8,894 matches
-
astfel, un dublu r]spuns. Trebuie, în cel mai bun caz, s] îmi bazez viață și acțiunile pe respingerea principiilor care nu pot fi neuniversalizate și s] duc astfel o viat] merituoas], iar acțiunile mele s] fie din datorie; dar dac] eșuez, trebuie m]car s] încerc s] s]vârșesc acele acțiuni care ar fi indispensabile dac] aș crede într-o astfel de maxim] moral] valoroas]. Teoria kantian] mai detaliat] a datoriei introduce anumite distincții tradiționale (sau versiuni ale acestora). El
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiunile pe respingerea principiilor care nu pot fi neuniversalizate și s] duc astfel o viat] merituoas], iar acțiunile mele s] fie din datorie; dar dac] eșuez, trebuie m]car s] încerc s] s]vârșesc acele acțiuni care ar fi indispensabile dac] aș crede într-o astfel de maxim] moral] valoroas]. Teoria kantian] mai detaliat] a datoriei introduce anumite distincții tradiționale (sau versiuni ale acestora). El distinge între datoriile fâț] de sine și fâț] de alții, care pot fi la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
talentele proprii. Putem totuși evita indiferență fâț] de aspectele esențiale ale vietii - și avem toate șansele s] descoperim c] respingerea indiferentei ca principiu este mai dificil] decât am crede. Chiar și un angajament de acest gen este dificil de luat. Dac] vom reuși s] îl respect]m, atunci vom fi ar]țâț, din punctul de vedere al lui Kant, respect pentru individ și pentru demnitatea uman]. Celelalte formul]ri ale imperativului categoric reunesc perspectivele celui care încearc] s] acționeze pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din urm] incoerent]. În Critică rațiunii practice, Kant încearc] s] dep]șeasc] aceast] dificultate susținând c], în condițiile accept]rii anumitor „postulate”, putem înțelege și ideea unor ființe care sunt parte atât a ordinii naturale, cât și a celei morale. Dac] postul]m existența unui Dumnezeu binevoitor, atunci virtutea moral] spre care țintesc agenții liberi poate fi compatibil] și proporțional] cu fericirea dorit]. Kant vorbește despre o astfel de coordonare perfect] între virtutea moral] și fericirea că bine suprem. Realizarea binelui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a adus lui Kant probleme cu cenzură prusac], este foarte complicat]. Totuși, se detașeaz] cu claritate faptul c] el nu reintroduce elementele teologice că fundament al moralei, ci c] mai degrab] își folosește propria teorie moral] pentru a interpreta Scriptură. Dac] filosoful nu s-a întors la respingerea inițial] a fundamentului teologic, înțelegerea leg]turii pe care el o vede între natur] și moral] este problematic]. Un mod de a o înțelege s-ar baza pe ideea prezent] în Întemeierea... c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și stabilirea unui principiu fundamental al unui agent astfel încât acesta „s] poat] dori că el s] devin] lege universal]”. Aceast] testare presupune un angajament fâț] de consecințele normale, previzibile ale principiului și fâț] de standardale firești ale raționalit]ții instrumentale. Dac] maximele nu pot c]p]ta valoare universal], acest lucru se întâmpl] tocmai pentru c] angajamentul fâț] de consecințele adopt]rii lor universale este incompatibil cu cel fâț] de mijloacele de acțiune asupra lor (de exemplu, nu putem îmbr]tisa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
menținerea mijloacelor de promisiune, în acest caz, de fals] promisiune). Teoria kantian] legat] de universalizare se distinge de principiile înrudite (prescriptivismul universal, Regulile de Aur) în dou] aspecte majore. În primul rând, nu se refer] la dorințe sau preferințe, chiar dac] ar putea avea valoare universal]. În al doilea rând, ea reprezint] o procedur] de identificare a acelor maxime care trebuie respinse în cazul în care principiile fundamentale ale unei persoane sau societ]ți ar c]p]ta valoare universal]. Principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
divergențe pentru conținutul și forță normativ] a „contractului”. Morală contractualist] ne cere s] „ne al]tur]m celorlalți pentru a acționa în moduri pe care fiecare, împreun] cu ceilalți, le putem accepta drept standard moral comun” (Diggs, 1982, p. 104). Dac] nu oper]m ins] cu o definiție a contractului liber și rațional, atunci aproape orice teorie poate fi descris] ca fiind contractualist], de vreme ce aproape orice teorie pretinde c] ofer] un standard moral comun pe care indivizii îl pot adopta în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un standard moral comun pe care indivizii îl pot adopta în mod liber și rațional. A pleda pentru o teorie înseamn] a ar]ta c] cerințele sale sunt rezonabile și c] oamenii ar trebui s] le accepte în mod voluntar. Dac] dorim s] stabilim limite pentru etică contractualist], trebuie s] limit]m tipurile motivelor la care se face apel în crearea contractului și tipurile de condiții în care aceasta apare. Dar ce tip de motive și condiții fac dintr-o teorie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
își țin promsiunile contractuale), dar insistența lor asupra existenței unui contract propriu-zis delegitimeaz] în aceeași m]sur] guvernele nedrepte că și pe cele drepte. Putem presupune c] oamenii ar fi semnat un contract de supunere fâț] de conduc]torii drepți, dac] li s-ar fi cerut acest lucru și deci putem vorbi de un „contract ipotetic” între conduc]tori și cei conduși. Dar o promisiune ipotetic] nu mai e o promisiune, din moment ce nimeni nu și-a asumat vreo obligație. Trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îmi respect promisiunile, nu promisiunile ipotetice. Ideea contractului social pare, astfel, fie absurd] din punct de vedere istoric, dac] se încearc] identificarea promisiunilor propriu-zise, fie nesemnificativ] din punct de vedere moral, dac] se încearc] identificarea unor promisiuni pur ipotetice. Chiar dac] presupunem c] apariția unui guvern]mânt s-a bazat pe un contract, cum justific]m obligația politic] a generațiilor care s-au n]scut pur și simplu sub acel guvern]mânt și trebuie s] se supun] automat legilor acestuia? În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a o respectă” (Gough, 1957, p. 118). A susține c] contractualismul hobbesian ignor] obligația respect]rii celor slabi nu este un argument valabil împotriva acestei teorii, din moment ce tocmai existența unor astfel de obligații morale este pus] în discuție. Dar dac] acest tip de contractualism neag] existența unei diferențe morale reale între bine și r]u pe care indivizii ar trebui s] o respecte, atunci el nu reprezint] un tip de moral], ci o alternativ] la moral]. Teoria pledeaz] pentru egalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Așa cum am mai spus, acest punct de vedere nu constituie un argument pentru respingerea teoriei. Faptul c] acest tip de contractualism nu se încadreaz] în viziunile standard asupra moralei nu va îngrijora pe nimeni care nu crede în aceste viziuni. Dac] viziunile standard sunt irealizabile și dac] acest tip de contractualism nu are nimic de-a face cu morală, cu atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere nu constituie un argument pentru respingerea teoriei. Faptul c] acest tip de contractualism nu se încadreaz] în viziunile standard asupra moralei nu va îngrijora pe nimeni care nu crede în aceste viziuni. Dac] viziunile standard sunt irealizabile și dac] acest tip de contractualism nu are nimic de-a face cu morală, cu atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
proprie a imperativului de a-i gândi pe toți în mod egal; vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal” pentru o alt] intepretare necontractualist]). Spre deosebire de versiunea hobbesian], contractualismul kantian include aceste elemente de bâz] ale înțelegerii morale contemporane. Nu este clar ins] dac] instrumentul contractului ap]r] sau contribuie la dezvoltarea acestor teorii. În viziunea lui Rawls, contractanții imparțiali vor c]dea de acord asupra împ]rțirii egale a resurselor, cu excepția cazului în care inegalitatea acționeaz] în avantajul celor mai defavorizați. Se convine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de acord asupra împ]rțirii egale a resurselor, cu excepția cazului în care inegalitatea acționeaz] în avantajul celor mai defavorizați. Se convine asupra acestui principiu deoarece contractanții imparțiali nu vor riscă (dup] Rawls) s] devin] perdanții unei societ]ți inegalitariene, chiar dac] acest risc este mai mic în comparație cu posibilitatea de a fi unul dintre câștig]tori. Dar, recunoaște Rawls, putem face și alte presupuneri referitoare la contractanți, caz în care ei ar putea conveni aupra altor principii. Dac] sunt dispuși s] riște
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
societ]ți inegalitariene, chiar dac] acest risc este mai mic în comparație cu posibilitatea de a fi unul dintre câștig]tori. Dar, recunoaște Rawls, putem face și alte presupuneri referitoare la contractanți, caz în care ei ar putea conveni aupra altor principii. Dac] sunt dispuși s] riște, ei ar putea opta pentru principii utilitariste care s] maximalizeze utilitatea pe care fiecare o va avea în cadrul societ]ții, dar care aduce în același timp riscul de a fi sacrificați pentru binele superior al celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inițiale în care se convine asupra principiilor acesteia” (Rawls, 1971, p. 121). Cum putem ști atunci care interpretare este cea mai potrivit]? Rawls afirm] c] trebuie s] decidem determinând care interpretare avanseaz] principiile care se potrivesc concepției noastre despre dreptate. Dac] principiile propuse de o interpretare a poziției inițiale nu se identific] cu aceasta, trebuie s] c]ut]m alt] interpretare care s] r]spund] mai bine acestei cerințe. Dar dac] fiecare teorie a drept]ții ofer] o interpretare particular] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interpretare avanseaz] principiile care se potrivesc concepției noastre despre dreptate. Dac] principiile propuse de o interpretare a poziției inițiale nu se identific] cu aceasta, trebuie s] c]ut]m alt] interpretare care s] r]spund] mai bine acestei cerințe. Dar dac] fiecare teorie a drept]ții ofer] o interpretare particular] a momentului contractual, atunci trebuie s] decidem în prealabil ce teorie accept]m pentru a ști care descriere a poziției inițiale este cea mai potrivit]. Rawls se opune riscului de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
particulare a poziției inițiale. Cei care nu sunt de acord cu Rawls asupra acestor aspecte se vor opri asupra unei interpret]ri diferite. Aceast] disput] nu poate fi rezolvat] prin apelul la acordul contractual. Problemă ar fi și mai confuz] dac] fiecare parte ar invocă în sprijinul propriei teorii a drept]ții momentul contractual, de vreme ce acesta prespune deja existența unei concepții asupra drept]ții. Este deci necesar că toate principiile majore ale drept]ții s] fie decise în prealabil pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] identifice normele morale, ci trebuie s] explice de ce avem datoria de a le respecta. De ce ar trebui s] îmi pese de obligații morale? Apologeții hobbesianismului susțin c] singură motivație valabil] pentru a o acțiune este satisfacerea unei dorințe proprii. Dac] acțiunile morale nu îndeplinesc acest criteriu, atunci nu am nici un motiv s] întreprind astfel de acțiuni. Aceast] teorie a raționalit]ții se poate dovedi adev]rât] chiar dac] exist] norme morale obiective. Contractualismul kantian poate oferi o teorie adev]rât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
singură motivație valabil] pentru a o acțiune este satisfacerea unei dorințe proprii. Dac] acțiunile morale nu îndeplinesc acest criteriu, atunci nu am nici un motiv s] întreprind astfel de acțiuni. Aceast] teorie a raționalit]ții se poate dovedi adev]rât] chiar dac] exist] norme morale obiective. Contractualismul kantian poate oferi o teorie adev]rât] a moralei, fiind în același timp singură perspectiv] intelectual] care nu are nici un efect motivațional. Din contr], teoriile de inspirație hobbesian] ofer] agentului un motiv suficient de puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doar un instrument de identificare a cerințelor imparțialit]ții sau ale avantajului reciproc care sunt de fapt fundamentele reale ale obligației. Ideea unui acord social este utilizat] pentru a evalua interesele indivizilor în funcție de criteriul imparțialit]ții sau al avantajului reciproc. Dac] un alt instrument ar furniza evalu]ri mai corecte, atunci ideea contractului ar putea fi eliminat] complet din cadrul teoriei. S-a susținut adesea c] teoriile contractualiste presupun un individualism atomistic și consider] societatea ca fiind un produs artificial al acordului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
i. Introducere S-ar putea spune c] egoiștii tipici sunt concentrați numai asupra propriei persoane, sunt insensibili, nu au principii, caut] cu orice preț m]rirea, isi urm]resc scopurile indiferent de r]ul pe care il provoac] altora și, dac] se gândesc cumva la ceilalți, o fac numai pentru a-i folosi ca instrumente ale scopurilor personale. E posibil ca aceast] caracterizare s] se potriveasc] numai egoiștilor cu adev]rât nemiloși, dar indiferent de grad, egosimul înseamn] a pune propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi capabil s] își urm]reasc] interesele dincolo de ceea ce este permis din punct de vedere moral. Comportamentul egoist apare atunci când urm]rirea interesului propriu al unui individ într] în conflict cu scopurile altcuiva; morală cere abținerea de la o asemenea conduit]. Dac] frecvență acestui comportament dep]șește un anumit nivel, de obicei media, atunci este vorba de egoism în sensul obișnuit al termenului. îi. Egoismul psihologic Aceia care percep egosimul (precum și opusul s]u, altruismul) din aceast] perspectiv] moral] și cred c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]