10,007 matches
-
de etapă: «Cu partidu nostru-n frunte, Vom avea victorii multe!», o orânduire socială ce-și trâmbițase tot timpul ireversibilitatea, sfârșește lamentabil. Cei mai proeminenți exponenți ai ei sunt executați la modul în care de regulă sunt eutanasiați câinii turbați, culmea, de cei mai apropiați colaboratori ai lor. Colaboratori care la rându-le, printr-o abilă manevră de manipulare a maselor, transformă o revoluție populară prea puțin gândită, deloc pregătită de vreun comitet revoluționar, dar frumos și entuziast pornită, într-o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai e țigară bună, a dispărut Golful, nu mai poți recunoaște Kentul original după castel - pentru sim plul fapt că nu mai e desenat nici un castel pe țigară...) în altă ordine de idei, de țigara Kent era legată și o culme a ghinionului : să o aprinzi, din neatenție, de la capătul cu filtrul (ghinion comparabil doar cu altul, tot legat de Kent : să nu observi ultima țigară, albă, stingheră și camuflată într-un colț, și să mototolești pachetul). Pînă la urmă, în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dorința aceasta, ce a exprimat sau ce a vrut să exprime, ca elan și ca țintă, se poate întrezări în această scurtă introducere apărută în fruntea primului număr: "Suntem la o răspântie a istoriei noastre sociale. Opera regeneratorilor a trecut culmea și începe a coborî. Idealul "marei generații" cum a fost numită, în multe, foarte multe părți a fost atins, iar formele diferite și-au găsit întrupători destoinici dându-ne icoana, câteodată strălucită, mai des întunecată a faptelor și viselor unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
impresionantă. L-am ascultat și a doua zi, la întrunire. A fost "la înălțime", cum se spune. Sala nu i-a precupețit nici entuziasmul, nici ovațiile, pe deplin meritate, desigur. Dar, nu cred că mă-nșel; discursul din ajun atinsese culmile inspirației și ale artei; cel de al doilea nu l-a mai putut egala. De aceea, când uneori vorbesc de întâmplările aceste, așa îl văd pe maestru: în sala de la hotel Europa, în capul mesei unde ne găseam strânși cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că având în vedere propunerea aceasta mi-a fost foarte greu să refuz, mai ales și pentru faptul că în spate se ascundea altceva. Prin nu știu ce mod, cineva m-a propus pentru premiul Ethnos, după numele fundației cu același nume, culmea e că nici acum nu știu cine...așa că am acceptat cu multă plăcere să fac această expoziție personală, singura problemă era că trebuia să deschid expoziția foarte rapid, peste câteva zile, iar eu nu aveam rame, ca și multe alte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vernisaj. Pur și simplu am expus tablourile, o parte din ele chiar și fără ramă, pe vremea aceea aveam datorie la bancă vreo câteva mii de euro, și plăteam lunar o rată destul de mare, care îmi subția semnificativ veniturile lunare. Culmea este că la a doua expoziție, când a fost făcut și vernisajul, totul a ieșit mult mai bine, din spusele lui Marius Aron. Ultima expoziție și a treia la Teatrul Arcadia, cea din 27.02.2007, a avut la rândul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acea cauză eram mereu suspectat că copiez. Până în clasa a IV-a eram în bancă cu un vecin din colonia Cehă pe nume Daniel Ștefan a cărui tată era inginer minier și eu eram suspectat că îl copiez și culmea că în majoritatea extemporalelor aveam notă egală sau mai mare. S-a mers până acolo ca atunci când ne dădeau extemporal eu să fiu verificat și în buzunare și mutat la catedră. Știindu-mă promovat în clasa a V-a deja
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sora mea, dar eu am rămas în stradă și de intrat a intrat doar ea. N-a stat mult dar mie mi sa părut o veșnicie, iar la reapariția ei în stradă, zâmbea triumfătoare. Acest lucru m-a liniștit și culmea d-na dirigintă nici n-a obiectat nimic atunci când a semnat biletul. De acolo ne-am dus la școală. Acolo a fost mult mai simplu, era doar secretara care fără probleme a ștampilat biletul. Era pentru prima oară când urma
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
behăie la unison pe tonuri optimis te. Dacă ar fi vorba de câini, am zice că dau din coadă ca să câștige simpatie. Știrile sunt pline de materiale care prezintă realizările revoluționare ale poporului român în drumul spre cele mai înalte culmi de construire a societății europeanocapitaliste multilateral dezvoltate. Combinele și tractoarele muncesc de zor, iar pe fundal se aude o muzică revoluționară. Așa ai ocazia să vezi mai multe povești se succes, în principal ale românilor stabiliți și realizați în Europa
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de viață și prosperi, dar au avut grijă să se și cloneze în exemplare tinere (unele chiar mai tinere decât mine și care, deci, îmi vor supraviețui). Un Ponta în politică, de exemplu, duce mai departe, pe cele mai înalte culmi, interesele vechilor tovarăși. Nici televiziunea nu e lipsită de astfel de clone careși pun agilitatea specifică tinereții lor în slujba celebrelor „idealuri de propășire“, care, între timp, sau transformat în interese de grup, foarte personale. Marius Tucă și Dan Diaconescu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
inși mediocri, care nu prea au habar de nimic. Afișează siguranță, se aruncă mereu cu capul înainte, se cocoșesc, îți zâmbesc stăpâni pe situație de parcă ar deține marile adevăruri ale acestei lumi, dar de fapt nau nimic în mână. Și - culmea - cu cacealmaua au reușit săși facă un nume. Dintre moderatorii de emisiuni, unul dintre cei mai mari cacealmiști este, fără îndoială, Radu Moraru. Omul merge întotdeauna după ureche, dar se dă mare cunoscător al partiturii. E adevărat, are ureche bună
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bine” și „rău”. Nu există nici adevăr și minciună. Există numai nisipul și surîsul care Îl ignoră. Timpul care zboară iremediabil și ideea pe care o va nota Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit să judeci ! Or, dacă Încetezi să judeci, singura soluție e surîsul. Tată termenii Între care va trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul său și trebuie să și-l Îndeplinească nu cu resemnare, ci cu convingerea că este unicul și că depinde de el să Împingă stînca sau nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a Înfrumusețat Într-atît, Încît nu mai știu ce mai e adevărat și ce nu. Îmi pare rău după tinerețea mea, dar și zeii au consimțit că lucrurile au nevoie de legi. Trebuie să ridic ochii spre muntele meu. Să privesc culmile orbite de soare și să mă bucur de urcușul care Începe. Saturn a coborît ca și mine pe un munte, i s-a dat o stîncă pe care s-o urce, așadar trăiește și speră. O fericire curată e numai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ia amploare lupta împotriva Reformei și hegemonia Spaniei în Europa. 1556-1559 Război franco-spaniol, la care, din 1557, participă și Anglia. 1558 Laínez este ales General al Societății lui Isus. 1562/1598 Războaiele franceze între catolici și hughenoți. 1558-1603 Epoca elisabetană, culmea Renașterii engleze. 1559 În Italia, apare primul index al cărților interzise. 1562 Masacrul calviniștilor la Vassy (1 martie). Începutul războaielor religioase. 1564 Se naște Galileo Galilei. Se naște William Shakespeare. 1565 Francisc Borgia este ales General al Societății lui Isus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
relatări Nae Caranfil Cel mai bun film al lui Nae Caranfil rămâne, după gustul meu, primul : E pericoloso sporgersi. Capitalismul l-a prins cu o temă cam rasolită (Asfalt tango), dar și cu o teză de nota 10 (Filantropica). și culmea ! întoarcerea sa în timp (secolul al XIX-lea), într-o altă geografie (Italia) și altă literatură (franceză), în Dolce farniente, i-a ieșit mai vie, zic eu, decât teza la istorie pe subiectul lui preferat (Cum s-a făcut Independența
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
n-aibă nici în clin cu establishment-ul nostru varză, nici în mânecă cu gagul anti establishment al jupânului Von Trier... dar poate că trebuia să se gândească puțin și la partea de marketing. Acuma, nouă ne-a plăcut, franțujilor, culmea, le-a plăcut și lor... însă vorba lui Andrei Gorzo după avanpremiera de la Cinematecă : la noi nu prea are public ! “i asta nu pentru că filmul ar fi abscons, cum se-ntâmplă la case mai tari din parcări mai mari, ci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
plecase imediat. Premiul era pentru Nemescu, dar Nemescu nu mai era... “i nici Andrei Toncu... Filmul nu era terminat - era „nesfârșitș, cum spune paranteza adăugată. Dar nu a fost un „premiu de compasiuneș, cum a zis un critic răutăcios (român, culmea), ci a fost așa cum a explicat Pascale Ferran, președinta juriului : hotărâseră să nu ia în calcul California Dreamin, dat fiind caracterul său de operă nedusă până la capăt, dar, la capătul proiecției, au fost cuceriți de film. De forța și vivacitatea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se scurgă și-n următorul ! Proprietarii are o poveste care de bine, de rău putea să dea un film OK, dacă ar fi căzut pe alte mâini. Sexy n-are poveste, a căzut pe mâinile unor cabotini jenanți și totuși, culmea ! are un haz atât de tembel, încât chiar te face să râzi de două-trei ori. Totul e să uiți că miroase a șușă de la o poștă și să treci peste titlul de belea. Bănică Jr. e fiul din flori al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
s-au scurs, studiile au fost abandonate, artistul s-a întors la Huși, a locuit apoi la București, a revenit frecvent și pe timp îndelung acasă... Viorel Huși a trait, în mod paradoxal, un destin dilematic: pe masura ce pictorul atingea noi culmi ale artei, în aceeași măsură ființa-i omenească era adânc rănită de boală necruțătoare. Criticul de artă Radu Ionescu, într-o cronică din 1996, concentrează într-o frază toată dramă existențiala a artistului: „Făcând din creația să o suferință, Viorel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri. Cel mai elocvent atașament sentimental față de urbea natală este faptul ca pictorul a preluat denumirea localității că nume artistic, așternându-și cu sfioșenie semnătură
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ta. Io-te, bre! Nu uita că vorbesc cu un om care vrea să facă literatură, nu să compună sonate pentru babe sclifosite. Dacă n-ar fi dom' Mihai aici, ți-aș zice eu una, mormăie Luchian, ștergîndu-și iar ochelarii. Culmea știi care a fost? mă întreabă Lupu. Echilibrul de care vorbeam, precizează Graur. Le-a crăpat ălora presa. Pentru că făcuseră cercetarea doar pe jumătate. Îți dai seama, surîde Lupu, dacă porneam eu instalația lor, cădea vina în capul meu, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adevărați ai? La reorganizarea din '73, cîți au zis "îl iau la mine în secție"? Nici măcar eu, care eram șef la Metrologie și aveam liber un post de fizician... Norocul tău că te-ai dus la municipiu. Știți, zic eu, culmea e că nici n-am călcat pe la municipiu. Încă nu mă legasem prea mult de locurile astea. Așteptam să treacă termenul de preaviz, apoi mi-aș fi luat cartea de muncă și m-aș fi întors pe litoral la " Spații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cel de-al treilea telefon și formează un număr. Alo, ridică ea glasul, sînteți tabloul de comandă? Inginera-șefă a combinatului la telefon. Chemați-l pe tovarășul Petran. Așteaptă cu telefonul la ureche, privind pe fereastră munții din zare, pe culmile cărora încă mai stăruie zăpada. Eu, rămas lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine la zece, planul reviziei de vară. Închide telefonul și-și reia poziția normală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]