9,278 matches
-
lui Vodă pentru a mări taxele. Boierii apelează la soția lui, doamna Ruxanda, care încearcă să-l convingă să înceteze să omoare, amintindu-i de viața de apoi, dar fără succes. Ca să scape într-un final de amenințarea boierilor, noul domnitor îi cheamă la un praznic, sub pretext de împăcare și pune gărzile să-i omoare. Ulterior pune să li se taie capetele și să fie așezate pe o masă. Mulțimea se adună afară furioasă și-l cere pe Moțoc drept
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
praznic, sub pretext de împăcare și pune gărzile să-i omoare. Ulterior pune să li se taie capetele și să fie așezate pe o masă. Mulțimea se adună afară furioasă și-l cere pe Moțoc drept ofrandă, cerere pe care domnitorul le-o satisface fără ezitare. Apoi o aduce pe soția sa în sala măcelului, ca "„leac de frică”", dar aceasta leșină. Singurii care scapă sunt cei doi boieri tineri, Spancioc și Stroici, care fug și trec Nistrul. Patru ani mai
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
îl cheamă pe mitropolitul Teofan, își cere iertare și cere să fie călugărit înainte de moarte. Când este cuprins de un leșin care îl lasă rece și rigid, preoții, crezându-l mort, îl călugăresc sub numele de Paisie și-l numesc domnitor pe fiul lui minor, Bogdan. Auzind acestea, Spancioc și Stroici se întorc în țară. La trezire, Lăpușneanu este cuprins de furie aflând faptele mitropolitului și-l dă afară din cameră. Cei doi boieri, care stăteau la ușă, o conving pe
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
vizibilă nu doar în scena menționată, ci mereu. Atunci când face el însuși piramida de capete, Lăpușneanul nici nu tresare, apoi se spală pe mâini (gest care îi arată cinismul) și o cheamă pe soția sa. Nicolae Iorga explica actele acestui domnitor prin faptul că el avea „"sufletul unui bolnav ce-și află alinarea unei suferințe tainice, numai la vederea și auzul suferinței altora"”. Din tipologia romantică, el se încadrează în tipologia demonilor. Pentru a-și realiza răzbunarea, demonul are nevoie de
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
în unele episoade ale acțiunii. De asemenea, ea pune în evidență, prin antiteză, aspectele negative din firea crudului ei soț. Portretul pe care autorul i-l face doamnei, în capitolul al doilea, îi reliefează descendența nobilă și frumusețea: fiică a domnitorului moldovean Petru Rareș, Ruxanda „"era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unei soții, fiice și surori de domn"”. Pe chipul ei mândru se citea însă o tristețe adâncă pricinuită de soarta ei vitregă: „"Ea însă era tristă și tânjitoare, ca floarea
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
geamantane cu arme despre care spune că ar aparține la doi prieteni de-ai săi. Și acest transport este oprit de autorități. Transportul principal de arme este trimis cu șlepul cu marmură de Carrara al Marițicăi Ghica (Ioana Pavelescu), amanta domnitorului Gheorghe Bibescu. Acesta scapă de controlul autorităților, iar Mărgelatu merge și el pe vas. Două zile mai târziu, cu o cursă regulată de la Viena la Giurgiu pleacă Marițica Ghica (care venea de la Veneția), Agatha Slătineanu, lt. Deivos, agentul diplomatic turc
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
pictură de la Vitomirești (Olt) , Bistrița-Năsăud, Râșca (Suceava), Seaca (Olt), Moșteni (Olt), Crivaia (Caraș-Severin), Gărâna (Caraș-Severin), Dobrețu (Olt), Călimănești (Vâlcea) etc. Printre lucrările cu o importanță deosebită în munca să se numără și icoana de la Mănăstirea Putna, realizată cu prilejul canonizării Domnitorului Ștefan cel Mare (1992). De-a lungul anilor, Păunescu face mai multe călătorii de documentare pentru proiectele pe care le realizează. Vizitează, astfel, țări precum Spania, Italia, Franța, Germania, Austria, Ungaria, Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Șerbia, Slovenia, Bulgaria, Canada etc. În
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
(n. ? - d. 1511) a fost un mare logofăt moldovean în timpul domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517). A avut misiuni diplomatice în Polonia, Veneția și Turcia. Numele logofătului Tăutu a fost consemnat în letopisețul lui Grigore Ureche și în legendele relatate de Ion Neculce. Conform
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
fost împroprietărit de către regele Poloniei , după încheierea păcii între Polonia și Moldova în 1499. El a fost răsplătit datorită succeselor sale pe plan diplomatic, fapt confirmat în stăpânirea sa asupra unei părți importante a Țării de Sus, probabil danii din partea domnitorului. Centrul acestor moșii se afla la Bălinești, lângă Siret, unde se află ruinele curților sale și Biserica "Sf. Nicolae", ctitoria sa. În iulie 1504, după moartea lui Ștefan cel Mare, domnitorul Bogdan al III-lea a trimis pe logofătul Tăutu
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
părți importante a Țării de Sus, probabil danii din partea domnitorului. Centrul acestor moșii se afla la Bălinești, lângă Siret, unde se află ruinele curților sale și Biserica "Sf. Nicolae", ctitoria sa. În iulie 1504, după moartea lui Ștefan cel Mare, domnitorul Bogdan al III-lea a trimis pe logofătul Tăutu cu solie la sultanul Imperiului Otoman pentru a închina țara și a plăti tribut. ""Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
a fi primul băutor de cafea din Moldova. În anul 1505, logofătul Tăutu a intermediat căsătoria lui Bogdan al III-lea cu principesa Elisabeta, sora regelui Poloniei, cu scopul de a întări relațiile dintre cele două țări. În urma acestei înțelegeri, domnitorul moldovean a consimțit să cedeze Pocuția către Regatul Polon. Noul rege al Poloniei, Sigismund I (1506-1548) a respins însă căsătoria proiectată, păstrând Pocuția. În 1509, au început o serie de tratative pentru încheierea unui tratat de pace moldo-polon. Acest documenta
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
pentru turiști de multă vreme. Aici vin pescari care își dau întâlnire pe Insula Samosir. În prezent, cea mai populară stațiune turistică a insulei este Tomok, unde se află mormântul regelui Sidabutar, păzit de statuile a doi elefanți. Palatul fostului domnitor poate fi și el vizitat. Un alt centru turistic cunoscut este Prapat.
Lacul și vulcanul Toba () [Corola-website/Science/313800_a_315129]
-
(n. Ludwig Wiest, 25 martie 1819 Viena - 19 ianuarie 1889, București) a fost un violonist și compozitor austriac, naturalizat român în 1863. Ludwig Wiest a studiat muzica la Conservatorul din Viena. În 1838, domnitorul Alexandru Ghica a solicitat Conservatorului de Muzică din Viena să-i recomande un compozitor și dirijor de talent, pentru a reorganiza și dirija orchestra curții. După ce Conservatorul l-a propus pe Ludwig Anton Wiest, domnitorul l-a invitat și l-
Ludovic Wiest () [Corola-website/Science/313816_a_315145]
-
Conservatorul din Viena. În 1838, domnitorul Alexandru Ghica a solicitat Conservatorului de Muzică din Viena să-i recomande un compozitor și dirijor de talent, pentru a reorganiza și dirija orchestra curții. După ce Conservatorul l-a propus pe Ludwig Anton Wiest, domnitorul l-a invitat și l-a adus în București în baza unui contract încheiat pentru perioada 1838-1845. La expirarea contractului, s-a angajat ca prim-violonist la Opera Italiană (1844-1860), apoi la Societatea Filarmonică Română (1868-1877). A activat și ca
Ludovic Wiest () [Corola-website/Science/313816_a_315145]
-
timpului și a faptelor din istorie abătute asupra lăcașului bisericesc și obștii călugărești. Tradiția și unele documente mai vechi spun că pe locul actualei mănăstiri a existat o bisericuță mai veche, de pe la jumătatea secolului al XV-lea (1447-1456), ctitorie aparținând domnitorului Vladislav Voievod Basarab. Mănăstirea îi are printre ctitori pe Vlad Înecatul (Vlad Vodă al V-lea), fiul lui Radu cel Mare. În 1635 mănăstirea este rezidită din temelii de domnitorul Matei Basarab, iar în locul călugărilor greci care au fost la
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
veche, de pe la jumătatea secolului al XV-lea (1447-1456), ctitorie aparținând domnitorului Vladislav Voievod Basarab. Mănăstirea îi are printre ctitori pe Vlad Înecatul (Vlad Vodă al V-lea), fiul lui Radu cel Mare. În 1635 mănăstirea este rezidită din temelii de domnitorul Matei Basarab, iar în locul călugărilor greci care au fost la început, sunt aduse călugărițe. Peste ani, și voievodul martir Constantin Brâncoveanu a făcut o serie de modificări în construcția lăcașului de cult, așa cum este, de exemplu, pridvorul. Aici sunt înfățișate
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
teritoriul orașului Urlați sunt: Crucea masivă de piatră (388 cm. înălțime, 64 cm. înălțimea piuei în care era prinsă, 132 cm. lățimea brațului transversal, 58 cm. lățimea medie a stâlpului de formă tronconică, 45 cm. grosimea) a fost ridicată de domnitorul Constantin Șerban (1654-1658) în urma victoriei repurtate conform inscripției: văzându slugile noastre dărăbanți, seime(ni) sculându-se cu vrăju(mă)șie asupra domniei mele, (...) i-am biruit și am făcut ace(a)stă cruce și acest puțu. Dacă inscripția principală se
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
I. Halupneac), amplasat în fața Casei Editurilor. Bulevardul este cea mai importantă stradă din țară din punct de vedere simbolic. Aici s-au petrecut principalele evenimente sociale și politice care au avut loc în Republica Moldova sau Basarabia de odinioară. Poartă numele domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare (1457-1504).
Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău () [Corola-website/Science/313839_a_315168]
-
Anjou . Cel ce a ridicat la un nivel superior valoarea lor a fost Ștefan cel Mare (1457-1504), întrucât toate cele 24 ținuturi ale principatului Moldovei aveau steagurile lor. Imaginea celui mai vechi steag moldovenesc de asemenea datează de pe timpurile marelui domnitor (1467). Diferite izvoare istorice atestă faptul că în sec. XV-XIX erau cunoscute mai multe drapele cu cromatică roșie, albastră, galbenă, adică culorile naționale au persistat de-a lungul timpului . Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
ținutul de la Dunăre la mare, cu excepția cu Chiliei, a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei, pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun care era și văr al lui Vlad Țepeș. Sub conducerea unor domnitori precum Ștefan cel Mare, Principatul Moldova a reușit să-și mențină independența față de otomani și să facă față la numeroase năvăliri externe, precum sunt cele ale tătarilor. Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei "caimacami" care au administrat țara înainte alegerii unui nou principe domnitor. La alegerile din ianuarie 1859, l-a susținut pe fostul domnitor Bibescu, iar apoi, după ce acesta a pierdut alegerile, s-a retras din viața politică în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Manu s-a reîntors ca membru al Parlamentului, după ce Carol I a devenit principe. El a fost ales în primul
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
s-au construit această sfântă biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, tot cu același nume după cum se vede, în anul 1872 Iunie 12, fiind donator Radu Ștefănescu Cavafu, care a depus una mie galbenii spre pomenire în veci, în zilele Domnitorului Carol I și a Prea Sfinției Sale Părintelui Mitropolit Nifon, lundu-și sfârșit în anul 1874 decembrie 12. Preot ostenitor Ion Călin. Prima pictură, din 1874, executată în tempera, s-a deteriorat, biserica fiind repictată în anul 1898 de pictorul Ioan Bărbulescu
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
cele mai valoroase manuscrise se numără: "Octoih" din 1776 și 1778, "Molitfelnic" din 1815, "Adunarea cazaniilor" din 1793, "Evanghelia" din 1918 sau "Biblia de la Blaj", tipărită în 1795. O altă piesă de mare importanță este o icoană care a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza și care ilustrează încoronarea Fecioarei Maria. Muzeul mai deține o pinacotecă de 3.000 de picturi de șevalet în ulei, icoane din secolele XVIII-XIX, o colecție de 1.000 de obiecte de lemn reprezentând unelte și ustensile
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
a urmat, statul elen a căutat să obțină eliberarea grecilor „neizbăviți” din Imperiul Otoman și unirea teritoriilor locuite de ei cu Regatul Greciei ( „Megali Idea” - „Marea Idee”). Aristocrații greci din Fanar nu au mai fost recrutați pentru a fi numiți domnitori în Principatele Dunărene, iar grecii din Turcia au fost priviți, în special de musulmani, ca trădători. Fanrioții au încetat să mai ocupe funcții importante în administrația otomană și și-au pierdut puterea și privilegiile. În Constantinopole și în restul marilor
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
germană, rusă, etc. Prima poveste science-fiction românească este considerată lucrarea Finis Romaniae de Al. N. Dari (1873), o scurtă poveste de istorie alternativă. Lucrarea prezintă istoria din România după moartea subită a lui Carol I și o revoluție împotriva noului domnitor, care declară o republică în România. Povestea următoare a fost Spiritele anului 3000, o utopie scrisă doi ani mai târziu, în 1875, de către un adolescent sub pseudonimul "Demetriu G. Ionnescu", care va deveni mai târziu cunoscut sub denumirea de Take
Literatura științifico-fantastică în România () [Corola-website/Science/320407_a_321736]