasă. Nu mai vreau să aud așa ceva, zise Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dar asta pur și simplu n-are noimă. Mă privea țintă, de parcă încerca să citească pe chipul meu o explicație pentru acea afirmație uimitoare; mi-a trecut prin minte că era uluită nu doar din cauza sugestiei că s-ar fi culcat cu Philip Cantley, ci în egală măsură de ideea că ar vrea să se culce cu vreun bărbat. — De ce ar afirma ea așa ceva? întrebai eu. — A, Helen spune multe, replică Hazel, părând mai resemnată. Dar, de obicei, sunt adevăruri. Ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pe chipul meu o explicație pentru acea afirmație uimitoare; mi-a trecut prin minte că era uluită nu doar din cauza sugestiei că s-ar fi culcat cu Philip Cantley, ci în egală măsură de ideea că ar vrea să se culce cu vreun bărbat. — De ce ar afirma ea așa ceva? întrebai eu. — A, Helen spune multe, replică Hazel, părând mai resemnată. Dar, de obicei, sunt adevăruri. Ăsta e unul dintre motivele pentru care sunt de-a dreptul surprinsă. Când mi-a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
tipe care e în stare de așa ceva i-ar sări țandăra, chiar și o clipă, din cauza faptului că am găzduit o fostă prietenă câteva nopți pentru că se temea că cineva încearcă s-o ucidă. Să știi că nu m-am culcat cu Violet. A dormit în camera cealaltă. N-aveam de gând să recunosc că cercetasem cu atenție camera respectivă când mă aflam în apartamentul lui Hugo și că verificasem patul nearanjat și alte dovezi ale faptului că Violet fusese acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

făceam schimb de bârfe, alteori repetam versetele studiate în ajun. Adesea nu spuneam nimic, eram prieteni pe tăcute. Într-o dimineață, când am făcut ochi, l-am văzut în odaia mea, stând așezat la picioarele dulapului-pat pe capacul căruia eram culcat. Am tresărit, temându-mă că am întârziat la școală și gândindu-mă deja la trestia dascălului care avea să șuiere căzându-mi peste pulpele picioarelor. Harum m-a liniștit cu un zâmbet. — Azi e vineri, școala e închisă, dar străzile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
băiatului de la etuvă să meargă să le cumpere câte ceva la târgul din apropiere. Dar nu-și iau gustarea imediat. Trec mai întâi în sala călduță, unde băieții îi spală și-i fricționează cu uleiuri și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în pâslă, înainte de a intra în sala caldă unde transpiră. Se întorc apoi din nou la sala călduță, se spală iarăși și se odihnesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale. Warda și cu Mariam s-au culcat înăuntru; tatăl meu și cu mine am preferat să dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei enormi, atrași de mirosul cailor și al catârilor, veniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mi s-ar lipi ca o pecete de neșters până la sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-o trag pe verișoara mea până la pat, s-o culc pe spate, să-i scot pantofii și să-i desfac eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
înălța cortul meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar, când începu să se întunece, soața mea refuză cu îndărătnicie să se culce în cort, aparent fără nici un motiv, dar cu o asemenea spaimă în privire că am renunțat să mai discut. Deslușise, la o jumătate de leghe de tabără, intrarea unei grote. Acolo avea să doarmă, și nu în altă parte. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
va lumina și va încălzi lunga noapte care începe. Vorbele lui Nur nu mă convingeau decât pe jumătate, dar n-am încercat s-o contrazic. M-am mulțumit s-o strâng ușor în brațe, ca s-o fac să se culce la loc. Vorbea precum neamul ei; eu însă n-aveam altă ambiție decât să trăiesc alături de ai mei, să plec de acolo spre a povesti într-o bună zi, pe hârtie fină, căderea orașului Cairo, a imperiului său, a ultimului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de războaie și de răsturnări. Însă existența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă mâna i se afundă într-o gaură îngustă, dar adâncă. Acum simți ceva dur; rece la atingere. Era o cutie de oțel. În sfârșit: bani! Trebui să se culce la pământ, cu obrazul lipit de piatră, ca să poată pătrunde destul de adânc. Degetele se chinuiau să-și apuce prada. Cutia era greu de ridicat, dar, în cele din urmă, o trase afară. Era încuiată; însă conținutul făcea prea puțin zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Costello și pe Guttman junior. Nu-i scăpa de sub supraveghere. Dacă sunt aproape să găsească explicația pentru toată nebunia asta, foarte bine. Să ne conducă la ea. Capitolul 35 Ierusalim, joi, 11.11 a.m. Nu avea idee cât a stat culcată la pământ. Se putea să fi fost un minut, cinci sau zece. A rămas acolo, nemișcată, de când au trântit-o jos și au fugit. Nu a văzut unde s-au dus bărbații. Nu a chemat ajutoare prin telefon. A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Că asta o să schimbe totul? Poate că pe el l-a schimbat primul. Șovăind, Maggie dirijă conversația spre Bruce Miller și motivul pentru care fusese ea trimisă la Ierusalim. Îi spuse lui Uri că Miller voise ca ei să se culce împreună, că ea fusese - ezită înainte de a rosti cuvântul - o ispită. Îi spuse cât de rușinată se simțea, că îi venea rău când se gândea la asta. El o ascultă încordat, fără să zâmbească. Dar tu n-ai știut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici doi derbedei? ARTUR: Ba da. COLONELUL (Roșu de furie.): Unde? ARTUR: Tocmai s-au culcat. COLONELUL (Se ridică.): S-au culcat? Îi omor! (Se repede la Grubi și Bruno și-i lovește sălbatic.) Vă omooor! Vă întorc mațele! (Către ARTUR, calm.) Știți ce mi-au făcut? M-au făcut harcea-parcea... (Lovește, trântește peste ei cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici doi derbedei? ARTUR: Ba da. COLONELUL (Roșu de furie.): Unde? ARTUR: Tocmai s-au culcat. COLONELUL (Se ridică.): S-au culcat? Îi omor! (Se repede la Grubi și Bruno și-i lovește sălbatic.) Vă omooor! Vă întorc mațele! (Către ARTUR, calm.) Știți ce mi-au făcut? M-au făcut harcea-parcea... (Lovește, trântește peste ei cu ce apucă.) S-a zis cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt un om pierdut, domnule... M-au mâncat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cei doi, care au ridicat puțin capetele.) Jos! Culcat! (Către ARTUR.) De două ore îi caut... ARTUR: Poate vreți o țigară? COLONELUL (Meditativ.): O țigară? (Brusc.) Nu e timp de pierdut... (Către cei doi, care au ridicat din nou capetele.) Culcat! Culcat! (Către ARTUR.) Mă bagă în mormânt... Spuneți-le să nu mai ridice capul... (ARTUR se uită dojenitor la cei doi și le face semnul cunoscut pe obraz.) Mulțumesc. Eu, domnule, de patruzeci de ani n-am avut nici o pată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Încet, cu atenție, cei doi încep să extragă din groapă o scară care nu se mai sfârșește.) BRUNO: Ce lungă-i! GRUBI: Trage-ncet, să nu se-ncurce. BRUNO: S-o lăsăm pe spate. Pfui! (Cei doi reușesc s-o culce pe sol.) Las-o așa. GRUBI (Privind, dintr-o dată atras de ceva, în adâncul gropii.): E-te! BRUNO: Cum? GRUBI: E-te-te! Vezi cât s-a lăsat? BRUNO: S-a lăsat al dracului. GRUBI: Mai puțin și se dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
omori? PARASCHIV (Preocupat de trompetă.): Cum vrei tu. (Pauză; cei doi se gândesc.) PARASCHIV: Eu cred că prin somn ar fi cel mai bine. MACABEUS: Da. Prin somn... (Pauză; PARASCHIV reia melodia.) PARASCHIV (Se oprește.): Dacă vrei... poți să te culci... MACABEUS (Furios pe trompetă.): Am să-ți sparg trompeta aia! Am să ți-o fac uite-așa! Rupe un băț de chibrit în două.) PARASCHIV (Neașteptat de violent, aruncă în MACABEUS cu trompeta.): Na! Sparge-o! (Pauză; MACABEUS se scobește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
câmpie... Se făcea că era o câmpie netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă culc. Știi că îmi place să dorm... Acum vreau să-ți povestesc un vis. Vreau să-mi descarc inima. De ce nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă culc. Știi că îmi place să dorm... Acum vreau să-ți povestesc un vis. Vreau să-mi descarc inima. De ce nu mă lași să-mi descarc inima? (Izbește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă culc. Știi că îmi place să dorm... Acum vreau să-ți povestesc un vis. Vreau să-mi descarc inima. De ce nu mă lași să-mi descarc inima? (Izbește în masă.) Trebuie să stai de vorbă cu mine! Dacă nu-ți spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]